Arhiva

Archive for 26 februarie 2015

Transfigurare în poezia lui Constantin Stancu. Brusc, Dumnezeu trimite iarba să acopere nimicurile zilei…

26 februarie 2015 Lasă un comentariu

Constantin Stancu: Etemenanki (Ultima săptămână), Sibiu, Editura „CronoLogia”, 2014, 64 p.

 

 

Perceput ca un poet religios profund (Lőrinczi Francisc-Mihai), Constantin Stancu pare a fi un autor nedreptăţit de critica selectivă.
Numele său este ignorat de dicţionarele literare cu pretenţii exhaustive (Dicţionarul general al literaturii române, Dicţionarul biografic al literaturii române, Dicţionarul scriitorilor români de azi) şi sintezele literare din ultimii ani, acelea cu aplecare programatică asupra scriitorilor neglijaţi de critica de întâmpinare, cum este excelenta cercetare Literatura română. Dicţionarul autorilor români contemporani (Editura „Arial”, 2013) realizată, cu multă acribie bibliografică, de Alina Kristinka. O situaţie paradoxală (dar nu unică), dacă se are în vedere că bibliografia de autor a lui Constantin Stancu însumează peste 20 de titluri: poezie, proză, eseistică (unele în „format clasic”, altele doar pe suport electronic), iar scriitorul (ca membru al Filialei Alba Iulia a Uniunii Scriitorilor din România) este activ implicat în viaţa literară şi culturală a zonei: redactor al revistelor „Nova Provincia Corvina” şi „Contraatac” şi colaborator permanent la reviste transilvănene de prestigiu: „Discobolul”, „Vatra Veche”, „Ardealul Literar şi Artistic” şi altele, după cum reiese şi din bogatul aparat critic, aşezat de autor la finalul cărţii Etemenanki (Ultima săptămână).
Un titlu ce se cere decodificat nu atât prin asociere cu celebrul zigurat mesopotanian dedicat zeului Marduk (sec.VI, în. Hr.), ci în sensul mai larg (chiar decât acela specificat în nota de subsol a poeziei introductive, Câteva cuvinte – p. 5) al cuvântului (Templul Creării Cerului şi Pământului – v. DEX-ul) preluat din sumeriană.
O accepţiune capabilă să aproximeze „ars poetica” lui Constantin Stancu: „Poezia lui Constantin Stancu are drept strat semnificativ şi generativ bazal, transfigurarea (s.n.), în accepţiunea biblică, nou testamentară, a termenului. Lumea, în întregul ei, de la minerale
la fiinţele vii, de la orizont la celălalt şi de la cer la pământ (s.n.) este… altfel decât pare a fi… continuând să fie, pentru simţuri, afect şi raţiune, ceea ce este ea în aparenţă” (Eugen Dorcescu, în „Reflex”, nr. 1-6/ 2010). Iată, aşadar, o posibilă „cheie” pentru citirea corectă a poemului de mai largă întindere care dă subtitlul cărţii : Ultima săptămână, p. 12-17. Discursul liric, deşi alimentat de câteva motive din Noul Testament (parabola smochinului,
Cina cea de taină, dramaticul – ca În Grădina Ghetsimani a lui V. Voiculescu – presentiment al morţii, Învierea etc.) se constituie,în final, într-o revelaţie a condiţiei poetului : „Poetul/ aruncăsubstanţe/ în dreapta cuvintelor şi/ pregăteşte jarul…” (op.cit., p. 17).
O manieră (din păcate, pândită uneori de calofilie) care face diferenţa între Constantin Stancu şi alţi autori contemporani de poezie religioasă: Paul Aretzu, Daniel Pişcu (cu acele excepţionalepoeme în proză din Piaţa Sfatului, Editura „Fundaţia Culturală – Ideea Europeană”, 2011), Ioan Pintea sau Florin Caragiu, Zorica Laţcu Teodosia, Mihaela Doina Vlasin etc. Şi sunt destule poezii (Calendare imperfecte – p. 19, Câteva cuvinte – p. 21, Statuile plâng cu sfinţi – p. 50 ş.a.) capabile să susţină observaţia, dar mai importantă
este constatarea ca Entemenanki. Ultima săptămână oferă cititorului şi posibilitatea să ia act despre o diversificare a registrelor de expresie ale poeziei lui Constantin Stancu. De la poemele în care autorul manifestă preocuparea (postmodernă?!) pentru revelarea raportului dintre autor şi text („…vocalele au dinţi,/ consoaneleghiare,/ zicerea înghite nezicerea” – Umbra Scribului, p. 27 ;„scrie într-o vreme când nimeni nu citeşte” – Orbirea, p. 43) la textele dedicate unor prieteni: Bicicleta lui Picasso şi Uşi de sânge (lui Aurel Pantea), Ritual (lui Cornel Nistea), Amprenta (lui Marian Drăghici). Un poem cu totul remarcabil este Gura ierbii: „Brusc,Dumnezeu trimite iarba/ să acopere nimicurile zilei:/ piroanele, trestia subţire/ picăturile de sânge/ ştergarul alb/ lemnul din care se fac mereu cruci şi/ juguri pentru animale…/ …şi iarba este atât de fragedă/ pentru că nu-i pasă de noi,/ suntem muritori în uniforme de aer,/ ea se înalţă spre cer nemuritoare şi/ duce ficatul nostru în gura ei verde…” (p. 26).

 

Lăcrămioara Stoe

 

Revista „Astra” nr. 3-4/2014- Braşov, p. 41

 

Etemin 1

Categorii:CARTEA, NOTE LITERARE

Citate cu soft

26 februarie 2015 Lasă un comentariu

  • În viitor afacerile vor fi de două feluri – pe Internet sau deloc.

  • Cel mai bun angajat este un bărbat de 35 de ani, care are 40 de ani de experienţă în domeniu.

Bill Gates

 

 

Categorii:GÂND

Când statul răspunde în faţa cetăţenilor…

26 februarie 2015 Lasă un comentariu

Acțiunea in despăgubiri contra statului se poate baza pe:

– legislaţia din România (art. 224 din Cod civil în vigoare stabilește răspunderea de garanție a statului pentru toate autoritățile publice centrale);
– pe Dreptul Uniunii Europene (in acest sens este art. 47 din Carta Drepturilor Fundamentale ale UE);
– pe jurisprudenţa CJUE (vezi cauza Francovich).
Din practică, un dosar, Francovich, rezulta ca :

1. răspunderea statului este obiectiva, indiferent de culpa;

2. alături sau in locul statului pot răspunde si autoritatea publica, si funcționarul public vinovat de încălcarea Dreptului Uniunii;

3. răspunderea poate fi antrenata si fata de judecătorul care a pronunțat o hotărâre cu ignorarea sau cu încălcarea jurisprudenţei CJUE.

Categorii:PRACTIC, PRESA

Operaţia spirituală. Schiţe, lecturi, remeber…

26 februarie 2015 Lasă un comentariu

Constantin Stancu, Pe masa de operaţie, roman, Editura Rafet, 2011. Director: Constantin Marafet

Câteva schiţe literare ale autorului
1. Noutatea viziunii asupra existenţei.
În romanul Pe masa de operaţie viziunea se bazează pe scrierile vechi, solide şi pe ultimele descoperiri ştiinţifice, începând cu cea mai cunoscută scriere Sefer Yetzirach, dar şi pe analiza făcută de specialişti privind existenţa vieţii ca o formă desăvârşită de creaţie, având în spatele cortinei Creatorul. Vezi cartea Codul lui Dumnezeu de Gregg Braden. Astfel fiecare om are o valoare, iar modul în care ne relaţionăm în viaţă însemnă un mesaj. Literele, la izvorul lor, aveau fiecare o semnificaţie, astfel că fiecare personaj al cărţii aduce un semn care se integrează într-un mesaj mai larg.
Datorită păcatului omului lumea este bolnavă spiritual şi fizic, iar indivizii, prin relaţia cu lumea, sunt bolnavi şi ei nu ştiu de ce. Operaţia este una spirituală, a devenirii, în care putem fi incluşi dacă acceptăm eliminarea răului. Mesajul se găseşte şi în volumul de versuri semnat de Aurel Pantea Negru pe negru, într-un poem de început interesant, care porneşte tot de la textele vechi…Acolo lumina se stinge în momentul actului de cunoaştere…
Personajul principal nu are nume, fiecare din noi poate fi cel aflat pe masa de operaţie. Personajele secundare au nume simbolice, pornind de la literele vechi ebraice, limbă în care a fost iniţial scris parte bună din Scriptură (Vechiul Testament). În această limbă se exprimau pentru prima dată scribii şi are cuvinte speciale. În limba română nu există cuvinte echivalente pentru unele mesaje aşa cum o foloseau vechii scribi. Totodată numele Creatorului în limba ebraică veche era YHWH, iar fiecare literă din acest cuvânt are şi o valoare, valoare corespondentă în Tabelul lui Mendeleev, ceea ce arată că viaţa are la bază oxigenul, hidrogenul, carbonul, azotul şi că numele lui Dumnezeu este scris în chiar codul nostru genetic, prin compoziţie. Din acest motiv personajul principal nu are un nume, numele personal este umbrit de numele Creatorului pe care îl purtăm în codul genetic, iar pe de altă parte fiecare din noi este un bolnav. Am explicat în ultimele pagini din roman semnificaţia literelor sau numelor purtate de personaje.
Extirparea unui rinichi este simbolică, Dumnezeu cercetează inima şi rinichii omului conform scrierilor sacre. Vedeţi şi analiza făcută romanului de Adrian Botez, scriitor, critic literar, om de cultură.
Orbirea este boala lumii moderne, omul modern are ochi dar nu vede, are aparate de a plonja în microcosmos sau macrocosm, dar nu vede.
Explicaţia ar putea continua, dar mă opresc, dacă aţi fi lecturat romanul dar, mai ales, ultimele pagini, aţi fi înţeles mesajul.

 

2. Coerenţa construcţiei epice sau incoerenţa ca modalitate literară de prezentare a mesajului.

 

Romanul se desfăşoară pe trei planuri cu legătură între ele. Planul celui operat, aflat pe masa de operaţie. Planul lumii reale în care a trăit personajul principal şi care îi cauzează boala. Planul din vis care se materializează ulterior în personajul continuator al construcţiei romanului, ca mod de a depăşi boala. Dacă personajul anonim dispare (a fost operat), existenţa este continuată de omul din vis, ca expresie a „naşterii din nou” din punct de vedere spiritual, respectiv operaţia a reuşit, iar omul cel nou continuă altfel viaţa, mai aproape de natură, acceptând plata preţului…
Poetul exprimă omul dornic de viaţă, aflat la limita existenţei, pasibil de a ajunge pe masa de operaţie.
Poeţii au nume simbolice, dar accesibile pentru că sunt purtători de mesaj prin viaţa lor. Vezi viaţa poetului Nichita Stănescu sau Lucian Blaga. În subtext se înţelege acest lucru. Finalul dezleagă misterul, fiind explicit, la fel ca în vechile cărţi apocaliptice…
Am optat pentru un roman scurt, specific vremurilor moderne, cititorii câţi mai sunt, nu au timpul necesar, li se oferă doar esenţa. Un tânăr studiază până la treizeci de ani: facultate, masterat, studii aprofundate, specializare şi nu are timpul necesar lecturilor masive. Se trezeşte la treizeci de ani fără familie, fără copii, apoi urmează ciclul, mult întârziat, acesta este şi motivul pentru care romanul este sintetic…

 

3. Expresivitatea limbii române utilizate.

 

Romanul este scris într-o limbă simplă, dar nu simplistă. Poate oricine înţelege povestea, dar gradul de acces la mesaj este gradat, cine înţelege simbolurile, înţelege mesajul final. Am utilizat limbajul simplu al vechilor scrieri, dar în background este un metalimbaj. Pentru asta e nevoie de înţelege simbolurile, cărţile vechi, scopul pentru care a fost creat omul, mesajul final… Cu alte cuvinte mesajul este mai complicat, limbajul este direct şi simplu.
Ca să mă explic: J. L. Borgese are o povestire simplă, un om stă pe o bancă, iar alături este un tânăr, tânărul de lângă el este omul acela la o altă vârstă. Limbaj simplu, mesaj elevat.
Atenţie!

În paralel, din studiile făcute public rezultă interesul scăzut al cetăţeanului român pentru lecturi.

Peste jumătate dintre romani nu au citit nici măcar o carte in anul 2012, arata un sondaj realizat de Institutul Roman de Studii Sociale (IRSS) la comanda postului TVH 2.0.Cei care au răspuns la sondaj au citit 5 sau peste 5 cărţi, 21% au terminat de citit 1-2 cărţi, iar 11% au citit 3-4 cărţi in 2012.

 

operati coperta

Categorii:CARTEA, GÂND

Locomotivă cu aburi, obiect de muzeu. Era folosită pe ruta Subcetate – Caransebeş. Avea cremalieră

26 februarie 2015 Lasă un comentariu

1908-viena

Locomotivă cu aburi. Era folosită pe calea ferată Subcetate-Caransebeş. În prezent linia ferată este abandonată, dezafectată. Ruta nu mai este funcţională. Locomotiva cu aburi se află în depourile muzeelor din ţară şi la Subcetate.

 

Categorii:GÂND
%d blogeri au apreciat: