Prima pagină > literature, POEMUL > Lumea pe dos

Lumea pe dos


Am primit de la Adrian Botez:

 

AZI – OMENIREA

sunt disperaţi – nu
deştepţi: încearcă să-şi aducă
aminte ceva
esenţial – îşi sparg frunţile – tot mai
înguste (ca nişte streşini adânc
aplecate – ori ca
nişte ambrazuri de
cazemate – prin care-ţi strecori
mitraliera – contra
zărilor abia
zărite) – şi tot
degeaba:

cele spuse rămân tot rănite…

omenire cufundată în
teroarea propriei crâncene
amnezii – omenire fără
duh – fără
terezìi

au uitat oamenii până şi că sunt
oameni: atât de disperaţi de această
accelerare a Alzheimer-ului – încât
ucid ucid
ucid tot ce trece între ei şi
lumina soarelui

(…a trecut demult ceasul în care
orbii-şi înfigeau toiagul doarelui…)

cu cât ucid – cu atât
lumina se-ntunecă mai deplin – în pocale nu mai
creşte vin: cei
ucişi se solidifică stâncos – devin conştiinţa
răzbunătoare – izvorul de beznă al
lumii pe dos
***

Adrian Botez

Anunțuri
Categorii:literature, POEMUL
  1. Niciun comentariu până acum.
  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: