Prima pagină > literature, POEMUL > Entanglare, iarna

Entanglare, iarna


Colivia de aur

Aşteaptă pe fragede poteci fiinţa ta geamănă,
partea pierdută la naştere, imponderabilă şi sângerândă,
fii răbdător, nu provoca ninsoarea,
nici albul până când vine el în ochiul tău neînvăţat cu lumina,
eliberat din tăceri…

O, anotimp, cuşcă de aur în care ai prins partea aceea pe care o credeam pierdută,
anotimp în care locuieşte bărbatul fără de trup şi
memoria femeii care naşte…

Câteva pete de sânge şi istoria reîncepe din ţipătul celui care se naşte…

 

 

Constantin Stancu

 

iarna

Anunțuri
Categorii:literature, POEMUL
  1. Niciun comentariu până acum.
  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: