Arhiva

Archive for 9 noiembrie 2015

Adrian Botez: E frig ca înainte de lumină…


ZI DE TOAMNĂ

 

 

c-un aspersor de vieţi s-a înnoit Hristos
curiozitatea s-a întors pe dos
scheletele-s acum ultima modă
scutite de impozit şi de odă

e ceaţă-n minte – brumă peste garduri
din tot ce-a fost grădină-acum sunt farduri:
vomând lehamite-n adâncuri latră câinii
nici umbră şi nici saţ – doar leşul pâinii

e frig ca înainte de lumină
toţi zeii-n cer se zgribulesc amnezici
în ocne-afunzi – cu vină fără vină

la rai şi la potire – grav alergici
…nu mai e cale: monotonă voce
ne strigă număru-nspre beznele atroce
***

Adrian Botez

 

poarta

 

ADRIAN BOTEZ

 

 

Născut pe 10 noiembrie 1955, la Gura Humorului, judeţul Suceava.

Tatăl: IOAN – lt. colonel de aviaţie, în Flotila Gărzii Regale; tatăl este descendent (stră-stră-stră-nepot), pe linie maternă, din “martirul Bucovinei” – GRIGORIE GHICA al III-lea VOIEVOD, domnitor al Moldovei (1764-1767 şi 1774-1777) şi al Munteniei (1768-1769); asasinat de turci, prin strangulare, apoi decapitat, la Beilic (casa de găzduire a emisarilor turci trecători prin Iaşi) , pe 1 octombrie 1777, pentru că “a protestat vehement împotriva cedării Bucovinei către Imperiul Habsburgic. Iritaţi de protestele domnitorului, austriecii au cerut turcilor să-l înlăture. Este înmormântat la biserica Sfântul Spiridon din Iaşi.”

Mama: ADRIANA – funcţionară PTTR; mama, pe linie maternă, se trage (ca stră-stră-nepoată) din oameni ai Bisericii Ortodoxe Române şi din cel mai important pictor bisericesc din România veacului al XIX-lea, EPAMINONDA BUCEVSCHI / BUCESCU (bunul prieten bucovinean al lui MIHAI EMINESCU), iar prin alianţă (după cumnată), se înrudeşte cu familia PORUMBESCU, din Stupca (familie care a dat un alt martir bucovinean, pentru românism: pe CIPRIAN PORUMBESCU).

***

Şcoala primară (1962-1966) o urmează în oraşul natal, cu învăţătoarea ELENA BUŢINCU (prima lui “maestră”, care-i recunoaşte “lui Nichipercea” de Botez meritul unor compuneri insolite şi cam stranii, în conţinut… – aspră, dar cu minunat har de APOSTOL AL ŞCOLII ROMÂNEŞTI, în acei ani de stalinism sadea… – Dumnezeu s-o ierte şi să-i odihnească vocea ei de leoaică!). Tot în Gura Humorului a făcut şi gimnaziul (1966-1970).

Urmează examenul de intrare la liceu…: una dintre profesoarele din comisia examinatoare (ulterior, profesoara sa de Română, pentru un an…apoi, a plecat la ceruri!), doamna CRAINIC, îl remarcă pentru imaginaţia debordantă, cu care “catindatul” îşi completa…cunoştinţele şi răspunsurile, despre romanul sadovenian…

Liceul (1970-1974).

Absolvent, cu bacalaureat, al Liceului Teoretic din Gura Humorului – 1974.

Aici, la acest liceu, devine colaboratorul (din 1972), apoi, din 1973, redactorul-şef al revistei liceului: NĂZUINŢE – unde îşi face debutul (absolut!) şi ca poet, dar şi ca eseist şi critic literar… (la Poşta redacţiei!). Maeştrii săi, la acest nivel, sunt profesorul de Latina, NICOLAE POPESCU, şi profesoara de Română, ELEONORA MURARIU, care-l stimulează şi încurajează (ambii…) în gândul de a “da” la Filologie…Fatală greşeală a luminaţilor conspiratori”(…constată Adrian Botez, abia azi!)!

Absolvent al Facultăţii de Filologie (secţia română-franceză) a Universităţii “Al.I.Cuza” – Iaşi – 1978. Maestrul de aici: prof. univ. dr. DUMITRU IRIMIA (mentor încă din primul semestru al primului an de facultate al lui A. B.! – stimulându-l straşnic spre arta subtilă a hermeneuticii…).

Este repartizat guvernamental, în 1978, la Liceul Agroindustrial din Adjud (azi, Colegiul Tehnic Gh. Balş”). Din 1978, devine membru al Cenaclului Casei de Cultură din Adjud – LUMINA . În 1979, când dl TITUS VÂJEU vine la Adjud, pentru a-i „televiza” pe scriitorii Adjudului, şi răsfoieşte, pentru eventuală cenzură, caietele cu poezii ale proaspătului profesor Adrian Botez, se îngrozeşte, pur şi simplu: „Păi, mata scrii numai despre hristoşi şi serafimi! Nu se poate, dom’le! Altceva nu ai?”

Nu. Altceva nu avea Adrian Botez. Încăpăţânat şi al dracului, bucovineanul!

…Şi, decât să fie publicat conform „tipicului” compromisului politic de atunci, ADRIAN BOTEZ A PREFERAT SĂ AŞTEPTE DEBUTUL (POETIC)…19 ANI (ADICĂ, PÂNĂ ÎN 1998)!!!

…Între timp, îşi ia toate gradele didactice: definitivat (1981), gradul al II-lea (1986) şi gradul I (1992). Este şi anul în care se înscrie, în paralel cu gradul I, la examenul de doctorat.

Doctor în ştiinţe filologice – cu lucrarea Spirit şi Logos, în poezia eminesciană (coord. ştiinţific: prof. univ. dr. DUMITRU IRIMIA, de la Univ. “Al.I.Cuza”-Iaşi). – “proclamat” pe 14 februarie 1997, la Universitatea “Al. I. Cuza”-Iaşi, amfiteatrul III-12. Membrii comisiei de examinare şi acordare a titlului de “doctor în ştiinţe filologice” sunt de la Universităţile din Bucureşti, Cluj-Napoca, Timişoara şi Iaşi.

5

Între 1997 şi 2001 – are un ultim maestru spiritual: VICTOR OPRESCU, secretarul Societăţii Antropozofice din România – cel care-l iniţiază în rozicrucianismul antropozofic steinerian.

***

Actualmente, A.B. este profesor de Română, la Colegiul Tehnic Gheorghe Balş”-Adjud.

 

  1. SCURT DIALOG ÎNTRE SCRIITORI

CONSTANTIN STANCU ÎNTREABĂ ŞI ADRIAN BOTEZ RĂSPUNDE

 

  1. CS: De-a lungul vieţii, ce aţi considerat că vă lipseşte cel mai mult?

 

A.B.: Sănătatea şi mintea. Acum, minte parcă mi-a mai dat Cel de Sus…iar sănătate…e cam târziu…

 

  1. CS: Ce aţi învăţat de la adversarii sau duşmanii dumneavoastră?

 

A.B.: Că mi-e mai bine cu ei decât fără ei…dacă vreau să simt că trăiesc…

 

  1. CS: O întrebare clasică: ce înseamnă dragostea pentru dumneavoastră, la modul practic, de zi cu zi?

 

A.B. : Singura şansă de a nu înnebuni…în mijlocul acestei lumi deja nebune!

 

  1. CS: Care sunt cărţile pe care le preferaţi şi de ce le preferaţi pe acestea şi nu altele?

 

A.B. : Pe cele vechi…ale oamenilor vechi, adică ale oamenilor cu crezuri, iar nu doar…în-crezuţi. Sunt mult mai înţelepte decît cele noi, ale oamenilor noi – şi am garanţia că, citindu-le şi recitindu-le, nu pierd timpul, şi aşa scurt, al vieţii date mie, ca sfânt dar, de Dumnezeu.

 

  1. CS: Care este locul în care vă simţiţi cel mai bine?

 

A.B. : În toată Lumea Lui Dumnezeu, dar, fireşte, în primul rând, în Grădina Lui Dumnezeu/Grădina Maicii Domnului…Pe lângă mânăstiri, mai mult decât pe lângă vile şi blocuri…În cămara mea strâmtă, mai mult decât în palatele orişicui…Doar în MUNŢI-PALATELE LUI DUMNEZEU, mă simt eu însumi…

 

  1. CS: Ce înseamnă pentru dumneata gândul acesta: acum?

 

R: Din păcate, din ce în ce mai mult… – cu un amendament: simt, tot mai mult, în „acum”, viforul a „ce va fi”…Şi nu mă întristez, ci mă luminez, auzind despre ACUM-ul Lui Dumnezeu…

Botezadrian botez

Categorii:GÂND
%d blogeri au apreciat: