Prima pagină > PRACTIC, PRESA > Salariile angajaţilor societăţilor falite. Fondul de garantare, legi, proceduri, altele…

Salariile angajaţilor societăţilor falite. Fondul de garantare, legi, proceduri, altele…


În caz de insolventă, salariați ai societăţilor afectate de insolventa îşi pierd, de regula, drepturile bănești aferente ultimelor luni de munca, societatea falita nu are fonduri disponibile in scopul acoperirii masei credale.

Protecția de ordin social este reglementate in principal de Codul Muncii.

Plecând de la specificul procedurii de insolventa, tratamentul salariaților este altfel.

Salariații au dreptul de a solicita deschiderea procedurii insolventei in cazul in care creanțele scadente și neachitate depășesc contravaloarea a șase salarii medii brute pe economie/pe salariat.

După deschiderea procedurii insolventei, salariații nu trebuie sa depună declarație de creanța, fiind înscriși automat in tabelul de creanțe al debitoarei.

Salariații beneficiază de prioritate la efectuarea plăţilor in cadrul procedurii insolvenţei.
Creanțele salariale anterioare deschiderii procedurii insolventei si care au fost înscrise in tabel, urmează a fi plătite prioritar. In ordinea prevăzuta de Legea insolventei, creanțele izvorâte din raportul de munca se situează pe locul doi, după creanțele constând in taxe, timbre si alte cheltuieli aferente procedurii.
Creanțele salariale născute după data deschiderii procedurii, respectiv salariile datorate pentru perioada ulterioară deschiderii procedurii, pot fi achitate cu prioritate.

Dispozițiile din Legea nr. 200/2006 privind constituirea si utilizarea Fondului pentru plata creanțelor salariale protejează angajatul, astfel acesta deține un statut privilegiat in cadrul acestei proceduri speciale. În ipoteza in care creanțele salariale nu sunt acoperite in totalitate, in urma distribuirii fondurilor rezultate in urma lichidării activului debitoarei, a fost instituit un Fond de Garantare pentru plata creanțelor salariale.
Suma totala a creanțelor salariale suportate din Fondul de garantare nu poate depăși cuantumul a 3 salarii medii brute pe economie pentru fiecare salariat.

Fondul de garantare este constituit numai din contribuțiile angajatorilor, statul fiind implicat direct in stabilirea si plata creanțelor salariale cuvenite salariaților in cazul falimentului.

Stabilirea cuantumului creanțelor salariale cuvenite salariaților si efectuarea plăţii acestora se realizează de către agențiile teritoriale pentru ocuparea forței de munca, pentru societățile împotriva cărora au fost pronunțate hotărâri judecătorești definitive de deschidere a procedurii insolventei si fata de care a fost dispusa măsura ridicării totale sau parțiale a dreptului de administrare:
• la cererea scrisa a administratorului sau lichidatorului angajatorului in stare de insolventa;
• la cererea salariaților angajatorului aflat in stare de insolventa sau a organizațiilor legal constituite ce reprezintă interesele acestora.

Salariații sau organizațiile legal constituite, înainte de a se adresa organizației teritoriale, trebuie sa notifice in scris administratorul sau lichidatorul in vederea efectuării de către acesta a demersurilor necesare pentru plata creanțelor. O copie a notificării şi dovada comunicării se va anexa la cererea adresata agenției teritoriale.

Poziţia ANAF

INFORMARE – PRIVIND FONDUL DE GARANTARE PENTRU PLATA CREANŢELOR SALARIALE – Legea 200/2006

Cadrul general de reglementare în materia raporturilor de muncă, asigurat prin intrarea în vigoare a Legii nr. 53/2003 – Codul muncii, cu modificările şi completările ulterioare, a impus necesitatea reglementarii prin lege speciala a constituirii şi utilizării Fondului de garantare pentru plata creanţelor salariale.
Având în vedere dispoziţiile exprese ale art. 167 din actul normativ menţionat, a fost adoptata Legea nr. 200/2006 privind constituirea şi utilizarea Fondului de garantare pentru plata creanţelor salariale, act normativ ce a fost publicat în Monitorul Oficial al României Partea I, nr. 453 din 25 mai 2006 şi care a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2007.
Legea 200/2006 transpune Directiva Consiliului nr. 80/987/CEE privind apropierea legislaţiilor statelor membre referitoare la protecţia salariaţilor în cazul insolvabilităților statelor membre referitoare la protecţia salariaţilor în cazul insolvabilităţii angajatorului.
Beneficiază de prevederile Legii nr.200/2006 salariaţii angajatorilor pentru care starea de insolvenţă a intervenit după data de 1 ianuarie 2007.
Fondul de garantare pentru plata creanţelor salariale (denumit in continuare Fond de garantare), asigura plata creanţelor salariale ce rezulta din contractele individuale de munca si din contractele colective de munca încheiate de salariaţi cu angajatorii împotriva cărora au fost pronunţate hotărâri judecătoreşti definitive de deschidere a procedurii insolvenţei şi fata de care a fost dispusă măsura ridicării totale sau parţiale a dreptului de administrare.
Din resursele Fondului de Garantare se suporta, în limitele şi în condiţiile prevăzute de lege, următoarele categorii de creanţe salariale:
– salariile restante;
– compensaţiile băneşti restante, datorate de angajatori pentru concediul de odihna neefectuat de salariaţi, dar numai pentru maximum un an de muncă;
– plăţile compensatorii restante, în cuantumul stabilit în contractul colectiv de munca şi / sau în contractul individual de muncă, în cazul încetării raporturilor de muncă;
– compensaţiile restante pe care angajatorii au obligaţia de a le plăti, potrivit contractului colectiv de muncă şi / sau contractului individual de muncă, în cazul accidentelor de muncă sau al bolilor profesionale;
– indemnizaţiile restante, pe care angajatorii au obligaţia, potrivit legii, de a le plăti pe durata întreruperii temporare a activităţii.
Contribuţiile sociale datorate de angajatorii în stare de insolvenţă nu se suporta din Fondul de garantare.
Suma totală a creanţelor salariale suportate din Fondul de garantare nu poate depăşi cuantumul a 3 salarii medii brute pe economie, pentru fiecare salariat.
Salariul mediu brut pe economie avut în vedere este salariul mediu brut pe economie, comunicat de Institutul Naţional de Statistica în luna în care s-a deschis procedura insolvenţei.
Stabilirea cuantumului creanţelor salariale cuvenite salariaţilor şi efectuarea plăţii acestora se realizează de agenţiile teritoriale, la cererea scrisă a administratorului sau lichidatorului angajatorului în stare de insolvenţă.
Cererile menţionate vor fi însoţite de documente care să ateste că împotriva angajatorului a fost pronunţată o hotărâre judecătoreasca definitiva de deschidere a procedurii insolvenţei şi a fost dispusă măsura ridicării totale sau parţiale a dreptului de administrare.
Creanţele salariale suportate din Fondul de Garantare se vor achita în lei, într-o singură tranşa, prin sistemul de plată general utilizat pentru plata drepturilor reprezentând indemnizaţia de şomaj.
Gestionarea Fondului de garantare se face de Agenţia Naţionala pentru Ocuparea Forţei de Munca, prin agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă judeţene (denumite in continuare agenţii teritoriale).
In gestionarea Fondului de garantare, agenţiile teritoriale au următoarele atribuţii:
– primesc, examinează şi soluţionează cererile privind plata creanţelor salariale care rezultă din contractele individuale şi /sau colective de muncă;
– stabilesc cuantumul creanţelor salariale cuvenite salariaţilor şi efectuează plata acestora;
– recuperează debitele create în condiţiile prezentei legi, altele decât cele provenind din contribuţiile la Fondul de garantare;
– reprezintă interesele Fondului de garantare în relaţiile cu instituţiile administraţiei publice centrale sau locale, instanţele judecătoreşti, societăţi sau organizaţii;
– efectuează schimbul de informaţii cu instituţiile competente din statele membre ale Uniunii Europene sau ale Spaţiului Economic European.
Angajatorii au obligaţia de a declara lunar contribuţia la Fondul de garantare la organul fiscal competent, până la data de 25 a lunii următoare celei pentru care se datorează drepturile salariale.
Termenul de declarare a contribuţiei la Fondul de garantare constituie şi termen de plată.
Angajatorii au obligaţia de a plăti lunar o contribuţie la Fondul de garantare, în cota de 0,25% aplicată asupra fondului total de salarii brute lunare realizate de salariaţi.
In cazul în care se pronunţă închiderea procedurii de insolvenţă, ca urmare a redresării angajatorilor, aceştia sunt obligaţi să restituie sumele suportate din Fondul de garantare, în termen de 6 luni de la pronunţarea hotărârii judecătoreşti de închidere a procedurii.

PEISAJ

Sursa ANAF

Anunțuri
Categorii:PRACTIC, PRESA
  1. Niciun comentariu până acum.
  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: