Prima pagină > CARTEA, ESEU > Imaginea din oglindă: fantastic şi real. Adrian Botez şi călătoriile sale spirituale…

Imaginea din oglindă: fantastic şi real. Adrian Botez şi călătoriile sale spirituale…


ÎNTRE FANTASTIC ŞI REAL – O CĂLĂTORIE A SPIRITULUI

 

 

de OCTAVIAN CONSTANTINESCU

 

 

 

Am avut, ca şi în alte dăţi, ocazia de a citi (pe rând, pe fiecare) cele cinci povestiri, din cartea profesorului Adrian Botez, “Nălucirile abatelui Bernardo – cinci povestiri fantastice” şi pot să mărturisesc, acum, că impresia lăsată de povestirile adunate în volum e mai puternică: laolaltă, povestirile spun, parcă, mai mult, parcă altceva!
Să mă explic: în orice carte străbate, vrând-nevrând, intenţia de comunicare a autorului, gândul său tainic, cu privire la ceea ce are de spus. Iar profesorul Botez nu este un autor oarecare. În cele cinci povestiri, el amestecă într-atâta realul cu imaginarul, încât te întrebi, pe bună dreptate, dacă mai are vreo importanţă faptul că abatele a existat cu adevărat, sau e doar o plăsmuire, realizată cu meşteşug, de autor. Mai întâi, numele: are un parfum iberic tradiţional, autentic, imposibil de tăgăduit: Bernardo Gaizca Mendieta y Savayo y Alcàntara! Parcă şi vezi un zid, dintr-un castel de piatră, garnisit cu portretele, întunecate de negura anilor, ale bărboşilor şi mustăcioşilor înaintaşi. Pe urmă, amănuntele, unele istorice, care par de netăgăduit, localizările, în spaţiu şi în timp, conferind o impresie de autenticitate, greu de pus la îndoială. Apoi, poveştile! Atâta talent de narator i-a hărăzit creatorul său abatelui, că te intrebi, nedumerit, cine povesteşte? Autorul, pe care îl ştiu, sau aburoasa persoană a abatelui, poposit, parcă, din adâncimi de veac, înfăşurat într-o rasă ponosită de călugăr (franciscan, pe câte înţeleg), drept în faţa ta, ca să dea glas uimitoarelor întâmplări, care de care mai minunată. Mărturisesc, sincer, că eu nu văd carne pe trupul abatelui, alta decât a autorului cărţii. El este, în carne şi oase, povestind, cu gura altcuiva, încă una din minunatele plăsmuiri care îi cutreieră mintea şi pe care, în neasemuita sa dărnicie, ni le împărtăşeşte.
Am citit, desigur, destule povestiri intitulate “fantastice”. Cele ale lui Eliade aduc în discuţie, aproape exclusiv, problematici foarte omeneşti. Relativitatea spaţiului şi timpului, precaritatea ideilor omeneşti despre posibilele lumi şi, mai ales, despre cauză şi efect… – în fine, nu despre asta e vorba acum. În povestirile, zgârcit drămuite, ale profesorului Botez, dansează, ca nişte adevărate iele, ideile! Îndrăzneţe, unele, altele aproape de erezie. Mi se năzare că le-aş fi desluşit, pe câteva dintre ele. Fin cunoscător al creştinismului, autorul aduce în discuţie mai multe decât lasă să se vadă fiecare povestire luată separat, transgresează spaţiul real, intră, plin de curaj, în lumea “ceealaltă”, nevăzută, “ceea lume”.
E zugrăvită moartea, altfel decât ne-am obişnuit (?), nu un schelet drapat în negru, cu o coasă pe umeri, metaforă palidă, scornită, parcă, de o minte prea simplistă, ci moartea apare, în viziunea autorului, ca o femeie imposibil de seducătoare, răspândind o groaznică lumină pârjolitoare, indecentă aproape, care provoacă, într-adevăr, catastrofe teribile. “Experienţele” abatelui sunt prezentate cu un realism atât de izbitor, de viu, încât totul devine aproape cinematografic:

“Tânărul se azvârli, cu trup şi suflet, ca-ntr-o adevărată explozie a fiinţei lui, la pieptul iubitei celei imposibil de frumoase, cu plete-albe-de-flăcări, luminând oceanele universului tot”.

Dar descrierile! Abundenţa amănuntelor este aproape picturală, căci, acolo unde un povestitor neexperimentat ar “tuşa”, grăbit şi neatent, un soi de caricatură, Adrian Botez pictează cu lumină şi umbră, totodată, cu penelul aburos al metaforei în proză. Am amintit aici (fără să mai citez, spre a vă îmbia la lectură) portretul schivnicului din peşteră, din povestirea “Abatele, schivnicul şi diavolul”: “Era, după câte puteam să-mi dau seama, un om înalt, dacă s-ar fi îndurat să se ridice în picioare. Extrem de slab, cu o barbă albă şi nefiresc, incredibil de lungă, înprejurul lui răsfirată, precum o băltoacă albă, care lumina orişice beznă, fără să mai fie nevoie de jarurile lemnului ars. Presupunând că n-ar fi luminat barba fantastic, de poveste – atunci ar fi fulgerat, în mod sigur, orişice întuneric, cu ochii lui albaştri, enormi. Atât de larg deschişi, dilataţi spre uimire mâhnită, de parcă aşteptau, în cuprinsul lor (scăpărând ferm şi sever!), să se verse, dinafară într-înşii (nu conta când, ci înfăptuirea în sine!), toate răzgândirile şi amânările lumii, spre izbăvirea întru siguranţă”.
Dar ultima povestire din volum – “Abatele şi imaginea din oglindă” – cea care mi-a pus din greu la încercare biata mea fiinţă creştină, nu îndeajuns de bună cunoscătoare întru ale credinţei, e “summa”, sau, daca vreţi, “culmine”, căci imaginează o imposibilă întâlnire cu însuşi Dumnezeu, unul bizar, parcă pus pe şotii, permiţându-şi să vorbească, aşa cum se exprimă autorul, “uşuratic despre începutul lumii”. Ideea unui Dumnezeu disperat că El nu mai are cui să se plângă, aşa de nouă şi de teribilă pentru mine, aproape că m-a îndemnat să nu mai citesc mai departe, ca să nu cad în păcatul ereziei. Ei bine, mărturisesc, n-am putut răbda, am citit până la capăt, minunându-mă mult şi înţelegând mai puţin, căci pe unele cărări ale minţii autorului e greu de mers, fără călăuza temeinică a lecturilor ecleziastice.
Nu, hotărât lucru, nu vă mai spun nimic, prea palide sunt relatările mele, faţă de satisfacţia autentică a lecturii, faţă de bucuria de copil, ascultând basmele bunicilor, pe care vă invit s-o retrăiţi, citind.

Lectură plăcută!
***

botez 001

Anunțuri
Categorii:CARTEA, ESEU
  1. Niciun comentariu până acum.
  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: