Prima pagină > CARTEA, UMOR, USR ALBA-HUNEDOARA > Schiuzmy, bătrâne! Şarpele are clopoţeii furaţi! Dumitru Hurubă şi umorul bine temperat!

Schiuzmy, bătrâne! Şarpele are clopoţeii furaţi! Dumitru Hurubă şi umorul bine temperat!


 

(Dumitru Hurubă, Spondiloza la şarpele cu clopoţei, Floreşti, jud. Cluj: Editura Limes, 2015)

Cu un limbaj cursiv, cu mult umor şi multe lecţii de viaţă, Dumitru Hurubă are ceva să ne spună: există boli incurabile de care nu scăpăm! Incultura, superficialitatea, nepotismul, vorba goală, efectul capra vecinului, epopeea personală în ţinutul zăpăciţilor de tranziţie, judecata vecinului de balcon, goana după nimicul cel de toate zilele…
Deşi pare un roman din zona umorului bine temperat, cartea Spondiloza la şarpele cu clopoţei, ne prezintă viaţa unui român în timpul tranziţiei sale spre altceva, mereu altceva, încărcătura este una existenţială. Neconformist, sincer, Andricuţ Vetreanu, eroul principal, este mereu contra curentului, cei din jur îl văd ca pe un şarpe mereu pregătit să arunce veninul unei idei, sarcasmul vorbei, replica brutală care-l scoate pe omul de lângă el din normalitatea lui anormală. El are replica pregătită, prietenul, colegul de serviciu, neamurile, toţi îl privesc ca pe un ciudat. Suna cumva cunoscut, mereu votăm cu cei care au replica la ei… Epopeea începe la şcoală, trece prin gulagul familiei, prin concasorul de la locul de muncă, prin inchiziţia vecinilor de bloc. Numele este semnificativ, Vetreanu, ca un fel de om al locului, bine ancorat în cultura sa, cu arbore genealogic, cu familie, cu verişoare pline de viaţă. Andricuţ, diminutiv folosit de apropiaţi, adică eroul este apropiatul nostru, cel cu replica de acid. Biografia cetăţeanului cu personalitate este motivul ideal pentru Dumitru Hurubă de a pune în valoare incultura ca argument pentru o cultură serioasă. Se pun întrebări importante. Ce ar putea să ne diferenţieze? Cultura? Lecturile? Până la urmă superficialitatea face legea în fiecare zi, spoiala de complezenţă, mândria fără acoperire în fapte. Elev care a trecut prin mai multe încercări, a repetat anii buni ai tinereţii prin şcoală, ajunge tehnician la o întreprindere de transporturi, apoi, la limita extremă, psiho-filozof, meserie la modă, meserie cu perspectivă spre sufletul omului. Este la modă, majoritate îşi dau cu părerea, restul mai şi trăiesc.
Punctele de referinţă în viaţa eroului sunt multiple: un prostănac în fotoliu cu scârţ, romancier fără voie, istorii de ieri şi de azi despre familia lui Vetreanu, ceasurile vechi timp CFR care stăteau în calea armatei roşii în războiul mondial, istorii cu Împăratul Traian, imnul fluierat în biserică, întrebări fără răspuns, bârfa ca mod de viaţă, saltul în gol, de la tehnician auto la absolvent de filozofie-psihologie, eternul război dintre bărbat şi femeie, logica agresată de imaginaţie, destin şi arbore genealogic, paradoxurile vieţii, istoria naţională şi teste, „de ce iubim femeile”, realitatea pe care lumea ar fi bine să n-o ştie, se doarme mai uşor în pantofii altuia…
Există o lovitură de teatru în toate, o sforărie a destinului…
„- Mă, Petreuţule, după ce mă alcoolizez, să fiu al dra…, schiuzmy, dacă nu-mi pari şarpe cu clopoţei, bolnav de spondiloză. Schiuzmy…”.
Scuza de serviciu, nu avem nicio vină, aşa este destinul… Dumitru Hurubă prinde bine mentalitatea cetăţeanului avid de bunăstare, mândru de poziţia sa pe scara de la bloc, dornic de aventuri fără riscuri, de un chef pe cinste, vorbind despre cultură şi depărându-se de cultură, privind cu admiraţie spre posesorul de Trabant într-o lume sofisticată. Plus ideea că românul s-a născut geniu, sau este geniu în devenire, însă neînţeles de oameni, de neamuri, de prieteni. E o boală grea, bine redată de autor în carte, subtil şi într-un limbaj care poate fi înţeles de vecinul de scară. Oricine poate scrie romanul vieţii la Editura Smak-Smak…
„- Poezia „Luceafărul” ştiţi cine a scris-o?
– Domnu Vetreanu, păru revoltat vecinul, mă credeţi un… Cine-l poate confunda pe Eminescu? „Luceafărul”, „Oltul”, „1907”…”.
Naşterea lui Petreuţ Vetreanu este miraculoasă.

„Deci naşterea lui Petreuţ Vetreanu, după cum atestă izvoarele orale ale satului Cătunu: şoapte cu năframa la gură, zvonuri şi bârfe oficiale, a fost asistată de moaşa comunală, altfel o ţărăncuţă harnică, uşor sucită la minte, însă cu principii puternic-severe, între care şi acela să se spele consătenii cât mai rar pe mâini pentru a nu se subţia pielea, fapt care ar fi dus la băşicarea palmelor din cauza cozii sapei şi a altor unelte agricole…”.
Efectul, elevul Vetreanu a dorit să se căsătorească imediat cu învăţătoarea pe care o vedea la şcoală, era „amorezat până la leşin”.
Ajuns în situaţia de a deveni director la întreprinderea de transporturi, eroul are o reacţie specifică şarpelui purtător de clopoţei:

„- Da, şi? Uite, mie nu-mi convine chestia asta. Voi nu vedeţi cum, pe baza a tot felul de aranjamente, ca să nu le spun mârşăvii, se perindă prin funcţii importante inşi pentru care termenul de nulitate e cel mai elegant?”.

În roman, descrierea continuă cu detalii, spumos, punând în lumină sistemul clientelar născut de falsa liberate şi falsa democraţie… Cei din jur se întreabă dacă totul este în regulă cu acest personaj care suferă pentru că ar trebui să devină director, fără voie…
Problemele importante pentru societate sunt privite de autor în dinamismul lor urban sau rural, problema educaţiei are nuanţe noi, specifice noilor norme şi relaţii dintre oameni, a cutumelor care zguduie istoria de la un capăt la altul.

„…Gata, de acum suntem occidentali, suntem europeni, suntem… Gata cu lagărul socialist, cu sovieticii, cu dictonul leninist învăţaţi, învăţaţi, învăţaţi! Uraaaaa! Ce atâta carte! De-acum, ca la americani: intri în clasă şi-i zici ăleia de la catedră:
– Auzi, fă, prefecsoaro! Vezi că-mi dăduşi trei la teză… Ştii că tata e patronul lu mă-ta?
– OK, răspunde aia speriată. Fac din trei opt, da e pentru ultima dată!
– Bine, OK! La nota asta! Apoi, om mai videa…”.

Dumitru Hurubă este atent la detalii, diferenţele sunt făcute de acele detalii din vorbire, din gesturi, din atitudini. Chiar dacă foloseşte hiperbola, lucrurile sunt scoase în evidenţă cu detaşare, cu viziunea şi înţelepciunea scriitorului de cursă lungă, a celui care a trecut prin multe, prin încercări, prin bucurii. Sunt puse în evidenţă cuvintele noi care afectează limbajul zilnic, atacă normele sociale indirect: of course, loopinguri, all right, bastard, cool, lord, schiuzmy, goodbay, etc. Chiar dacă personajele apar în izmene în locuri publice, Dumitru Hurubă, cu multă ironie, pune în paralel trimiteri la marile creaţii ale literaturii universale, ale culturii, sunt vehiculate în antiteză nume importante care au marcat istoria. O face intenţionat pentru a rupe mituri, pentru a reinventa mitul orăşeanului cult doar pentru că locuieşte la bloc…
Sunt evidenţiate devierile de limbaj ale personajelor, confuzia ideilor, amalgamul de sisteme, tangajul principiilor de viaţă: ştirile teve, vă atenţionăm în acest sex, a boctări, realizări foarte formidabile, neamţ esesist, amor multiplu şi fecund, aglomeraţie de ţâcniţi, remătisul de la gleznă, mozol, etc.
Numele personajelor pun în lumină caracterul. Tehnica este a luddismului, umorul iese în evidenţă şi schiţează epoca de tranziţie din societatea românească, pendulând între conservatorism, cosmopolitism, absurd, parvenitism cu orice preţ, preţiozitate…
Saltul făcut de personajul principal este bine pus în lumină prin declaraţiile acestuia, autorul dându-i întâietate pentru a-l face credibil.

„După ceva ani, reuşisem să fiu un preţuit tehnician auto, cu atribuţiuni stric legate de domeniu şi apreciat până la a fi propus pentru funcţia de director. În secret, am urmat cursurile facultăţii de filozofie-psihologie – domeniu pe care l-am iubit dintotdeauna fără condiţii, dovadă fiind şi aproape nenumăratele mele spitalizări, mă rog, la psihiatrie, dar, orişicâtuşi”.

Eroul este un cal pur sânge breaz care poate şoca, înaintarea în viaţa se poate face domol, cu teatrală modestie.
Ieşirea personajului din scenă este regizată cu eleganţă:
„Sfinte, Dumnezeule, iartă-mi vorbele şi înţelege-mi situaţia!”

Constantin Stancu

Mitica

Anunțuri
  1. Niciun comentariu până acum.
  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: