Prima pagină > literature > Se spune că Sfântul Francisc din Assisi… (fragment) Miracolul de Sus, Miracolul de Dincolo…

Se spune că Sfântul Francisc din Assisi… (fragment) Miracolul de Sus, Miracolul de Dincolo…


EPILOG – sau: EU, MOARTEA ŞI „CHESTIA” DE PE PĂLĂRIE

…Se spune că Sfântul Francisc din Assisi (i se spune doar “cel mai blând dintre sfinţi”, dar eu cred că, înafară de Hristos, este cam singurul creştin adevărat, din toată istoria Pământului…de 2000 de ani încoace!), pe la 1226, aflat pe patul de moarte, undeva, într-o colibă de lângă Portiuncula, ar fi fost stârnit spre piscul Poeziei sale, de nerăbdarea vinovată a unui preot.
Care preot, venit la căpătâiul său, să-i dea “ultima mângâiere”, şi văzând că bietul (de fapt, nesuferitul…) sfânt, în loc să se grăbească, aşa cum e firesc, cu spovedania, ca orişice muritor… – el se ruga şi tot binecuvânta, aşa, cu de-amăruntul şi cu o fierbinţeală a cuvântului (ca Sfântul Mitropolit Dosoftei al nostru!), de se încingea aerul, în jurul lui…binecuvânta, pe rând şi cu dragoste copleşitoare, toate bunurile, pe care preaplinul de dragoste al Domnului le-a creat, ca lume şi paradis, totdeodată…părinţelul, zic, se plictisea de moarte! Tot auzea, ca din gura unui dus pe coclauri (“dus cu pluta”, ar fi zis un valah…), un murmur interminabil: “Să te laude, Stăpâne, sora lună argintie, Stelele aprinse, mândre, într-a nopţii feerie. Să te laude, Stăpâne, vântul, nourii din zare,Vremea bună-n care mila-ţi dă făpturilor mâncare. Să te laude, Stăpâne, sora apă cristalină. Ce curată, nelipsită, setea-n viaţă ne-o alină! Să te laude, Stăpâne, fratele puternic, focul! El e vesel şi-ncălzeşte, luminează în tot locul. Să te laude pământul, mama noastră roditoare! El dă fructe, pâine, iarbă, mii de flori mirositoare”…
Şi, la un moment dat, exasperat fiind părinţelul de aşa “flecăreală, fără cap şi fără coadă” (aşa numesc oamenii “extaza”!), ce ieşea din nimicnicul trup şi din preabogata gură a lui Francisc, sătul până peste cap, de logoreea sfrijitului ăluia întins pe pat, care arăta, întocmai, ca unul numai bun de “ultima strigare” – amintitul preot mârâi, printre dinţii-i perfect sănătoşi şi puşi la “ascuţire de treabă”, de câte ori i se ivea ocazia, în fiece zi (de dimineaţă şi până-n miez de noapte!): “Eh, lasă că vine ea, moartea, curând-curând, şi ţi-o închide ea gura aia a ta, ca o moară stricată…”.
Sfântul Francisc a tresărit, atunci, de mare şi deplin sinceră bucurie: “Îţi mulţumesc, cu umilinţă îţi mulţumesc şi lăudat pe veci, în Împărăţia Lui să fii, că mi-ai adus aminte de sora mea, Moartea, cea cu care tocmai trebuie, uite, degrabă, să mă întâlnesc..!” Şi, cu o seninătate, smerenie şi conştiinciozitate, de care numai el era în stare, începu celebrul său Imn către “sora Moarte”: “Să te laude, Stăpâne, sora moarte cea trupească! De ea nu-i în stare-n lume niciun om să se ferească! Vai de cei ce moartea, Doamne, îi găseşte în păcate…Fericiţi cei care-n viaţă ţin la sfânta ta dreptate! Moartea când va fi să vie, le va fi spre bucurie! Lăudat, slăvit să fie Domnul de a sa fiinţă! Cu iubire, mulţumire şi cu mare umilinţă”…
*
…De aceea, totdeauna, când mi s-a spus că scriu “poezie religioasă”, am considerat expresia asta ca pe un pleonasm: Poezia ori este “pe fir roşu” cu Dumnezeu, ori nu este deloc!
*
…Ei, a venit o vreme (“acea” vreme…), acum şi aici – în artă, ca şi-n viaţă – să ne despărţim.
Să despărţim şi fiinţele, şi apele lumilor!
În viaţă, vremii ăsteia “de final” al “ciclului fiinţialo-dinamic” (…şi “creativ”, s-ar fi cuvenit el “a fire”!) – se obişnuieşte a i se spune, în totală necunoştinţă de cauză, “moarte” (evident, fără sublimul atribut, dat, atât de cumplit inspirat, de către extaticul sfânt din Assisi: “soră”…!) – dar unei cărţi care se sfârşeşte i se zice…sentimentului de sfârşire a cărţii i se zice…hmmm…
Mă rog, scriitorii profesionişti, adică ăia care-şi scot ciorba, tocmai din scrisul cărţilor, deci se preocupă să scrie cât mai mult, pe unitate de timp! – numesc sentimentul născut de acest final de carte, fireşte: “bucurie”! Dar amatorii, adică scriitori care scriu nu pentru vreo plată, ci pentru a împărtăşi semenilor lor minunile şi uluirea, în urma pipăirii nevăzutului din cosmosuri (adică, din Creaţia Dumnezeiască, dar şi din suflet şi Duh!), numesc acest sentiment, născut de finalul (implacabil!) al oricărei cărţi, cu o vorbă mult mai blândă, mai tandră (aproape ca şi Sfântul Francisc!): îi spun “nostalgie”…
Câte n-ar mai fi fost de zis şi scris, dacă n-ar fi venit, buluc şi neiertătoare, neliniştile şi necazurile cele de toate zilele, de ar fi fost mai multă blândeţe şi smerenie…de n-ar fi fost boli şi felurite alte feluri de suferinţe…simţind, mereu, pe spinare şi în îngheţarea, tot mai adâncă, a inimii, biciul teribil al bătrâneţii şi al neputinţelor…câte, o, câte n-ar mai fi fost de împărtăşit, cu semenii noştri (cei cu totul indiferenţi – indiferenţi şi faţă de sfinţi, şi faţă de artişti – egal!)…
…Indiferenţi ca indiferenţi, dar de câte ori sfântul, ca şi artistul, artistul, ca şi sfântul, nu păţesc precum Marele Învăţător Cosmic, Hristos Mântuitorul şi Lumina Lumii: li se răsplăteşte vindecarea de orbire şi de lepre – cu batjocură şi cu scuipaţi… “grupaţi”!
…După învăţătura Sfântului Francisc, şi eu iubesc Moartea. Şi, de aceea, nu de ea mă înspăimânt, ci de îmbătrânire şi de scăderea puterilor, a antenelor simţurilor. E drept, mor simţurile, dar se trezeşte, tot mai autoritară, lumina cea mistică, a Duhului care vede, ca prin sită (dar VEDE!), ceea ce simţurile nici n-ar fi bănuit vreodată: Miracolele de Sus, Miracolul de Dincolo!
*

Adrian Botez

 

sarmisegetuza7

Anunțuri
Categorii:literature
  1. Niciun comentariu până acum.
  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: