Arhiva

Archive for 7 septembrie 2015

Revista Ardealul literar nr. 1-2/2015

7 septembrie 2015 Lasă un comentariu

Ardealul

Sursa: http://en.calameo.com/books/000126273d6d537918fdc

click pentru lectura!

 

Bucurii simple, florile…

(Mariana Pândaru, Cartea florilor / The book of flowers,
Editura Destine Literare, Canada şi Editura Călăuza v.b., Deva, 2014;
trad. în limba engleză: Muguraş Maria Petrescu, fotografii Nicolae Jianu)
Agresată de mişcările produse în anotimpul poeziei de azi, Mariana Pândarul se întoarce la frumuseţea de început a lumii, la flori. Prin volumul Cartea florilor / The book of flowers, apărut în anul 2014, poeta ne chemă la o plimbare prin grădina cu poeme, versurile din fiecare poem sunt dedicate florilor: macul, floarea soarelui, crinul, păpădia, trandafirul, liliacul… Cu răbdare, cu atenţie, ea se străduieşte să lase pe Dumnezeu să vorbească prin fiecare floare, cu migală, cu pasiune. Sunt câteva versuri care lansează florile la o paradă a modei inedită, fiecare din ele are o personalitate aparte, umblă în vârful picioarelor prin iarna iluziilor noastre. Intră în tablouri eterne. Culori, miresme, alte romanţe dintr-un anotimp special. Iubirea este sugerată, întoarcerea la natură este necesară, limbajul, în albastru sau galben, face lumea mai frumoasă. Experimentele sunt depăşite, femeia îşi impune rigoarea modestiei, cuvintele înmiresmate, peisaj dintr-o lume năzuită.
Cele două edituri, Editura Destine Literare şi Editura Călăuza v.b., au investit în această carte pasiune, poemele sunt în limba română şi în limba engleză, fotografii bine realizate, o carte reuşită editorial, ca o bijuterie muzicală, cu deschidere spre universalitate. Limbajul simplu, atent, caută profunzimea din mesajul adus cu fiecare floare, provoacă destinele, lansează liniile de forţă ale materiei care se vrea poezie. Limbajul evită blocajele, se destinde ca un arc, degajă energii.
Deşi sunt texte dedicate florilor, toate alcătuiesc poemul cel mare, din grădina care atinge umbra unei femei frumoase, care declanşează iubirea, înţelepciunea. Cartea este un poem fără sfârşit, unul care poate continua cu fiecare primăvară. Poeta a investit sentimente în versul miresmat, balanţa înclină mai mult spre înţelepciune, spre liniştea interioară. Ea s-a împăcat cu lumea prin florile care o protejează în geometria culorilor proaspete.
Cu fiecare floare se petrece o aventură discretă, o istorie irepetabilă, o trădare care marchează miracolul.
Admirând cartea, cititorul descoperă odiseea în albastru care dinamizează cu tandreţe istoria unei zile: sângerie lumină, supusă nobleţe, trompetă de înger, frumuseţe regală, lumina dulce-amăruie, sunet albastru, o deschidere spre lume, flăcări violete, pleoapa dimineţii, amintiri şi cuvinte, o punte între cer şi pământ, iubiri neîmpărtăşite, explozie a luminii solare în grădină, frumuseţea înmugurind în ramuri…

Zămislită în ape tulburi
la răsăritul soarelui
Floarea de lotus iese-n lumină –
arătându-şi splendoarea…
Şi ca un miracol
la căderea nopţii
se retrage-n adâncuri… (p.48)

Aventura se termină toamna, crizantema este floarea de aur, o floare care se dăruieşte luminii solare, simbolul maturităţii, la capătul călătoriei privirea şi inima se încălzesc. În spatele risipei descoperi viaţa unui om, împăcat cu sine, raiul devine posibil… Laleaua vine din grădina Paradisului, a fost semnul florii divine. Volumul de versuri ne prezintă imagini ale florilor în oglinda poemului, arhetipuri în roua memoriei. O femeie ştie ce daruri doreşte o altă femeie, ce pasiuni nasc florile în viaţa aspra a bărbatului.
Un joc de copii, unul de oameni mari, bucuria poetei în lanul de floarea soarelui?

Bucurii simple în lume vesteşte crinul…
Constantin Stancu
Mai, 2015

 

flori

Categorii:literature, REVISTA
%d blogeri au apreciat: