Prima pagină > literature, POEMUL > Dragoste şi blestem… Poem pe aripi de porumbel…

Dragoste şi blestem… Poem pe aripi de porumbel…


Blestem de dragoste

A venit, m-a blestemat, din prea multă iubire m-a blestemat,
să mă preschimb în femeie, eu, barbarul,
să-mi spăl trupul de bărbat, să iubesc,
femeie fiind cu insomnii de sânge,
să mă îndrăgostesc de cel de fusesem,
să-l trimit la război, să aflu dacă ştie să moară cu adevărat,
sunt destul de frumoasă pentru asta, e taina mea de femeie…

A venit şi m-a blestemat iarăşi, bărbat să fiu cu umeri de onix,
durerile naşterii să le uit, durerile cunoaşterii să le aflu,
să nu mai aştept seara în care nu soseşte nimeni,
memoria de fosfor a nopţii numai pentru mine să se deschidă…

Încărunţesc funii de tăcere,
cade frunza pe valurile Atlanticului,
iau toporul şi mă despic fulgerător:
deoparte – tu, de cealaltă – tu…

Constantin Stancu

cascada

Anunțuri
Categorii:literature, POEMUL
  1. Niciun comentariu până acum.
  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: