Prima pagină > CARTEA, HAŢEG > Oraşul Haţeg sub stăpânirea austriacă 1688-1867. Iancu Badiu şi pasiunea pentru istoria unui loc special. Monografie publicată la Editura Karina – Deva, 2014

Oraşul Haţeg sub stăpânirea austriacă 1688-1867. Iancu Badiu şi pasiunea pentru istoria unui loc special. Monografie publicată la Editura Karina – Deva, 2014


HatzegHatzeg 001

Valea Sargeţiei, povestea Ţării Haţegului în vremuri

complicate…

Iancu Badiu perseverează în studiile sale despre Ţara Haţegului, abordând în lucrarea Oraşul Haţeg sub stăpânirea austriacă 1688-1867 (Studiu monografic) o perioadă controversată din istoria acestei zone a României, o zonă interesantă, tumultoasă social, cultural şi militar.
Dacă în celelalte lucrări ale sale, Iancu Badiu a prezentat Haţegul în perioada dintre cele două războaie mondiale (Oraşul Haţeg în perioada interbelică – 1914-1944) sau în perioada comunistă (Oraşul Haţeg în regimul comunist, 1944-1965), acum orizontul de timp este altul, stăpânirea unui imperiu, o stăpânire care a marcat zona şi care, prin extrapolare, ne dă indicii despre viaţa într-o altă megastructură socială, Comunitatea Europeană, perioadă specifică fenomenului globalizării sociale şi a rupturii dintre generaţii. O privire de ansamblu asupra preocupărilor autorului ne determină să afirmăm că peisajul istoric devine deodată divers, complex, profund, dinamica vieţii în Haţeg demonstrând vitalitatea oamenilor, capacitatea de adaptare la stresul istoriei prin trecerea testului de stres şi nobleţea suferinţei în paradigma imperiilor de tot felul. Studiul monografic are la bază o bogată bibliografie, cincizeci şi trei de anexe interesante pentru a păstra izvorul intact al istoriei noastre, dovedind o intensă documentare, o curiozitate detaşată şi o nevoie imperioasă de timp dedicat elaborării lucrării în sine, sub cenzura unei lucidităţi meritorii, plus hărţi, desene, medalioane, etc.
Cartea tratează Ţara Haţegului în perioada habsburgică, o perioadă dificilă pornind de la recensământul efectuat de oficialităţi, trecând prin tensionata luptă a românilor din Transilvania pentru libertate naţională şi analizând administraţia imperială din zonă în perioada amintită. Pentrucă Haţegul a fost un oraş grăniceresc, a fost nevoie de o abordare a fenomenului regimentelor din Haţeg cu toate regulile, drepturile şi obligaţiile care rezultau din această activitate specială într-un imperiu care se apăra de celelalte imperii, cu analizarea vieţii de zi cu zi, cu problemele care măcinau traiul grănicerilor din această cetate.
Haţegul nu a fost ocolit de marile lupte ale românilor, Iancu Badiu tratează starea oraşului în timpul răscoalei lui Horea, pornind de la documentele oficiale, ori anul revoluţionar 1848 care a declanşat lupta pentru desfiinţarea iobăgiei şi intrarea sub umbrela vremurilor mai noi, efectul Adunării Naţionale de la Blaj asupra ţăranilor din Transilvania, ori ecourile revoltei lui Tudor Vladimirescu.
O bună parte din carte analizează problema învăţământului în Haţeg, cu istoria specifică, cu istoria şcolilor, sau învăţământul confesional pendulând între principiile statului centralizat şi principiile autonomiei ecleziale. Putem descoperi contribuţiile aduse la istoria învăţământului din Ardeal.
Scribii au trăi şi în Ţara Haţegului, ei s-au preocupat de manuscrise, descoperind importanţa celor româneşti într-o perioadă controversată, interesul pentruca românii să folosească limba română în instituţii şi în viaţa curentă, preocuparea pentru a procura cărţi în limba română şi pentru a răspândi cultura, mai ales cultura creştină sub influenţa diferitelor biserici, culte sau reguli teologice. Aşa a pătruns lumina în Haţeg, prin cărţi, prin epistole, prin rapoarte oficiale, prin lupta pentru păstrarea unei identităţi româneşti într-un imperiu în care trăiau mai multe naţionalităţi şi care vorbeau limbi diferite. Putem remarca influenţa limbii germane, a limbii maghiare, ori a limbii franceze, limbi care au marcat în acea vreme Europa cunoscută şi general acceptată, ori limba latină ca limbă a rigorii şi eleganţei.
Un capitol interesant din carte expune problema bisericii în Ţara Haţegului, existând un efort de eliberare religioasă în oraş, diferitele momente din istoria ţinutului marcate de unirea cu Biserica Romei, apoi viaţa greco-catolicilor în această parte din Ardeal, marile etape ale Bisericii Ortodoxe, momente canonice, prezenţa Mănăstirii Prislop ca cetate a credinţei, perioadele de învrăjbire, lipsa preoţilor ori a slujitorilor specializaţi, alte fenomene interesante care merită studiate, inclusiv influenţa reformaţilor, calviniştilor, ori activitatea iezuiţilor, aspecte mai puţin remarcate de materialele istoricilor.
Autorul monografiei dă atenţie însemnărilor unor călători străini în Ţara Haţegului, preocupaţi de viaţa locuitorilor de portul lor popular, de notele acestora despre condiţiile sociale, politice, economice ale haţeganilor în diferite perioade.
De oraşul Haţeg s-au preocupat oameni importanţi ca Nicolae Stoica de Haţeg, ori Maria Razba, sau Ion Lungu, Mircea Valea, Vasile Radu, Radu Popa.
Istoria de Haţeg s-a păstrat nu numai în scrierile unor personalităţi ci şi în Arhivele Naţionale, fondul Vicariatului greco-catolic din Haţeg, sau la Protopopiatul ortodox Haţeg. Iancu Badiu face numeroase trimiteri pentru a da autenticitate scrierilor sale, monografia căpătând consistenţă prin documentare, prin argumente din epocă sau prin reevaluări pasionate.
În partea introductivă, autorul arată că Ţara Haţegului s-a bucurat de o largă autonomie cu toate că făcea parte din Voievodatul Transilvaniei, autonomie păstrată în istorie, cunoscută sub diferite denumiri „Terra Hatrzog” sau „Cetatea Regală” a Haţegului, ori „Districtul” Haţeg, „Castrum Haczak”, „Comitatul” Haţeg, etc. Iancu Badiu descrie în mod riguros zona subliniind faptul că importante drumuri comerciale sau de interes statal au trecut şi trec pe aici, fondul de ape a fost mereu bogat, aici au existat meşteşugari talentaţi, intelectuali de seamă, înalţi funcţionari de stat, ţărani harnici, comercianţi şireţi. De remarcat că Împărăteasa Maria Tereza a aprobat militarizarea graniţei Transilvaniei şi a Banatului, Haţegul intrând astfel în jocul intereselor imperiale austriece. Viaţa Haţegului s-a îmbunătăţit, a crescut nivelul material, cultural, organizatoric al locuitorilor, a apărut asistenţa medicală sau instanţe de judecată bazate pe o mai riguroasă aplicare a legilor în vigoare în acea perioadă.
Ţara Haţegului a fost vizitată intens de Nicolae Iorga, marele istoric, care a ajuns în posesia unui document important: Condica Haţegului, unde au existat însemnări în limbile română, germană, maghiară, latină. Marele cărturar s-a preocupat de traducerea lor şi a analizat istoria din conţinutul acestor însemnări.
La mănăstirea Prislop au existat mereu oameni preocupaţi să menţină tradiţia creştină, să înfrunte potrivnicii sau să înveţe tinerii canoanele Evangheliei pentru a forma slujitori în bisericile din zonă, exista şi o bibliotecă, loc însemnat, rar în acele vremuri. În Haţeg a existat şi o şcoală a călugărilor iezuiţi, în mănăstirea franciscană a învăţat chiar Beniamin Densuşianu. A funcţionat o şcoală germană, apoi învăţământul s-a desfăşurat în limba română, marile evenimente eroice au schimbat cursul istoriei la Haţeg, apăreau învăţătorii care predau în limba poporului…
Importante pagini sunt dedicate cărţilor şi manuscriselor din Ţara Haţegului, aici au existat importante focare de cultură, apar importanţi donatori de carte, contribuţii ale unor locuitori din zonă. Preoţii fac însemnări pe cărţile bisericeşti, aceste însemnări redau atmosfera spirituală a vremii. Deoarece cărţile erau scumpe, se găseau destul de greu, pentru a le apăra de interesul hoţilor, pe filele lor erau scrise afurisenii, lucru semnificativ şi de interes.
Locuitorii din Haţeg au fost implicaţi în marile evenimente ale istoriei cu impact european, astfel, în timpul revoluţiei din 1848, au participat activ la luptele de la Deva, Podul Simeriei, Ocna Sibiului, Sibiu, contribuind la rezolvarea problemelor sociale ale vremii. Haţeganii sunt legaţi de nume importante ale revoluţiei, Bălcescu (a trecut prin Haţeg în 22-25 august 1849), Avram Iancu, Petru Dobra, Ioan Buteanu, etc.
Iancu Badiu dă o importanţă mare în această carte Condicii Haţegului, exemplificând din numeroasele procese care au avut loc în vremuri aproape uitate, dar care au lăsat numeroase exemple privind viaţa de pe aceste meleaguri. Apoi, este preocupat de stratificarea socială, de anumite diferenţe care au fiinţat între locuitori, pornind de la structura averii, religie, relaţii cu mai marii zilei, etc.
Interesant în carte este capitolul dedicat însemnărilor de călătorie ale unor contemporani, care au ajuns până în ziua de astăzi, însemnări care descriau cu acurateţe şi interes viaţa haţeganilor. A existat o vreme a călătoriilor în Europa, iluminismul şi marile transformări ale societăţilor au dat un avânt mare călătoriilor, oameni cultivaţi au fost preocupaţi de cunoaşterea zonelor exotice ale continentului, au căutat să răspundă marilor întrebări ale epocii, să dezlege misterul dinamismului social în tradiţiile folclorice, în ritualurile bisericeşti, în agresiunea marilor imperii în căutarea de resurse, oameni, capital.
De remarcat notele de călătorie ale lui John Paget, născut în Marea Britanie, atent observator al zonei, legat de marile mişcări sociale ale nobilimii şi intelectualităţii.
El îi privea cu îngăduinţă pe haţegani, mai ales pe români, avea o grilă de valori calvină, la modă pe continent, însă ne lasă câteva trăsături esenţiale ale ţăranilor. De remarcat dragostea lor pentru pământ, legătura cu strămoşii, preocuparea de a găsi soluţii la necesităţile imediate ale vieţii, fiind buni meşteşugari, englezul a descoperit ingineria şi arta ţăranului român, inventiv şi atent la fenomene. Românii aveau mori, prelucrau lemnul, îşi făceau vase de lut pentru uzul casnic, confecţionau îmbrăcăminte, încălţăminte, aveau tradiţii exemplare: nedeia, târgurile ori sărbătorile, toate contribuiau la unitatea lor ca naţiune, una viguroasă în epocă din moment ce au reuşit să se impună în faţa legislaţiei imperiale. Preoţii ortodocşi şi din alte biserici, ştiau să se plieze pe fenomenul social şi să trăiască în comuniune cu oamenii săraci.
Majoritatea călătorilor reţin peisajul de excepţie al Ţării Haţegului, tradiţiile locale, vestigiile care au existat în zonă: mozaicurile de la Sarmizegetusa, biserica de la Densuş, Peştera Bolii, Castelul de la Hunedoara, ori Cetatea de Colţ. Ei înţeleg că aici au existat puternice organizaţii sociale în perioada Imperiului Roman, urmele acestora probează originea poporului român, alături de limbă, religie, tradiţii. Date importante ne parvin din raportul generalului Christian Rall, un raport detaliat pentru anul 1777, acolo sunt prinse principalele structuri sociale, problemele oamenilor şi organizarea oraşului.
Sunt enumeraţi oamenii de seamă ai oraşului: Moise Sora Noacu, cu preocupările sale pentru literatură şi teologie, Nicolae Stoica de Haţeg cu binecunoscuta Cronica Banatului, ori Simion Ulpianu (nume predestinat), cu activitate importantă în şcolile vremii şi în fenomenul cultural, sau Nicolae Solomon, prefect al Haţegului, scriitorii maghiari amintesc cu respect de el ca reprezentant de seamă al românilor.
Badiu consemnează: „Considerând Ţara Haţegului locul unde s-a format poporul român şi limba acestuia, Nicolae Iorga vizitează cu interes în mai multe rânduri meleagurile haţegane. Printr-o întâmplare fericită se păstrase Condica oraşului Haţeg, care i-a fost donată savantului. Document de însemnată valoare istorică, această Condica Haţegului cuprindea însemnări din perioada 1725-1847, în limbile maghiară, germană, latină şi română. Traducerea textelor din limba maghiară au fost făcute de eleva lui Nicolae Iorga, Viola Papp, iar traducerea textelor din limba germană şi latină au fost făcute de marele cărturar” (pg.9).
Cartea Oraşul Haţeg sub stăpânirea austriacă 1688-1867 are mai multe anexe, interesante şi incitante pentru cititorul curios, setea după adevăr îi va da sentimentul unei aventuri spirituale de excepţie, cu întoarcerea în timp şi cu atingerea viitorului prin simetrie istorică…
După ce ai parcurs de citit această carte poţi afirma precum Aron Densuşianu: „suveniruri şi impresiuni de călătorie” din Ţara Haţegului, care le păstrezi cu discreţie şi eleganţă în inima ta de român…
„Vă voi spune de patria mea – ca să vorbesc pe înţelesul celor vechi – de acel plai unde am sorbit prima oară aerul vieţii, am zburat prin dulcii ani ai copilăriei ca fluturele prin flori: de Valea Sargeţia, Valea sau Ţara Haţegului…” – aşa scrisa plin de pasiune Aron Densuşianu, într-o vreme în care se petreceau mari schimbări în Europa…
Prin munca sa Iancu Badiu ne provoacă la o profundă cercetare a conştiinţei noastre de oameni trăitori în vremuri tensionate, cu o altă perspectivă istorică.

Constantin Stancu
Mai, 2014

Anunțuri
Categorii:CARTEA, HAŢEG
  1. Niciun comentariu până acum.
  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: