Arhiva

Archive for 1 mai 2015

Revista Discobolul nr. 205-206-207/ ian.-feb.-mart. 2015. Ancheta revistei „La ce bun critica literară, acum”, poeme, primăvara prozei, cărţi, cronici, autori, evenimente, piaţa cărţilor…


Discobolul 1Discobolul 2Discobolul 3

Categorii:REVISTA

Bătrânul arhivar


Biblioteca virtuală

 

În bibliotecă sunt adunate toate dovezile,
hârtia curge ca sângele,
o hârtie lichidă în ochiul bătrânului arhivar
şi nu este loc pentru el în locul acesta strâmt,
neîncăpător pentru toate miracolele,
aşa că îngerul îl transformă în cuvânt,
pentru a suferi şi mai mult,
pentru a descoperi sensul din cuvintele nerostite.

Litere mari au fost scrise,
aerul s-a tulburat de culorile acelor litere,
toate aveau tendinţa să se reîntoarcă în curcubeu,
pentru a relua istoria,
dar pământul prefera clorofila în locul curcubeului.

Dacă aş fi fost în bibliotecă
aş fi scos sabia la intruşi,
aş fi tăiat o mână sau urechea, ori capul vreunuia,
dar n-am fost,
dar dacă aş fi fost cu adevărat aş fi dormit în braţele scribului,
ca sub măslin, ascuns în mintea mea,
pentru a vedea în vis istoria cuvintelor.

Rătăcitoare săgeată care îmi caută inima sau rărunchii,
rătăcitoare săgeată pe care au scris numele meu,
întorc trupul, privirea, fug în alt anotimp,
în alte cuvinte
pentru a nu mă găsi.
Sunt scribul, nu soldatul,
dar la fel sunt în bătălie
cu fiecare vocală, ori consoană, cu fiecare zicere…

Simt o mare aglomeraţie sub tălpi,
morţii strigă ierbii să nu răsară fără sufletele lor…
BICICLETA

Categorii:literature, POEMUL

Adrian Botez: Lecturi, note, însemnări, trimiteri… Faţa nevăzută a textului…


In februarie 1790, un decret facea distinctie dintre ordinele monastice care nu activau în comunitatea din care făceau parte şi cele care se ocupau de educaţie şi caritate. Primele au fost suprimate, întrucât nu aveau o contribuţie directă la binele obştesc. Celorlalte li s-a îngăduit să existe în continuare, deşi a fost interzisă călugărirea. În decembrie 1789, s-a emis decretul care acorda drepturi civile protestanţilor şi s-au extins drepturi asupra evreilor, în septembrie 1791. Papa nu mai putea confirma noii episcopi. Toţi clericii erau obligaţi să locuiască în dioceza sau parohia lor. Cei mai mulţi clerici s-au opus principiului electiv, dar majoritatea episcopilor au fost în favoarea găsirii unei căi de acceptare a Constituţiei civile. Au cerut ca reformele să fie supuse unui sinod naţional al bisericii franceze. Cum o adunare bisericească nu a fost lăsată să dezbată situaţia, clerul a aşteptat verdictul papei. El a amânat să ia o decizie, fiind implicat în negocierile cu francezii, în privinţa statului Avingnonului, teritoriu papal din Franţa. Adunarea nu a mai putut aştepta, şi, în noiembrie 1790, a decretat că clerul trebuia să depună jurământ pe constituţie. Aceasta a dezbinat clerul. În Adunare, numai doi dintre cei 44 de episcopi şi o treime din ceilalţi clerici au depus jurământul. Şapte episcopi şi 55% din cler au depus jurământul. In martie-aprilie 1791, papa a condamnat Constituţia civilă, iar mulţi clerici care au depus jurământul au retractat. În timpul Terorii Iacobine (5 septembrie 1793 – 28 iulie 1794), mulţi dintre preoţii rămaşi fideli Bibliei şi Papei au fost martizaţi, prin ghilotinare (după legea din octombrie 1793, ce făcea pasibili toţi membrii clerului (ce nu depuseseră jurământul de credinţă!), de execuţie pe loc).

………………………………………

Golite erau, complet, catedralele, de proclamarea Cultului Raţiunii, în urma evenimentelor din 17-19 brumar (noiembrie 1793): încă din octombrie 1793, sunt trimise, peste tot în Franţa, „bande revoluţionare”, ajutate de liderii locali, care au scopul de a promova regimul „Terorii”şi al decreştinării. În octombrie 1793, calendarul revoluţionar îl înlocuieşte pe cel creştin. Săptămâna era de 10 zile, fără referinţe biblico-religioase, marcând astfel naşterea unei noi ere, cea a Revoluţiei Franceze, şi sfârșitul erei religioase începute la naşterea lui Iisus Hristos. Totodată, sunt eliminate sărbătorile religioase (calendarul catolic francez existau atunci 183 de sărbători) şi înlocuite cu sărbători laice care celebrau natura, raţiunea sau omul. Sunt înlocuite şi numele de străzi care purtau denumirea unor sfinţi, regi sau aristocraţi. Se iau o serie de măsuri şi contra obiectelor fizice religioase. Astfel, se interzice folosirea clopotelor, care sunt topite şi folosite pentru crearea de tunuri în slujba naţiunii.

………………………………………………………………..

Prin Constituţia Civilă a Clerului din 1790, se abolesc voturile castităţii şi celibatului. Prin această reformă se reorganizează clerul şi se introduce obligativitatea depunerii jurământului de fidelitate către stat a clerului. Aproximativ 45% dintre clerici refuză să depună jurământul şi asupra lor se vor revărsa multe persecuţii.

Preoţii juraţi, cei care depun jurământul, vor încerca să creeze o Biserică constituantă supusă şi controlată de către stat. Aceasta va fi abolită în 1793, când toate cultele creştine vor fi interzise.

Se estimează că în timpul Revoluţiei au murit cel puţin 3000 de preoţi, din cauza proceselor intentate de Tribunalul Revoluţionar şi a execuţiilor spontane, majoritatea dintre ei fiind preoţi refractari.

La începutul lui septembrie 1792, Adunarea Legislativă legalizează divorţul, concept contrar doctrinei catolice. Adunarea Legislativă preia şi controlul asupra registrelor naşterii, deceselor şi căsătoriei.

În Paris, pe o perioada de 48 de ore, începând cu ziua de 2 septembrie 1792, în timp ce Adunarea Revoluţionară se dizolva în haos, trei episcopi şi mai mult de 200 de episcopi erau masacraţi de mulţimea furioasă. Execuţii au mai avut loc la Lyon sau portul Rochefort.

Statuetele religioase au fost distruse şi veşmintele clericale au fost înlocuite cu unele laice. Bisericile creştine fie au fost închise, fie au fost folosite drept temple pentru noua religie revoluţionară. De departe, cel mai atacat simbol a fost cel al preoţiei. Zeci de mii de preoţi au fost obligaţi să demisioneze şi să ducă o viaţă laică, fiind ameninţati cu închisoarea dacă refuzau Evoluția situației a făcut ca mulţi dintre preoţi care susţinuseră idealul revoluţionar să fie acum deziluzionaţi de acesta.

În timp ce religia creştină era persecutată, autoritatea centrală impune noi culte care să o înlocuiască. Primul dintre acestea a fost cultul Raţiunii, proclamat în urma evenimentelor din 17-19 brumar (noiembrie 1793). Momentul culminant îl constituie depunerea pe altarul bisericii din Notre Dame a unei prostituate care reprezenta pe zeiţa Raţiunii.

„Eroarea care ne-a condus ani de ani a dispărut, prejudiciul adus de fanatism a dispărut, nu avem alt cult decât Libertatea şi Raţiunea”(Villemoble, 4 Frimaire).

Forma de exprimare a cultului era organizarea unor festivaluri, marcate de manifestaţii antireligioase: procesiunea măgarilor, care purtau mitre şi erau îmbrăcaţi în vestimentaţie clericală, arderea efigiilor capeţiene; purtarea prizonierilor contra-revoluţionari, alături de măgarii care purtau mitre şi prin bacheturi civice, o formă de redescoperire a comuniunii etc.

 

A consemnat Adrian Botez

 

poza-rezervatia-de-zimbrii-hateg

Categorii:literature

Paulina Popa, Gravitaţie, versuri, Ed. Emia, Deva, 2015. Lansarea de carte din 29.04.2015… Câteva imagini…


Au fost prezenţi: Paulina Popa, autoarea cărţii. Invitaţi scriitorii: Vasile Dan, Ion Matiuţ, Gh. Mocuţa, Ioan Evu, Dumitru Hurubă, Ioan Barb, Radu Igna, Dumitru Tâlvescu, Daniel Dăian, Constantin Stancu, alţi scriitori.

A prezentat: Ioan Sebastian Bara, Director Biblioteca Judeţeană „Ovid Densuşianu” Deva, organizator al evenimentului.

Categorii:PRESA
%d blogeri au apreciat: