Prima pagină > CARTEA, literature > Maria Niţu, academia de autografe

Maria Niţu, academia de autografe


Autografe, amurgul zeilor

Maria Niţu oglindeşte în cartea sa Sesiune de autografe (Bucureşti: Editura Palimsest, 2010) fenomenul literar actual. Interviuri, cronici, texte cu suflet, portrete literare, tendinţe şi megatendinţe, o lume care se caută, personaje despre personaje, istorie literară, plus un stil special marcat de claritate, sistem şi căldura frazelor bine armonizate. Cine doreşte să pipăie operele scriitorilor români în viaţă sau contemporani, să citească despre viaţa simplă a scribului în goana sa după cărţile scrise şi nescrise, fuga pe la edituri, simpozioane sau sesiuni de autografe, găseşte în această carte răspunsurile. Maria Niţu este solidară cu generaţia din care face parte, caută să clarifice temele literaturii tinere, revine la valorile de bază din cultura română. Este o scanare a vieţii literare prin texte, oameni, idei, teme, întâlniri şi despărţiri, suferinţă, ideologie, sociologie şi istorie literară. În eseul „Madi – confesiune nedevelopată”, ea scrie despre colega de facultate:

„Trec cu un cronovizor pe strada Edgar Quintet a Facultăţii de Litere, prin amfiteatre, şi refac atmosfera de studenţie: cu colegi de an, Romulus Bucur, Mircea Cărtărescu, Emil Ionescu…, ori cu colegi din alţi ani, Daniel Pişcu, cel care ne tot ameninţa cu un nou roman, la care continuu adăuga ceva: „fii atent ce spui, te bag cu replica asta în romanul meu”, ori Ion Stratan, care ne atenţiona şugubăţ că îşi propusese să rămână repetent, să mai stea un an în Bucureşti, pasionat de munca de la redacţia ziarului studenţesc, având în vedere că urma inevitabil repartiţia prin satele României socialiste, după principiul <>” (p.283).

Aceste fraze reflectă foarte bine ce se petrece în eseurile sau dialogurile scrise de Maria Niţu în carte, laboratorul intern în care s-au plămădit operele scriitorilor români, cumva între moarte şi viaţă, între un sistem şi alt sistem social, între speranţe şi uitare…
Cartea se formează în jurul câtorva pilonilor de rezistenţă:
I. Linii de dialog
II. Vitralii
III. Geometrii în timp şi spaţiu
IV. Ulise şi marea

Temele sunt generoase, absorb bună parte din istoria literară recentă. Sunt evidenţiate necesitatea valorilor permanente în operele scriitorilor, simplitatea exprimării artistice, capacitatea de a rezista împrejurărilor şi rezistenţa în faţa tentaţiilor complicate, premiera absolută, firul roşu care trece prin lumea teatrului şi arde lumea poeziei, capacitatea omului de artă de a trăi stări extreme, ca-ntr-un concurs de formula unu… Lumea din carte, care ne cheamă la o sesiune de autografe, se defineşte prin capacitatea de a pune întrebări, de a te recunoaşte ca personaj în furtună, anii tinereţii ca timp în netimp, dulcea pasăre a studenţiei, imaginar şi real în acelaşi timp, uimirea continuă, confesiuni discrete, greu de pus în lumină, frontierele visării, un tratat de melancolie şi rezistenţă prin scris.
Maria Niţu are capacitatea de a face un portret necesar poetului Ştefan Foarţă, unul dintre cei mai importanţi din literatura actuală, de a sublinia liniile de forţă din opera lui Mircea Cărtărescu şi vulnerabilităţile scrisului său, de a se reîntoarce la Brâncuşi şi Mircea Eliade.
Despre literatura mai nouă, extremistă şi mundană, reţine manifestul subţire şi violent al fracturii, ceva între „69” (simbol al sexualităţii sportive) şi ruperea firului albastru care străbătea operele scriitorilor români de la Nicolae Filimon la Marin Sorescu…

„Specific lui Ştefan Foarţă e plăcerea de a ieşi la rampă într-o formulă originală, ca vrăjitorul Merlin. Scoate de fiecare dată cărţi bibliofile, cu originalitate grafică, foarţistă, ca bibelouri de Veneţia, din sticlă de Murano, unele cu un colofon puternic personalizat, în sine un poem întreg, blazon pentru poezia lui Ş. Foarţă” (p. 233).

Iată o scurtă prezentare a unui poet de excepţie, cumva uitat de critica literară de la Bucureşti, dar unul care a marcat şi marchează o epocă de sinteze şi antiteze.
Despre Mircea Cărtărescu notează:

„Volumul e o scriere fără stridenţe de limbaj, dar cu un abuz de epitete care decupate din context ar părea teribil de romanţioase, crunt taxabile sigur dacă ar fi purtat o semnătură de femeie, ca sentimentaloide, exaltate. Încercarea de a scrie simplu despre lucruri simple e totuşi forţată pentru un scriitor format la şcoala rafinamentului intelectual…”(p. 264 – în Cherchez la femme).

Despre grupul literar „Fracturi” reprezentat de Ionuţ Chiva (susţinut de editura Polirom), Maria Niţu decantează tendinţele actuale ale romanului românesc:

„ 69 e titlu exact al acestei lumi, dihotomia Bine/Rău e o prejudecată creştină, la fel ca şi starea conflictuală dintre ele (în budism nu există, ci e o stare a echilibrului), nimic nu e înger sau demon, totul e şi înger şi demon, în proporţii diferite, bidivii ţinuţi mai mult sau mai puţin în frâu de hăţurile arlechin colorate ale lui Freud”(p. 271). Iată o definiţie a „generaţiei prezervativ” aflată într-un fel de „amurg ale zeilor”.

Curajul Mariei Niţu de a aborda literatura aceasta în structura ei acidă şi dizolvantă, limpezeşte apele în viaţa unei generaţii care se caută prin oraş ca într-un bordel uriaş…
Volumul de eseuri pune capăt experienţelor ludice pentru că ne atrage atenţia asupra valorii culturii române: „M. Eliade e un guru al istoriei religiilor, C. Brâncuşi un revoluţionar de geniu al sculpturii moderne” (p. 203). Definiţia vieţii curge de la sine – Mircea Eliade despre Constantin Brâncuşi: „mai mare şi mai puternică decât toate e tăcerea, fiinţa se naşte din tăcere” – apoi lumea cade în genunchi pentru ritual, modelul sculptorului „Rugăciune” ne trezeşte la luciditate, purtându-ne de la întuneric la lumină, de la moarte la viaţă… (p.220).
De remarcat portretul făcut lui Anghel Dumbrăveanu şi operei sale, o propunere de arcă, Corabia lui Ulise în stil modern pe apele istoriei literare, stări pentru care merită să pierzi corăbii şi diamantele întunericului…
Despre autoarea cărţii a scris Cornel Ungureanu: „Maria Niţu are deja în urma ei un număr de cărţi care cartografiază cu acurateţe literatura <>. E un cărturar nobil, interesat de document, de confesiune, de paginile uitate ale provinciei literare”.
De menţionat că aceste texte au apărut în diferite reviste literare: „Pro-Saeculum”, „Luceafărul”, „Coloana infinitului”, „Orient latin”, „Banat”, etc., scriitoarea participând activ la disputele literare actuale, la evenimente cu adrenalină…

Constantin Stancu
autografe

Anunțuri
Categorii:CARTEA, literature
  1. Niciun comentariu până acum.
  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: