Prima pagină > literature > N. Steinhardt, remeber cu Nicolae Băciuţ

N. Steinhardt, remeber cu Nicolae Băciuţ


CUVINTE LA UN CENTENAR

N. STEINHARDT

La 29 iulie 2012, centenarul nașterii autorului “Jurnalului fericirii”.

Având șansa de a-l fi cunoscut pe N. Steinhardt, ba, mai mult, de a-mi fi acordat privilegiul de a purta un dialog epistolar, simt că este o firească datorie morală de a-l omagia pe cel pe care l-am privit, prin întreaga sa biografie, ca pe un sfânt, Sfântul Nicolae.

Nu cred că acest eveniment, “Centenarul”, trebuie limitat la o singură lună, iulie, de aceea, revista Vatra veche va ilustra pe parcursul întregului an destinul lui N. Steinhardt.
Am început, în revista Vatra veche 2/2012 cu un dialog în care, pentru prima oară părintele N. Steinhardt a răspuns la o întrebare despre cum a cunoscut iubirea. „Singur Nicolae Băciuţ, în micul, dar interesantul său volum de convorbiri cu N. Steinhardt, Între lumi (1994), îndrăzneşte să-i pună discretului eseist si călugăr (cum altfel se cuvine să fie un călugăr dacă nu discret, reușind să înăbușe în sine cele lumești?) cea mai indiscretă întrebare care i-a fost pusă vreodată în public: “ – Aţi iubit? Aţi fost iubit de – iată, am reţineri, sfiiciune, mi se pare că e impudic să pun o astfel de întrebare – o femeie?”(România literară).

Născut la 29 iulie, 1912, în Pantelimon, lângă București.

În anii săi de liceu, la “Spiru Haret” mai studiau si Constantin Noica, Mircea Eliade, Arsavir Acterian, Haig Acterian, Alexandru Paleologu, Dinu Pillat, Marcel Avramescu.
Absolvent cu licenţă în Drept si Litere la Universitatea din București, în 1934, îsi ia doctoratul în Drept constituţional în 1936.

Debutează în 1934, cu pseudonimul Antisthius, „Îngenul… tinerilor”, Editura Cultura Poporului, București.

După doi ani de călătorii în Europa Occidentală (1937-1939) lucrează ca redactor la „Revista Fundaţiilor Regale“.

În ianuarie 1959, refuzând presiunile Securităţii de a fi folosit ca martor al acuzării împotriva lui Constantin Noica, e introdus în „lotul“ filosofului (si al prietenilor comuni) si este condamnat la 13 ani muncă silnică pentru „crimă de uneltire contra ordinii sociale“.

La 15 martie 1960, în închisoarea Jilava, ieromonahul basarabean Mina Dobzeu îl botează întru Hristos (el fiind evreu), nas de botez fiind Emanuel Vidrascu (coleg de lot, fost sef de cabinet al mareșalului Antonescu), iar ca martori ai tainei participă Alexandru Paleologu, doi preoţi catolici, doi preoţi uniţi si unul protestant, „spre a da botezului un caracter ecumenic “.

Îndată după eliberare, în august 1964, la schitul bucureștean Darvari îsi desăvârseste taina botezului prin ungere cu mir si primirea sfintei împărtășanii.

Refuză, cu rigidă intransigenţă, „orice fel de colaborare cu comunismul“ si e încărcător-descărcător pe un camion de „Alimentara”, până când este grav rănit în urma unui accident de circulaţie (1968). Este spitalizat la „Pantelimon“ până în martie 1969. La insistenţele prietenilor (Paleologu, Noica s.a.) reintră în viaţa literară prin traduceri, medalioane, mici eseuri publicate în „Secolul 20“, „Viaţa Românească“ etc.
La 16 august 1980, este călugărit de I.P.S. Teofil Herineanu, arhiepiscopul Clujului, rămânând la Mănăstirea Rohia.

 

La 30 martie 1989, moare la spitalul din Baia Mare.
*
…gestul meu de recunoștință pentru tot ceea ce a însemnat N. Steinhardt – omul si opera – în viaţa mea.
NICOLAE BĂCIUŢ

4 iulie 2012

 

Coperta_Poemul, Nicolae Baciut, Dacia

Anunțuri
Categorii:literature
  1. Niciun comentariu până acum.
  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: