Arhiva

Archive for 21 februarie 2015

Vatra veche, revistă în furtună… Istorii de azi şi de mâine. Literatura ca argument…

21 februarie 2015 Lasă un comentariu

Această prezentare necesită JavaScript.

Categorii:literature

Dansul ciumei, arta, focul din cuvinte

21 februarie 2015 Lasă un comentariu

CREZUL POETULUI

nu privi bezna bocindă – nici călăi vicleni ai lumii:
priveşte la Dumnezeul revărsat în Arta Sfântă!
azi cetatea-i năpădită de dezlănţuiţi nebunii…
peste hoituri – peste tronuri – dansul ciumei se-nfierbântă!

nu te-ncrede-n vreo lumină – doar în focul din cuvinte:
în proorocirea limbii se vor prăbuşi ciclopii!
de-azi încolo carnea morţii să nu te mai înveşmânte
căci Hristos n-are nevoie nici de calp şi nici de còpii!

a venit pe drum de noapte să te-nduplece beţia
s-a deschis desfrâu-n pagini s-umple enciplopedia:
fulger fii şi arde-n stihuri toată-a lumii-obscenă carte

scrie-n slavă epopeea Frumuseţii dindeparte!
…plin Cuvântul să destrame idolii scorniţi de ceaţă
ca făclii vor arde laşii: Crist se vrea privit în faţă!
***

Adrian Botez

Categorii:POEMUL

Poemul care s-a pierdut pe drum

21 februarie 2015 Lasă un comentariu

POEMUL

Poemul care nu vine să dea bună dimineaţa,
s-a pierdut pe drum…

Un om şi un poem : omul hrăneşte poemul cu pâinea cuvintelor,
poemul păzeşte omul de boală, de moarte, de uitare…

Aşa a fost cândva,
acum poemul s-a rătăcit:
latră în faţa magazinului unde se vând acordeoane…

 

C STANCU

 

RETEZAT FLORI

Categorii:GÂND, POEMUL

Cartea pe care o citesc… Eugen Dorcescu şi CARTEA…

21 februarie 2015 Lasă un comentariu

 

„Am mai spus-o şi cu alte prilejuri: Am citit şi citesc mult, şi în mai multe limbi. Dar singura Carte pe care o citesc într-adevăr, pe care o citesc mereu, pe care o cercetez în fiecare zi, este Biblia. Aici nu e vorba de a prefera. În termeni fundamentali, decisivi, nici nu există altă Carte în afară de Biblie”.

Eugen Dorcescu

 

Fragment de interviu cu scriitorul Eugen Dorcescu
noiembrie, 2009

Categorii:GÂND

O veste în plus, o viaţă în minus… Adrian Botez şi vâltoarea istoriei

21 februarie 2015 Lasă un comentariu

ADRIAN BOTEZ: AICI-LA-NTÂLNIREA TUTUROR CÂINILOR …

„nu sunt mai mare decât un strigăt…/aici – la-ntâlnirea tuturor/câinilor – unde nu ştii dacă/dacă rămâi cu o veste în plus –ori/cu o viaţă în minus …”
Volumul de versuri lansat de Adrian Botez, prolific autor de texte scrise, zise, durute şi lăcrimate, autor de poezie, eseu, roman şi sfaturi înţelepte cu titlul contradictoriu „AICI – LA-NTÂLNIREA TUTUROR CÂINILOR” este un eveniment cultural marcat de curaj şi sinceritate. Editura „RAFET” , Râmnicu -Sărat, 2009 a girat această apariţie, iar Primăria municipiului Adjud, unde locuieşte autorul, a avut bunăvoinţa de a ajuta demersul cultural, Primarul ing. Constantin Armencea a înţeles că e nevoie şi de o dimensiune spirituală pentru a exista demn în locul unde am fost puşi pentru o vreme de Dumnezeu.
Experienţa avută de scriitor prin cartea „Spirit şi Logos” dedicată lui Eminescu a modelat scrierile lui Adrian Botez. Curajul angajării sociale, dorul după o Românie spirituală, revolta împotriva celor care invadează şi agresează sufletul românesc, tristeţea poetului în vremea întâlnirii câinilor sunt teme importante şi un câştig, deşi uneori acest mod de abordare afectează lirica propriu-zisă, există o revanşă a spirtului care tinde să ajungă la cer.
Poetul îşi structurează volumul pe mai multe nivele: „PARANOIA DE SERVICIU” ; „AICI – LA-NTÂLNIREA TUTUROR CÂINILOR”; „REQUIEM DE PRIMĂVARĂ” ; „BOALA POETULUI” ; „SONETELE ANONIMULUI”; „SFÂNTA SIHĂSTRIE”.
Această structură ne relevă tensiune interioară a poetului, revolta împotriva căderii spirituale şi culturale a semenilor, dorul după Dumnezeu şi eliberarea de sub această tensiune, recunoaşterea bolilor spirituale şi cele reale cauzate de acestea, necesitatea vindecării spirituale şi evadarea în natură şi în sfinţenia singurătăţii, evadarea în refuz şi în vers picurat de stea.
Autorul este atras de teme complexe, care se exclud dar se şi interferează, e atras de social, de natură, de sfinţenia necesară, de cuvântul adevărat, de imprecaţie, de zicerea curată care să zguduie spiritul românului. De la Caravaggio la sihastru, de la balamuc şi negustorii de moarte la Vocea lui Dumnezeu, de la păcat la viziune şi managementul morţii (!! Mai mult de cât interesant), de la măreţie la cădere. De la cântec de mahala la cântarea frumuseţii, de la aşteptarea schimbării la durerea plecării, de profunzimea gândirii la pomi şi oameni sub ploaie, de la Apocalipsis la peisaj cu cărţi şi vampiri, de la experienţa spirituală a morţii la şoapta îngerului, la natură …
Volumul trădează un neliniştit, un spirit în căutarea legii şi a certitudinii şi refuzul comodităţii spirituale, volumul e ţipătul celui aflat la locul unde se întâlnesc câinii pentru atacul în haită şi pentru ciozvârta necesară ..
Când poetul se eliberează de tensiune interioară poezia curge majestuos, clasic fulgerat modern: „atât de sfânt este pământul acesta – încât/simt dedesubt cărbuni aprinşi de Dumnezeu/atâta putere în tării – încât/zborul vulturilor întoarce pe dos/zodiile – precum brazda/Plugarul”( ATÂT DE SFÂNT ESTE PĂMÂNTUL ACESTA) .
Alte ori imaginea este penetrantă: „contururile obiectelor – după ploaie – au/devenit/atât de clare: nişte/concluzii – trase de /Dumnezeu” (DUPĂ PLOAIE)
Ideile importante din viaţă sunt tratate cu seriozitate: „în fiece clipă a vieţii tale/trebuie să fii pregătit de moarte/niciodată moartea nu confundă/pe nimeni cu nimeni/niciodată moartea nu ia pe altul –în/locul tău – nici/invers”(DISPUTE PE TEMA MORŢII)
Vremurile de pe urmă sunt tratate cu adâncimea necesară: în noapte, târziu, oamenii pot privi la televizor, pot face dragoste corect sau sportiv, iar ceilalţi se omoară, cordial, între ei, puţini mai murmură la capul celui în nevoie rugăciuni, iar Iisus e pe cruce la capătul vremurilor- e noapte şi e târziu…(APOCALIPSIS).
De remarcat faptul că titlurile poemelor sunt scrise cu literă mare, versurile au toate litera mică în orice loc din poem, zicerea e curgere dinspre Dumnezeu spre oameni şi mai departe, poemul e unul nesfârşit, scrierea vine dintr-o zonă eternă, marcată de Duh, e zona sfinţită de teama de cuvântul rostit ori scris, e zona de impact dintre cer şi pământ, însă numele lui Dumnezeu e scris cu literă mare, ca în textele sacre …
Pădurea pentru poet poate fi catedrală, singurătate în mijlocul naturii e legătură cu veşnicia: „e o ţintă în toate şi în/fiecare – spre care/zbârnăie săgeata câte unei raze: ţintuită astfel/Povestea – Cuvânt după/Cuvânt – se-alcătuieşte/Coroana Luminii – deschidere-a/pleoapei de desupra/Privirii de Proaspăt//Unde sunt câinii de-acum?/în Lupul cel Veşnic/întorşi/în Vatra Curatului/Cerului – Înalt/Sfatului” (POEM DE ADIO)
Semnele, metaforele, motivele vin din tradiţia veche românească, cuvinte se adună cu energia şi puterea lor, temele creştine stau în spatele poemelor, oferă soluţia noii creaţii, eliberarea de păcat şi de pământul afectat de păcat, mişcarea şi dinamica scrierii acceptă canoanele spiritului care e în căutarea certitudinii, a conştiinţei eliberate de tirania imediată a vremurilor.
E un fel de patriotism implicit în poeme, un patriotism de bun augur pentru vremurile de negaţie în care trăim, un patriotism al celui care ştie că pământul acesta numit România e unul sfânt, deşi termenul pare a nu fi la modă, dezechilibrele spirituale ale neamului cheamă ideea ai la-ntâlnirea tuturor câinilor, astfel conceptul poetic are argumentul celui care vrea să trăiască simplu şi curat …
Poemele pun, totodată, în evidenţă şi conceptul poetului – filozof, a sociologul care are doctrina sa de scrib la intersecţia locurilor unde se întâlnesc câinii aceia…
După har vine judecata! O ştim sau nu o ştim …

„ciocanul ceasului de la catedrala/catolică – mereu izbeşte/o singură dată: mereu/”unul” – mereu/UNUL// dar cine mai stă să asculte/astăzi – de/vechile ceasuri?” (NEASCULTAREA)

Constantin Stancu

adrian botez

Categorii:CARTEA, NOTE LITERARE

Din Canada, Arhitecţii şi exilul… Arta de a construi, arta de a ridica frumosul prin talent. Cărţi şi autori…

21 februarie 2015 Lasă un comentariu

De la arh. Ion Constantinescu, Toronto – 18 februarie 2015

 

 

Cǎrti si autori

Arhitectii si exilul

 

 

 

Cartea „Arhitectii si Exilul” reprezintă o premieră mondială, este o carte document pentru toti cei interesati de istoria recentă a poporului român. Este singura carte – album din lume, despre arhitectii exilati si realizările lor în tările de adoptie, autorul fiind recompensat pentru această lucrare cu Premiul UNESCO, în cadrul Salonului International de Carte de la Chisinău, în toamna lui 2012, la care au participat peste 300 de edituri din 18 tări ale lumii, între care: Moldova, România, Germania, Macedonia, Cehia, Estonia, Rusia, Marea Britanie, SUA, Belarus, Franta, Italia, Ungaria, Ucraina, Slovacia, tări reprezentate de personalităti de seamă în domeniu, care si-au pus amprenta asupra unor mari realizări arhitecturale la scară mondială. De asemenea, ca o recunoastere internatională a valorii cărtii, aceasta a fost prezentă în 2012 si la Pavilionul României de la Bienala de Arhitectură de la Venetia. Cartea a apărut în conditii grafice deosebite în Editura Magic Print, Onesti, România.

Autorul cărtii este dl. Adrian Mahu, cadru didactic la Facultatea de Arhitectură din cadrul Universitătii Spiru Haret, doctor în arhitectură în urma sustinerii în 1980 a tezei de doctorat sub îndrumarea profesorului emerit Mircea Alifanti „Specificul national în preocupările arhitectilor din diferite tări”; este autorul a peste 100 de proiecte, din care s-au realizat peste 50, în paralel publicând si peste 300 de studii si articole de specialitate în diferite publicatii. Preocupările lui teoretice s-au bucurat de aprecieri favorabile din partea unor mari personalităti din arhitectura internatională: Bruno Zevi, Reima Pietilä, Kazuo Shinohara, James Stirling, Ralph Erskine, Richard England si altii.

Dintre cei circa 1300 arhitecti plecati din România înainte de 1989, cartea prezintă activitatea a 64 de arhitecti care au răspuns invitatiei autorului si care au trimis imagini ale lucrărilor semnificative si scurte explicatii referitoare la lucrările lor. Dintre cei prezentati în carte, remarcăm pe Dinu Gheorghiu – idolul generatiei tinere de arhitecti din anii 60, în prezent în Grecia, Dan Sergiu Hanganu – Canada, Bogdan Bocănet – Olanda, Sanda Budis – Elvetia, , Teodor Georgescu – Franta, Alain Manoilescu – Franta, Ion Mureseanu – Brazilia, nepotul lui Andrei Mureseanu, Adrian Panaitescu – SUA si altii. Precizările autorului, însotite de “putină istorie” cu privire la fenomenul complex al exilului românesc, constituie un scurt si edificator „remember” cu privire la o perioada din istoria poporului român; după cum scria într-o recenzie Mioara Vergu-Iordache, redactor la un săptămânal de opinii din tară, în carte se vorbeste „despre bogătia spiritului românesc din arhitectură, despre plecări fizice si spirituale, despre minte si despre inima, despre dor, despre iubire, despre disperare si resemnare”.

Dintre arhitectii prezentati în această carte, trei au fost sau mai sunt în Canada.

Cel mai mediatizat arhitect român care lucrează în afara tării, prezentat în această carte, este arhitectul Dan Sergiu Hanganau, născut la Iasi, stabilit în Canada în 1970, acesta obtinând peste 50 premii importante de arhitectură. Profesor la câteva universităti din Canada, Argentina, Chile, China, Columbia, Franta, Italia, Mexic, SUA, a adus o contributie însemnată în formarea unei arhitecturi de calitate. Are peste 60 lucrări importante în Quebec printre care Arbey Church St. Benoît-du-Lac, o Scoală de afaceri în Montreal care a devenit un reper urbanistic important, Arhivele din Montreal – deosebit de expresivă, arhivă reprezentând memoria colectivă a unei societăti, si altele.

Arhitectul Doru Lucian Iliesiu din Baia Mare, a venit în Canada în 1969, si în 1974 a absolvit Facultatea de Arhitectură a Universitătii din Toronto, dar apoi s-a stabili la New York .Este interesant că anul 4 al Facultătii de Arhitectură l-a urmat în trei tări si în trei limbi : România, Franta, Canada. A locuit în Toronto 14 ani si a lucrat la proiectul unei clădiri de birouri „Leslie & Eglinton Office Building”, apoi la „Young People’s Theatre Center” si „Eaton’s Center-Shopping mall”.

Arhitectul Horia Florian Bodea născut în Arad, s-a stabilit în Canada în 1987, si aici s-a specializat în proiectarea pe computer; trăieste în Ottawa, dar a lucrat si în SUA proiectând magazine în structuri din metal sudat.

Peste tot unde au proiectat, arhitectii din exil nu au uitat niciodată că, potrivit lui Octavian Paler, oriunde ai fi, te nasti, trăiesti si mori român; peste tot ei si-au făcut datoria profesională pentru că Arhitectura este Arta de a Construi.

Categorii:CARTEA, ESEU, GÂND

ANAF NU UITĂ ŞI NU IARTĂ… Proceduri cu răspundere limitată…

21 februarie 2015 Lasă un comentariu

Deciziile ANAF referitoare la datoriile contribuabililor

Ordinul ANAF nr. 360/2014, publicat in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 120 din 16 februarie 2015 despre procedura de emitere si comunicare a unor acte administrative pentru debitorii care inregistreaza obligatii fiscale restante sub o anumita limita.
De reţinut, nu se emit decizii referitoare la obligatiile de plata accesorii, in cazul in care cuantumul obligatiilor fiscale accesorii (majorari de intarziere/dobanzi si penalitati de intarziere) nu depaseste 40 de lei.
Totuşi, la cererea contribuabilului sau in alte situatii prevazute de lege, se emit decizii referitoare la obligatiile de plata accesorii in situatia in care cuantumul obligatiilor fiscale accesorii nu depaseste 40 de lei.

Categorii:PRACTIC
%d blogeri au apreciat: