Arhiva

Archive for 16 octombrie 2015

Calul, de Boris Marian

16 octombrie 2015 Lasă un comentariu

Am primit de la Boris Marian

 

Calul

 

Calul paște iarbă,
Iarba paște caii,
Iarba ne paște și pe noi,
Timpul ne paște și el,
Caii văzduhului ne pasc până la rădăcină,
Sărutul tău mă paște uneori,
Cândva caii erau zei păgâni,
Domnul era ocupat cu zidirea Lumii,
Am eu un cal înțelept care mi-a spus povestea,
De ce, credeți, se uită caii lăcrimând
La bietele noastre ființe?
Uneori mai dau și din cap a jale.

 

BORIS MARIAN

 

 

cal arab

Reclame
Categorii:literature

Emil Botta, o monografie de Adrian Botez

16 octombrie 2015 Lasă un comentariu

ADRIAN BOTEZ – MONOGRAF AL POETULUI EMIL BOTTA

de Ionel NECULA, Tecuci/ROMÂNIA

 

 

Cunoscutul cărturar adjudean, Adrian Botez, din claustrarea sa de provincial sortit anonimatului, ne scutură, iar, din amorţire, cu o carte care ar trebui să complexeze scrobita cercetare românească, cu ifosele ei direcţionare. Suntem în postmodernism, iar pe steagul său este înscris, printre altele, şi postulatul unui asalt al periferiei şi provinciei asupra unui presupus centru autocrat.
Sigur, autorul nu se încolonează sub faldurile acestui drapel, nu se războieşte cu nimeni şi nu asaltează vreun centru cu pretenţii dispecerale, dar reabilitează provincia, reabilitează cercetările de geografie culturală posibilităţile intelectualilor ei de a se angaja în cercetări fundamentale, şi de a optimiza lucru bun şi temeinic aşezat, ceea ce decomplexează lumea cărturărească disipată prin ţară, în condiţii mai puţin prielnice cercetărilor serioase. Noul său volum Emil Botta – închinător înfrânt Eminescului…?! (Editura Rafet, Rm. Sărat, 2015) este, mărturiseşte într-o succintă notaţie, cadoul autorului făcut municipiului Adjud redându-i-l astfel, din punct de vedere spiritual pe poetul său emblematic.
Adevărul este că poetul Emil Botta era scăpat din atenţia criticii literare, că opera lui, în linii generale a rămas fixată în ediţii princeps, de restrânsă circulaţie şi puţini critici s-au mai aplecat asupra vieţii şi operei lui – amândouă fabuloase şi de o originalitate sui generis. Dacă-i adevărat, şi este cu siguranţă, că importanţa unei localităţi este direct proporţională cu numărul şi importanţa personalităţilor pe care le-a furnizat societăţii şi istoriei, atunci Emil Botta împreună cu fratele său, actorul şi eseistul Dan Botta, reprezintă – are dreptate Adrian Botez – personalităţile emblematice, reperele locului şi mândria fiecărui adjudean. Sigur, ulterior, numărul oamenilor de cultură legaţi prin rădăcini sau prin alte fire ombilicale de ţinutul Adjudului se va îmbogăţi cu alte nume importante, dar fraţii Botta rămân stâlpitorii spiritului adjudean şi mă bucur sincer că s-a găsit, în sfârţit, cineva care să se aplece asupra lor, să-i supună unui demers hermeneutic şi să-i readucă în atenţia publică.
Deşi nu este un om al locului, profesorul Adrian Botez s-a identificat cu toposul adjudean şi-a ridicat, atât cât îi stă în posibilitate unui om, nivelul vieţii spirituale locale, implicându-se sporitor, ca profesor şi ca redactor al revistei Contraatac, în toate problemele culturale ale locului – fapt recunoscut deja de comunitate, care l-a declarat cetăţean de onoare al Adjudului.Ultima sa ispravă livrescă, monografia poetului Emil Botta, este nu doar un cald omagiu adus poetului uitat şi puţin cunoscut, dar şi o patetică recunoaştere a integrării autorului în viaţa spirituală a comunităţii, în tradiţia şi în fondul de simţire al adjudenilor. Spre cinstea sa, administraţia municipiului a recunoscut efortul autorului şi-a găsit resursele necesare pentru editarea acestei lucrări, care nu-l reprezintă doar pe autor, ci legitimează însăşi dispoziţia spirituală a localnicilor şi contribuţia lor la constituirea patrimoniului naţional de valori.
Cartea este, înainte de toate, o hermeneutică a poeziei lui Emil Botta, dar o hermeneutică harică şi laborioasă, cu mari descinderi bibliografice şi cu un simţ acut al perceperii esenţei. Cu ceva timp în urmă, autorul a publicat o monografie consacrată Mitropolitului Dosoftei, carte fundamentală pentru înţelegerea începutului literaturii noastre şi a locului ocupat de cinstitul părinte în devenirea culturii româneşti. Am remarcat atunci, în cronica ce i-am consacrat-o că autorul a luat creaţia eminesciană ca paradigmă şi ca reper pentru înţelegerea psalmilor lui Dosoftei. Este una din convingerile lui Adrian Botez că toată cultura românească trebuie raportată la Eminescu, iar Dosoftei n-a fost decât un precursor şi un vestitor al omului deplin din cultura românească
Nu încape îndoială că situându-se într-un azimut aşa de înalt autorul monografiei despre care ne-am propus să vorbim în aceste rânduri, nu putea să greşească nici în hermeneutizarea hipersensibilului poet, Emil Botta. Tot din această perspectivă generoasă este privit şi Emil Botta, mai exact din perspectiva arheică plăsmuită de autorul Luceafărului pentru înţelegerea lumii. Ce este Arheul? Eminescu nu dezvoltă ideea în toate articulaţiile ei epistemice, dar oferă suficiente indicii pentru a-i conferi funcţie de concept esenţial şi paradigmatic pentru procesarea logică a mecanicii existenţei. Într-un fel, lumea arheică este o altă lume a ideilor pure din care Platon deriva pluralitatea ontologică. Tot ceea ce alcătuieşte lumea sublunară descinde din această presupusă lume arheică şi reprezintă întruchipări sau întrupări ale acesteia. Arheul, mai precizează Eminescu, trăieşte în poveşti, în plăsmuirile oamenilor
Operând cu acest concept, în hermeneutizarea poeziei lui Emil Botta, autorul îl consideră deja un succesor al lui Eminescu. În linii generale, Adrian Botez conservă sensul original şi semnificaţia consacrată despre arheu, dar îl complineşte şi cu alte nuanţe noi, arhetipale extrase din cultul tracic, ceea ce îi conferă valoare prototipală şi expresie de duh pentru neamul românesc. Opinia noastră, mărturiseşte şi autorul, este că şi Emil Botta (ca şi fratele său Dan) îşi datorează acest prima movens al Poeziei sale lui MIHAI EMINESCU (p. 22). Cei doi poeţi adjudeni circumscriu aceeaşi ontologie eminesciană, doar că este împregnată, copios cu valenţe apotropaice preluate din istoria veche şi medievală a românilor, şi din fondul nostru de credinţe străbune. Să nu uităm, precizează şi şi Adrian Botez, că orice cultură a fost, mai întâi CULT şi orice act artistic trăieşte tocmai prin suspendarea timpului istoric. (p.31).
Nu se poate separa cultura naţională de SPIRITUL NAŢIONAL – acea structură inefabilă , prototipată într-un Arhanghel al neamului, care imprimă caracteristicile de simţire, gândire, comportament etc (p.33). Or, la noi, la români, funcţia aceasta de Arhanghel al neamului revine lui Mihai Eminescu, aşa cum spiritul englez este prototipat de Shakespeare, iar cel german de Goethe, dublat de Bethoven. Există însă, precizează autorul, şi etnii, precum Franţa, la care spiritul naţional nu derivă şi nu s-a întrupat într-un model existenţial prototipal, cu prelungiri transcendente, ci se dispersează într-o pluralitate de acte şi acţiuni care nu se revendică dintr-un punct central protoistoric, cu valoare indicativă şi de îndreptar pentru întreaga ei devenire spirituală.
Eminescu este Orfeul românilor, este Orfeul hristic care a dat un sens şi un rost devenirii româneşti – în istorie şi în lume şi din înălţimea acestui punct trebuie privită şi poezia fraţilor Botta.

 

Botez 004

Categorii:CARTEA, literature

DISCOBOLUL 25. Un eveniment cultural important!

16 octombrie 2015 Lasă un comentariu

Discobolul

Participă scriitorii, criticii literari și profesorii universitari: ION POP, ALEXANDRU CISTELECAN, VIRGIL PODOABĂ, IOAN MOLDOVAN, ADRIAN POPESCU, VASILE DAN, VIOREL MUREȘAN, ION MUREȘAN, NICOLAE OPREA, ADRIAN ALUI GHEORGHE, CORNELIU ANTONIU, LIVIU IOAN STOICIU, TRAIAN ȘTEF, TITU POPESCU, DANIEL CRISTEA-ENACHE.

Schiuzmy, bătrâne! Şarpele are clopoţeii furaţi! Dumitru Hurubă şi umorul bine temperat!

16 octombrie 2015 Lasă un comentariu

 

(Dumitru Hurubă, Spondiloza la şarpele cu clopoţei, Floreşti, jud. Cluj: Editura Limes, 2015)

Cu un limbaj cursiv, cu mult umor şi multe lecţii de viaţă, Dumitru Hurubă are ceva să ne spună: există boli incurabile de care nu scăpăm! Incultura, superficialitatea, nepotismul, vorba goală, efectul capra vecinului, epopeea personală în ţinutul zăpăciţilor de tranziţie, judecata vecinului de balcon, goana după nimicul cel de toate zilele…
Deşi pare un roman din zona umorului bine temperat, cartea Spondiloza la şarpele cu clopoţei, ne prezintă viaţa unui român în timpul tranziţiei sale spre altceva, mereu altceva, încărcătura este una existenţială. Neconformist, sincer, Andricuţ Vetreanu, eroul principal, este mereu contra curentului, cei din jur îl văd ca pe un şarpe mereu pregătit să arunce veninul unei idei, sarcasmul vorbei, replica brutală care-l scoate pe omul de lângă el din normalitatea lui anormală. El are replica pregătită, prietenul, colegul de serviciu, neamurile, toţi îl privesc ca pe un ciudat. Suna cumva cunoscut, mereu votăm cu cei care au replica la ei… Epopeea începe la şcoală, trece prin gulagul familiei, prin concasorul de la locul de muncă, prin inchiziţia vecinilor de bloc. Numele este semnificativ, Vetreanu, ca un fel de om al locului, bine ancorat în cultura sa, cu arbore genealogic, cu familie, cu verişoare pline de viaţă. Andricuţ, diminutiv folosit de apropiaţi, adică eroul este apropiatul nostru, cel cu replica de acid. Biografia cetăţeanului cu personalitate este motivul ideal pentru Dumitru Hurubă de a pune în valoare incultura ca argument pentru o cultură serioasă. Se pun întrebări importante. Ce ar putea să ne diferenţieze? Cultura? Lecturile? Până la urmă superficialitatea face legea în fiecare zi, spoiala de complezenţă, mândria fără acoperire în fapte. Elev care a trecut prin mai multe încercări, a repetat anii buni ai tinereţii prin şcoală, ajunge tehnician la o întreprindere de transporturi, apoi, la limita extremă, psiho-filozof, meserie la modă, meserie cu perspectivă spre sufletul omului. Este la modă, majoritate îşi dau cu părerea, restul mai şi trăiesc.
Punctele de referinţă în viaţa eroului sunt multiple: un prostănac în fotoliu cu scârţ, romancier fără voie, istorii de ieri şi de azi despre familia lui Vetreanu, ceasurile vechi timp CFR care stăteau în calea armatei roşii în războiul mondial, istorii cu Împăratul Traian, imnul fluierat în biserică, întrebări fără răspuns, bârfa ca mod de viaţă, saltul în gol, de la tehnician auto la absolvent de filozofie-psihologie, eternul război dintre bărbat şi femeie, logica agresată de imaginaţie, destin şi arbore genealogic, paradoxurile vieţii, istoria naţională şi teste, „de ce iubim femeile”, realitatea pe care lumea ar fi bine să n-o ştie, se doarme mai uşor în pantofii altuia…
Există o lovitură de teatru în toate, o sforărie a destinului…
„- Mă, Petreuţule, după ce mă alcoolizez, să fiu al dra…, schiuzmy, dacă nu-mi pari şarpe cu clopoţei, bolnav de spondiloză. Schiuzmy…”.
Scuza de serviciu, nu avem nicio vină, aşa este destinul… Dumitru Hurubă prinde bine mentalitatea cetăţeanului avid de bunăstare, mândru de poziţia sa pe scara de la bloc, dornic de aventuri fără riscuri, de un chef pe cinste, vorbind despre cultură şi depărându-se de cultură, privind cu admiraţie spre posesorul de Trabant într-o lume sofisticată. Plus ideea că românul s-a născut geniu, sau este geniu în devenire, însă neînţeles de oameni, de neamuri, de prieteni. E o boală grea, bine redată de autor în carte, subtil şi într-un limbaj care poate fi înţeles de vecinul de scară. Oricine poate scrie romanul vieţii la Editura Smak-Smak…
„- Poezia „Luceafărul” ştiţi cine a scris-o?
– Domnu Vetreanu, păru revoltat vecinul, mă credeţi un… Cine-l poate confunda pe Eminescu? „Luceafărul”, „Oltul”, „1907”…”.
Naşterea lui Petreuţ Vetreanu este miraculoasă.

„Deci naşterea lui Petreuţ Vetreanu, după cum atestă izvoarele orale ale satului Cătunu: şoapte cu năframa la gură, zvonuri şi bârfe oficiale, a fost asistată de moaşa comunală, altfel o ţărăncuţă harnică, uşor sucită la minte, însă cu principii puternic-severe, între care şi acela să se spele consătenii cât mai rar pe mâini pentru a nu se subţia pielea, fapt care ar fi dus la băşicarea palmelor din cauza cozii sapei şi a altor unelte agricole…”.
Efectul, elevul Vetreanu a dorit să se căsătorească imediat cu învăţătoarea pe care o vedea la şcoală, era „amorezat până la leşin”.
Ajuns în situaţia de a deveni director la întreprinderea de transporturi, eroul are o reacţie specifică şarpelui purtător de clopoţei:

„- Da, şi? Uite, mie nu-mi convine chestia asta. Voi nu vedeţi cum, pe baza a tot felul de aranjamente, ca să nu le spun mârşăvii, se perindă prin funcţii importante inşi pentru care termenul de nulitate e cel mai elegant?”.

În roman, descrierea continuă cu detalii, spumos, punând în lumină sistemul clientelar născut de falsa liberate şi falsa democraţie… Cei din jur se întreabă dacă totul este în regulă cu acest personaj care suferă pentru că ar trebui să devină director, fără voie…
Problemele importante pentru societate sunt privite de autor în dinamismul lor urban sau rural, problema educaţiei are nuanţe noi, specifice noilor norme şi relaţii dintre oameni, a cutumelor care zguduie istoria de la un capăt la altul.

„…Gata, de acum suntem occidentali, suntem europeni, suntem… Gata cu lagărul socialist, cu sovieticii, cu dictonul leninist învăţaţi, învăţaţi, învăţaţi! Uraaaaa! Ce atâta carte! De-acum, ca la americani: intri în clasă şi-i zici ăleia de la catedră:
– Auzi, fă, prefecsoaro! Vezi că-mi dăduşi trei la teză… Ştii că tata e patronul lu mă-ta?
– OK, răspunde aia speriată. Fac din trei opt, da e pentru ultima dată!
– Bine, OK! La nota asta! Apoi, om mai videa…”.

Dumitru Hurubă este atent la detalii, diferenţele sunt făcute de acele detalii din vorbire, din gesturi, din atitudini. Chiar dacă foloseşte hiperbola, lucrurile sunt scoase în evidenţă cu detaşare, cu viziunea şi înţelepciunea scriitorului de cursă lungă, a celui care a trecut prin multe, prin încercări, prin bucurii. Sunt puse în evidenţă cuvintele noi care afectează limbajul zilnic, atacă normele sociale indirect: of course, loopinguri, all right, bastard, cool, lord, schiuzmy, goodbay, etc. Chiar dacă personajele apar în izmene în locuri publice, Dumitru Hurubă, cu multă ironie, pune în paralel trimiteri la marile creaţii ale literaturii universale, ale culturii, sunt vehiculate în antiteză nume importante care au marcat istoria. O face intenţionat pentru a rupe mituri, pentru a reinventa mitul orăşeanului cult doar pentru că locuieşte la bloc…
Sunt evidenţiate devierile de limbaj ale personajelor, confuzia ideilor, amalgamul de sisteme, tangajul principiilor de viaţă: ştirile teve, vă atenţionăm în acest sex, a boctări, realizări foarte formidabile, neamţ esesist, amor multiplu şi fecund, aglomeraţie de ţâcniţi, remătisul de la gleznă, mozol, etc.
Numele personajelor pun în lumină caracterul. Tehnica este a luddismului, umorul iese în evidenţă şi schiţează epoca de tranziţie din societatea românească, pendulând între conservatorism, cosmopolitism, absurd, parvenitism cu orice preţ, preţiozitate…
Saltul făcut de personajul principal este bine pus în lumină prin declaraţiile acestuia, autorul dându-i întâietate pentru a-l face credibil.

„După ceva ani, reuşisem să fiu un preţuit tehnician auto, cu atribuţiuni stric legate de domeniu şi apreciat până la a fi propus pentru funcţia de director. În secret, am urmat cursurile facultăţii de filozofie-psihologie – domeniu pe care l-am iubit dintotdeauna fără condiţii, dovadă fiind şi aproape nenumăratele mele spitalizări, mă rog, la psihiatrie, dar, orişicâtuşi”.

Eroul este un cal pur sânge breaz care poate şoca, înaintarea în viaţa se poate face domol, cu teatrală modestie.
Ieşirea personajului din scenă este regizată cu eleganţă:
„Sfinte, Dumnezeule, iartă-mi vorbele şi înţelege-mi situaţia!”

Constantin Stancu

Mitica

Psalmul 50 (versiune actualizată)

16 octombrie 2015 Lasă un comentariu

Dumnezeul (tuturor) (dumne)zeilor – Cel care se numește Iahve – vorbește și cheamă pământul de la răsăritul soarelui până la apusul lui!
2Dumnezeu strălucește din Sion, care este imaginea frumuseții!
3Dumnezeul nostru vine și nu tace. Arde un foc înaintea Sa; și în jurul Lui se declanșează o furtună! 4El cheamă atât cerul de deasupra, cât și pământul – ca să Își judece poporul:
5„Adunați-Mi credincioșii: pe aceia care au ratificat un legământ cu Mine sacrificând animale!” 6Cerul vorbește despre dreptatea Lui – pentru că Dumnezeu este Judecătorul!
7„Poporul Meu, fi atent; și (îţi) voi vorbi! Israel, voi face declarații împotriva ta. Eu sunt Dumnezeu – Dumnezeul tău!
8Nu îți fac reproșuri pentru sacrificiile pe care mi le oferi, nici pentru arderile integrale care Îmi sunt permanent oferite.
9Nu voi lua viței din proprietatea ta, nici țapi din staulele tale;
10pentru că toate viețuitoarele din pădure sunt ale Mele, la fel ca vitele de pe o mie de dealuri.
11Eu cunosc toate păsările munților; și toate vietățile câmpiei sunt ale Mele!
12Dacă Mi-ar fi foame, nu ți-aș spune ție (să-Mi dai să mănânc) – pentru că lumea cu tot ce deține ea, este a Mea.
13Oare mănânc Eu carnea taurilor? Sau beau Eu sângele țapilor?
14Oferă-I lui Dumnezeu ca sacrificiu mulțumirea ta; și respectă-ți promisiunile pe care le-ai făcut Celui Foarte Înalt!
15Cheamă-Mă în ziua când ești în dificultate. Eu te voi salva; iar tu Mă vei glorifica!”
16Dumnezeu îi zice omului rău: „De ce tot amintești de legile Mele și ai pe buze legământul Meu, 17când tu urăști corectarea și arunci cuvintele Mele la spatele tău?
18Dacă vezi un hoț, te unești cu el; și mergi împreună cu cei care comit adulter.
19Permiți gurii tale să vorbească fără limită lucruri rele; și limba ta formulează înșelăciunea. 20Vorbești împotriva fratelui tău cu care locuiești; și dai vina pe fiul mamei tale.
21Așa ai procedat (până acum); iar Eu am tăcut. Ți-ai imaginat că Eu sunt ca tine. Dar te voi corecta și îți voi pune totul în față!
22Fiți atenți la aceste lucruri – voi, aceia care Îl uitați pe Dumnezeu – ca să nu riscați să vă sfâșii și să nu existe nimeni care să vă salveze!
23Cine aduce mulțumirea lui ca sacrificiu, Mă onorează. Și celui care este atent la comportamentul lui, îi voi arăta salvarea oferită de Dumnezeu”.
Echivalenţă: Viorel Silion

Biblia Actualizată, 2015

iisus

Categorii:CREDO, GÂND
%d blogeri au apreciat asta: