Prima pagină > literature > Ioan Evu şi politica unui consumator de poezie

Ioan Evu şi politica unui consumator de poezie


Ioan Evu, tentaţia poetului de a consuma poezia între caterinci, gramofoane şi abisuri (critic de bunăvoie)

Foto - IOAN EVU

Ioan Evu ne ademeneşte cu o nouă carte apărută la Editura Tipo Moldova, Iaşi – 2013, în colecţia Opera Omnia – publicistică şi eseu contemporan, Cartea consumatorului de poezie.
Titlul este uşor ironic, el trasează tensiunea dintre literatura celor dedicaţi şi literatura bazată pe interes economic. Ioan Evu este poet, unul echilibrat, pasionat de poezia bună, trăită, poezia fără compromisuri. El este făcător de poezie, a reuşit să facă o legătură între poezia clasică şi modernă, între ritmul şi rima obişnuită şi ritmul şi rima ideilor, în opera sa. Trăind în Hunedoara, într-o provincie aproximativă, dar aproape de centru poeziei, de inima ei de aer înalt şi lumină, el citeşte cu pasiune şi încearcă să pătrundă misterul poemelor care vin din neant în lumea de fiecare zi. Ioan Evu nu priveşte neapărat la faţa poetului, la numele lui fabricat de marketingul literar practicat de noua paradigmă a poeziei române actuale. El priveşte la anotimpurile eterne ale poeziei dintotdeauna, la ceea ce aduce mister, la cântecul discret din cuvinte, la fulgerul care leagă ideile şi vieţile poeţilor.
Cartea are o precuvântare din partea poetului critic şi câteva note biobibliografice, debutând cu un argument şi propunând viaţa poetului marcat de cărţile scrise dar şi de cele citite.
Eseurile, notele literare, textele „consumatorului” sunt originale, ne aduc la lumină o poezie aparent minoră din punctul de vedere al reţelei literare oficiale, dar o poezie a pasiunii fără rezerve, scrisă cu „vârful inimii”, cum ar afirma Nichita Stănescu, poetul etalon. Un eseu este dedicat chiar lui Nichita, unicul, era nevoie de un argument forte ale „consumatorului”, de brand-ul cel de toate zilele. Iată ce scrie poetul Ioan Evu despre Nichita: „Eminescian prin structură, arghezian prin strădania de a renova permanent limbajul clasic prin frazări inedite, şi barbian prin capacitatea de a elabora o poezie celebrară, „rece”, esoterică, Nichita Stănescu reuşeşte, totuşi, să-şi găsească propriul drum, opera sa fiind o sinteză a poeziei iluştrilor săi înaintaşi”. Iată argumentele pentru cititorul de poezie! Nichita este unic prin sinteza făcută între poezia de ieri, poezia de mâine şi poezia de azi, fără compromisuri, fără inginerii financiare şi de gaşcă nebună.
„Consumatorul” de poezie ne propune câteva teme importante care au marcat fenomenul poetic al ultimilor ani: abisul din neantul personal, întoarcerea la Noul Babilon, ficţiunea ca argument pentru poetul din provincie, frumuseţea care strigă din şanţul de proximitate, neantul aparent, alfabetul din cuvinte şoptite, strigătul poetului în vremea vremii sale, lecturi de sărbătoare, ţipătul vertical al poeziei, codul din versurile scrise, călătoriile literare care încep în mintea poetului şi sfârşesc în inima sa, metaforele care curg în piaţa centrală, limitele poeziei între frontiere nevăzute şi neputinţele poetului, astrele care macină ideile din cuvinte potrivite, poemele care pot îmblânzi fiarele sălbatice ale vremii. Da, Ioan Evu este acordat la emisia continuă de poezie care dantelează viaţa socială a lumii. Nu lipseşte umorul când abisul aparent macină poeţii pentru că, nu-i aşa, există o carte de colorat mintea, scrisă de Dumitru Hurubă pentru copiii literaturii care au îmbătrânit în poeme, ca soldaţii în turnurile cetăţii…
Ioan Evu a scris despre opera unor poeţi pe care i-a cunoscut şi care au marcat viaţa cotidiană, unii din judeţul Hunedoara, alţii din judeţul literaturii bune, viaţa acestora i-a atras atenţia asupra operei, existând o legătură strânsă între pasiune şi dramă personală.
Mai era nevoie de o carte de critică literară? Da, poezia este mereu un continent neexplorat! Ceva mereu trebuie descoperit, redescoperit, sintetizat, analizat şi… persiflat, sau apreciat. Ioan Evu recunoaşte: nu are veleitatea unui critic, dar are urechea muzicală a poetului făcător de poezie.
Este el un banal consumator de poezie? Nu, este poetul care strigă poezia celorlalţi poeţi, din dragoste de poezie! Este un generos, capabil să privească spre poetul din şanţul istoriei, dar şi spre cel de pe culmile disperării! Până şi poeţii mor, scrie Ioan Evu, moartea este un argument forte, pe aici au trecut poeţi!
Textele din această carte de critică au fost la timpul potrivit, cronici publicate în revistele literare, a susţinut cândva, din generozitate, o rubrică permanentă de recenzii în Provincia Corvina, Hunedoara, o revistă de rezistenţă în provincia de cuvinte a poeţilor talentaţi. A susţinut poeţii la debut, la maturitate, după moarte. Unele texte s-au pierdut în neantul aparent, altele s-au păstrat, au intrat în această carte. Poeţii scriu despre poeţi, ei scriu din pasiune, critica este un pretext de a rescrie marile teme ale poeziei…
Despre Ştefan Augustin Doinaş, „consumatorul” de poezie remarcă un fapt aparent banal, poezia va rezista în timp pentru că: „Ştefan Augustin Doinaş se află într-un continuu dialog cu adevărurile primordiale iar poezia sa este o continuă provocare a fatumului”. Despre Horea Gârbea afirmă: „Structural, Horea Gârbea e un contemplativ, dar care posedă rara abilitate de-a emite sentimente etern umane a căror tranzitivitate are asupra cititorului impact imediat”.
Când citează, Ioan Evu vede poezia altfel decât un critic de rasă pură: „…frumuseţe prăbuşită-n şanţuri/ artă schilodită de-un destin hazliu/ Dumnezeu există e-al supremei uri/ peste tragedia de a avea un fiu// carne azvârlită de un zeu mârşav/ în incandescenţă sâmbure de gheaţă/ victimei cu vremea chinu-i e nărav/ peste întâmplarea de a avea o viaţă” (Ovidiu Băjan – Frumuseţe pură prăbuşită-n şanţuri).
Despre Ioan Barb scrie: „Ca structură, Ioan Barb este un romantic, însă cu o bună aderenţă la concretul realităţii imediate”. Apoi citează: „… am cerut să fiu euthanasiat înainte de naştere// aşa cum m-au inventat într-un incubator/ eram omul fără origine fără Dumnezeu/ cu o gaură în locul numit suflet/ au vrut să o astupe cu silicon…”.
Ioan Evu, recunoaşte, în faţa poeţilor analizaţi în carte: „… am încercat să restitui o câtime din generozitatea cu care, la rândul lor, alţi cronicari literari s-au aplecat asupra scrierilor mele atunci când aveam atâta nevoie de încurajările lor”.
Ioan Evu se adresează unui popor special, poporul poeţilor în vremuri complicate, la limita timpului flămând de poeme…
Cartea „consumatorului” este şi un elogiu furtunii în care au trăit poeţii fără număr de identificare, este cartea unui însoţitor discret, în umbra cuvintelor născute din preaiubire, a poetului fără armură, a poetului cu o biografie a durerii, este critica unui poet de bunăvoie în faţa muntelui adormit…

Constantin Stancu
21 mai 2014

* Poeţii „consumatorului” de poezie: Ionel Amăriuţei, Ioan Barb, Ovidiu Băjan, Adrian Botez, Dumitru Chioaru, Dan Constantinescu, Rau Constantinescu, Ciprian Cosma, Nuţa Crăciun, Nicolae Crepcia, Adrian Demnea, Florin Dochia, Ştefan Augustin Doinaş, Dumitru Dumitrescu, Horea Gârbea, Dumitru Hurubă, Dorina Brânduşa Landén, Iv Martinovici, Laurian Lodoabă, Ion Mircea, Gheorghe Mocuţa, Mariana Pândaru, Maria Diana Popescu, Atila Socaciu, Constantin Stancu, Robert Stauffer, Nicolae Szekely, Ioan Vasiu, unicul Nichita Stănescu.

Anunțuri
Categorii:literature
  1. Niciun comentariu până acum.
  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: