Prima pagină > literature, POEMUL > Când ceasurile vechi obosesc

Când ceasurile vechi obosesc


La cinci minute după

 

 

Bate secolul al XX-lea şi cinci minute,

după o veşnicie toate ceasurile ezită, mai ales cele atomice,

obişnuindu-se cu aceleaşi ore de nisip,

o secundă-două la câteva sute de ani nu înseamnă nimic,

dar acele secunde, spre dimineaţă, ne-au pus pe gânduri acum,

era o deviere undeva, în lume,

soarele înmugurise în zăpezile de la poli,

minunile lumii erau flori de gheaţă

pe fereastra dinspre celălalt secol.

 

Bate secolul al XX-lea şi cinci minute,

pe mal, de-a lungul râului de munte, umbra peştilor,

bate secolul al XX-lea şi cinci minute peste casa de lemn

apăsată de umbra lunii septembrie,

acolo ne vom retrage de sărbători,

avalanşe vor fi în prima dimineaţă,

un potop de ore peste ore,

petale de lumini peste lumea reală din care am fugit,

îmi arăţi oglinzile din oglindă,

timpul din ceasul de la mâna ta stângă

ce se apropie de tâmplele mele cărunte…

 

Bate secolul al XX-lea şi cinci minute în

turnul primăriei şi

noi nu suntem în Piaţa Sfatului

unde porumbeii ciugulesc resturile secolului risipit

printre ziare murdare şi coji de pepeni galbeni…

 

C stancu

Fructul cop 1

Anunțuri
Categorii:literature, POEMUL
  1. Niciun comentariu până acum.
  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: