Prima pagină > CARTEA, literature > Carte şi viziune la Maria-Daniela Pănăzan

Carte şi viziune la Maria-Daniela Pănăzan


Literatura ca vocaţie

 

 

Maria-Daniela Pănăzan ne propune Spirale literare, o carte complexă, publicată în Colecţia OPERA OMNIA – publicistică şi eseu contemporan, la Editura Tipo Moldova, Iaşi, 2013, o carte reper în istoria şi critica literară prin temele abordate, prin curajul de a vedea altfel literatura, prin ochi spirituali, bazându-se pe valorile creştine. Autoarea are ştiinţa documentării cu răbdare, de fiecare dată caută să ajungă la esenţa fenomenelor, pune în lumină bucuria lecturii. Literatura nu este un demers gratuit, pentru plăcerea autorului sau pentru a impresiona cititorul, este vocaţia de a dinamiza inimile în direcţia corectă.
Probabil, cu trecerea anilor, spiralele se vor integra într-o construcţie critică mai profundă, sunt, în prezent, elemente dintr-o analiză care va deveni o altă viziune asupra literaturii.
Analiza cuprinde eseuri, cronici, recenzii, semnale editoriale, note literare, plus câteva referinţe critice despre opera publicată de Maria-Daniela Pănăzan şi câteva date biobibliografice necesare pentru a înţelege universul autoarei.
Pilonii de bază ai cărţii sunt valorile creştine care au marcat literatura română de la început şi care pot constitui valorile pe care se pot grefa noile opere literare în spaţiul românesc cultural.
Remarcăm câteva aspecte importante ale discursului critic: poezia ca semn de întrebare etern, rugăciunea, sufletul curat al artistului, suferinţa ca temă permanentă în lirica românească, miracolul literaturii revelat de îngerul care aduce cântece, cuvântul care zideşte, iubirea ca relaţie perfectă între oameni, destinul scriitorului în veacul trecut şi actual, iubirea de patrie, metafora încrustată în naraţiunea vieţii, jurnalul de idei, existenţa ca miracol, singurătatea artistului şi drumul spre înţelepciune, lumea curată a copiilor, literatura populară, paradoxul ca mod de rezolvare a contradicţiilor moderne, anotimpurile dragostei, portrete de scriitori în vremuri complicate, teme fundamentale ale artistului, canonul care marchează opere.
Cartea începe cu „Dominante religioase în lirica secolului trecut” şi se fixează pe „Sacru în poezia românească” (coordonator Aurel Pantea), sau „Valori creştine în poezia românească” (Ion Buzaşi), teme fundamentale în istoria literară. Înflorind în jurul acestor teme idei de rezistenţă, Maria-Daniela Pănăzan analizează operele unor poeţi sau prozatori care stau sub umbrela divină . Sunt scriitori importanţi precum Nichita Stănescu, Ioan Alexandru sau Aurel Pantea care au făcut obiectul analizei în această carte, ori poeţi care sunt atinşi de har şi suferinţă: Valeriu Anania, Magda Isanos, Ovidiu Vasilescu, Lörinczi Francisc-Mihai, Grigore Vieru, etc.
În primul eseu, Maria-Daniela Pănăzan reţine că „Literatura română a secolului al XX-lea se găseşte, aproape în întregime, <> cum a prevestit Maiorescu”.
Referindu-se la dimensiunea sacrului în poezia românească, autoarea reţine: „Acest volum, demn de a fi deschis ca o carte de căpătâi, este o contribuţie însemnată la promovarea liricii sacrale şi la (re)definirea importanţei acesteia în istoria noastră literară (Sacru în poezia românească. Studii şi articole – Coord. Aurel Pantea)”.
În eseul „Ce este poezia?” istoricul literar notează cu pasiune: „Marile creaţii sunt rodul întâlnirilor cu Dumnezeu în Iubire…”. Continuă apoi cu enumerarea izvoarelor acestei poezii speciale: Scriptura, imnul creştin, tropare, colinde, cântece de stea, poezia populară, sentimentul infinitului din noi, dialogul dintre generaţii sub semnul sacrului…
Maria-Daniela Pănăzan are un simţ deosebit al versului atins de jar, exemplifică cu pasiune, enumără clar ideile, adevărul personal şi cel universal, depăşeşte barierele dintre culte pentru că Hristos a zdrobit zidurile dintre oameni, simte ritmul etern şi culorile iubirii, este atentă la dialogurile dintre scriitori, la temele care le-au marcat viaţa, la suferinţa care i-a schimbat şi i-a maturizat într-o lume clătinată.
„Voi scrie despre-acea necruţătoare/ bucurie de-a fi tânăr sub soare;/ cu fruntea lângă cer voi scrie despre viaţă./ Tu sărută-mi cartea dimineaţă…” (Magda Isanos).
„Aşa că tu fi tare şi fă din suferinţă/ un imn de bucurie, şi de mândrie fă,/ că roaba ta se roagă şi-i arsă de credinţă,/ `ţi împarte suferinţa şi lângă tine stă…” (Ovidiu Vasilescu).
„Trebuie să pendulăm/ în ritmul respiraţiei divine/ ca să răzbată din noi/ ecoul frumuseţii./ Tu eşti clopotul/ în care eu/ sunt pendulul îmbobocind iubire/ din dar ales” (Lorinczi Francisc-Mihai).
Pr. Ioana Petraş, scriitor, membru al U.S.R. Filiala Timişoara, preciza despre opera referitoare la poezia religioasă românească, scrisă de Maria-Daniela Pănăzan: „Conştientă de faptul că poezia exprimă starea duminicală a cuvântului, autoarea se apleacă filigranal spre fiinţa liricii noastre religioase, surprinzând cu acribie treptele devenirii acesteia ca răspuns al omului în dialogul său cu Dumnezeu”.
Cornel Nistea, referindu-se la aceeaşi preocupare a istoricului şi criticului literar, eseist serios şi pasionat, ţinea să remarce: „O simplă trecere în revistă a sumarului şi bibliografiei pune în evidenţă volumul mare de documentare şi de muncă a unei lucrări bine echilibrate şi nu mai puţin dense. Capitolele sunt scrise cu acurateţe şi nu de puţine ori cu aplomb într-o succesiune raţională, începând cu sursele de inspiraţie şi terminând cu analize teoretice de profunzime, după o selecţie bine aleasă”.
Maria-Daniela Pănăzan are o preocupare constantă şi serioasă pentru literatura română din perspectiva valorilor creştine, ea dă un răspuns indirect corpului de critici şi istorici literari mai tineri (din perspectiva anului 2014) atraşi de experimente, de o ideologie ezitantă, de sexism, limbaj suburban, pasiunea bolnăvicioasă pentru postmodernism diletant, subliniind tezaurul literaturii române după anul 1989 şi nu numai. Modele vor trece, iubirea va rămâne, generaţii de cititori se vor reîntoarce bucuroşi la anotimpurile acesteia…
Modelele de referinţă pentru autoare sunt Titu Maiorescu, Eugen Simion, Dumitru Stăniloae, Constantin Ciopraga, Ion Buzaşi, Alexandru Condeescu, Petru Poantă, Cornel Ungureanu, Alexander Schememann, Gabriel Liiceanu, Aurel Pleşu, Mircea Braga, M.M Bahtin, R. Barthes, etc.
Din această perspectivă delicată şi armonioasă, putem nota, referindu-ne la pasiunea autoarei, citând din Nichita Stănescu, poet pe care l-a privit cu bucurie: „cuvintele de roteau între noi/ înainte şi înapoi/ şi cu cât te iubeam mai mult, cu atât/ repetau, / într-un vârtej aproape nevăzut,/ structura materiei de la-nceput” (Nichita Stănescu sau Îngerul care-a adus „un cântec de iarnă”, p. 81).

Constantin Stancu

Anunțuri
Categorii:CARTEA, literature
  1. Niciun comentariu până acum.
  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: