Arhiva

Archive for 24 ianuarie 2014

Constantin Marafet şi Penumbra trandafirului, Editura Fundaţia „Scrisul Românesc” – Craiova, 2013. Semnal şi poem sub semnătura poetului…


trandafir 001 trandafir

Categorii:CARTEA

Omul, realitatea de lângă noi. Câteva cuvinte din familia proverbelor…


Am selectat din Scriptură, cartea Proverbe:

(Pro 2:12)  ca să te scape de calea cea rea, de omul care ţine cuvîntări stricate;

 

(Pro 3:13)  Ferice de omul care găseşte înţelepciunea, şi de omul care capătă pricepere!

 

(Pro 3:31)  Nu pizmui pe omul asupritor, şi nu alege niciuna din căile lui!

 

(Pro 5:21)  Căci căile omului sînt lămurite înaintea ochilor Domnului, şi El vede toate cărările lui.

 

(Pro 6:12)  Omul de nimic, omul nelegiuit, umblă cu neadevărul în gură,

 

(Pro 6:26)  Căci pentru o femeie curvă, omul ajunge de nu mai rămîne decît cu o bucată de pîne, şi femeia măritată întinde o cursă unui suflet scump.

 

(Pro 8:34)  Ferice de omul care m’ascultă, care veghează zilnic la porţile mele, şi păzeşte pragul uşii mele.

 

(Pro 10:13)  Pe buzele omului priceput se află înţelepciunea, dar nuiaua este pentru spatele celui fără minte.

 

(Pro 11:5)  Nevinovăţia omului fără prihană îi netezeşte calea, dar cel rău cade prin însăş răutatea lui.

 

(Pro 11:9)  Cu gura lui omul nelegiuit pierde pe aproapele său, dar cei neprihăniţi sînt scăpaţi prin ştiinţă.

 

(Pro 11:12)  Cine defaimă pe aproapele său este fără minte, dar omul cu pricepere primeşte şi tace.

 

(Pro 11:17)  Omul milostiv îşi face bine sufletului său, dar omul fără milă îşi turbură însăş carnea lui.

 

(Pro 11:29)  Cine îşi turbură casa va moşteni vînt, şi nebunul va fi robul omului înţelept!

 

(Pro 12:2)  Omul de bine capătă bunăvoinţa Domnului, dar Domnul osîndeşte pe cel plin de răutate.

 

(Pro 12:3)  Omul nu se întăreşte prin răutate, dar rădăcina celor neprihăniţi nu se va clătina.

 

(Pro 12:23)  Omul înţelept îţi ascunde ştiinţa, dar inima nebunilor vesteşte nebunia.

 

(Pro 12:25)  Neliniştea din inima omului îl doboară, dar o vorbă bună îl înveseleşte.

 

(Pro 13:8)  Omul cu bogăţia lui îşi răscumpără viaţa, dar săracul n’ascultă mustrarea.

 

(Pro 13:22)  Omul de bine lasă moştenitori pe copiii copiilor săi, dar bogăţiile păcătosului sînt păstrate pentru cel neprihănit.

 

(Pro 14:6)  Batjocoritorul caută înţelepciunea şi n’o găseşte, dar pentru omul priceput ştiinţa este lucru uşor.

 

(Pro 14:8)  Înţelepciunea omului chibzuit îl face să vadă pe ce cale să meargă, dar nebunia celor nesocotiţi îi înşală pe ei înşişi.

 

(Pro 14:12)  Multe căi pot părea bune omului, dar la urmă se văd că duc la moarte.

 

(Pro 14:14)  Cel cu inima rătăcită se satură de căile lui, şi omul de bine se satură şi el de ce este în el.

 

(Pro 14:15)  Omul lesne crezător crede orice vorbă, dar omul chibzuit ia seama bine cum merge.

 

(Pro 14:17)  Cine este iute la mînie face prostii, şi omul plin de răutate se face urît.

 

(Pro 15:23)  Omul are bucurie să dea un răspuns cu gura lui, şi ce bună este o vorbă spusă la vreme potrivită!

 

(Pro 16:2)  Toate căile omului sînt curate în ochii lui, dar celce cercetează duhurile este Domnul.

 

(Pro 16:6)  Prin dragoste şi credincioşie omul ispăşeşte nelegiuirea, şi prin frica de Domnul se abate dela rău.

 

(Pro 16:9)  Inima omului se gîndeşte pe ce cale să meargă, dar Domnul îi îndreaptă paşii.

 

(Pro 16:25)  Multe căi i se par bune omului, dar la urmă duc la moarte.

 

(Pro 16:27)  Omul stricat pregăteşte nenorocirea, şi pe buzele lui este ca un foc aprins.

 

(Pro 16:28)  Omul neastîmpărat stîrneşte certuri, şi pîrîtorul desbină pe cei mai buni prieteni.

 

(Pro 16:29)  Omul asupritor amăgeşte pe aproapele său, şi-l duce pe o cale, care nu este bună.

 

(Pro 17:10)  O mustrare pătrunde mai mult pe omul priceput, decît o sută de lovituri pe cel nebun.

 

(Pro 17:18)  Omul fără minte dă chezăşie, se pune chezaş pentru aproapele său.

 

(Pro 17:24)  Înţelepciunea este în faţa omului priceput, dar ochii nebunului o caută la capătul pămîntului.

 

(Pro 18:12)  Înainte de pieire, inima omului se îngîmfă, dar smerenia merge înaintea slavei.

 

(Pro 18:14)  Duhul omului îl sprijineşte la boală; dar duhul doborît de întristare, cine-l va ridica?

 

(Pro 18:20)  Din rodul gurii lui îşi satură omul trupul, din venitul buzelor lui se satură.

 

(Pro 19:3)  Nebunia omului îi suceşte calea, şi apoi cîrteşte împotriva Domnului cu inima lui.

 

(Pro 19:6)  Omul darnic are mulţi linguşitori, şi toţi sînt prieteni cu cel ce dă daruri.

 

(Pro 19:21)  Omul face multe planuri în inima lui, dar hotărîrea Domnului, aceea se împlineşte.

 

(Pro 19:25)  Loveşte pe batjocoritor, şi prostul se va face înţelept; mustră pe omul priceput, şi va înţelege ştiinţa.

 

(Pro 20:5)  Sfaturile în inima omului sînt ca nişte ape adînci, dar omul priceput ştie să scoată din ele.

 

(Pro 20:17)  Pînea minciunii este dulce omului, dar mai pe urmă gura îi este plină de pietriş.

 

(Pro 20:24)  Domnu îndreaptă paşii omului, dar ce înţelege omul din calea sa?

 

(Pro 20:27)  Suflarea omului este o lumină a Domnului, care pătrunde pînă în fundul măruntaielor.

 

(Pro 21:2)  Omul socoteşte că toate căile lui sînt fără prihană, dar Cel ce cercetează inimile este Domnul.

 

(Pro 21:5)  Planurile omului harnic nu duc de cît la belşug, dar celce lucrează cu grabă n’ajunge de cît la lipsă.

 

(Pro 21:16)  Omul care se abate dela calea înţelepciunii, se va odihni în adunarea celor morţi.

 

(Pro 21:20)  Comori de preţ şi untdedelemn sînt în locuinţa celui înţelept, dar omul fără minte le risipeşte.

 

(Pro 21:28)  Martorul mincinos va pieri, dar omul care ascultă bine va vorbi totdeauna cu izbîndă.

 

(Pro 21:29)  Cel rău ia o înfăţişare neruşinată, dar omul fără prihană îşi îmbunătăţeşte calea.

 

(Pro 22:3)  Omul chibzuit vede nenorocirea şi se ascunde, dar cei proşti merg înainte şi sînt pedepsiţi.

 

(Pro 22:5)  Spini şi curse sînt pe calea omului stricat: cel ce-şi păzeşte sufletul se depărtează de ele.

 

(Pro 22:9)  Omul milostiv va fi binecuvîntat, pentrucă dă săracului din pînea lui.

 

(Pro 22:24)  Nu te împrieteni cu omul mînios, şi nu te însoţi cu omul iute la mînie,

 

(Pro 25:28)  Omul care nu este stăpîn pe sine, este ca o cetate surpată şi fără ziduri.

 

(Pro 26:19)  aşa este omul care înşală pe aproapele său, şi apoi zice: „Am vrut doar să glumesc!”

 

(Pro 26:21)  După cum cărbunele face jăratic, şi lemnul foc, tot aşa şi omul gîlcevitor aprinde cearta.

 

(Pro 27:8)  Ca pasărea plecată din cuibul ei, aşa este omul plecat din locul său.

 

(Pro 27:12)  Omul chibzuit vede răul şi se ascunde; dar proştii merg spre el şi sînt pedepsiţi.

 

(Pro 27:17)  După cum ferul ascute ferul, tot aşa şi omul aţîţă mînia altui om.

 

(Pro 27:19)  Cum răspunde în apă faţa la faţă, aşa răspunde inima omului inimii omului.

 

(Pro 27:20)  După cum locuinţa morţilor şi adîncul nu se pot sătura, tot aşa nici ochii omului nu se pot sătura.

 

(Pro 28:11)  Omul bogat se crede înţelept, dar săracul care este priceput îl cercetează.

 

(Pro 28:14)  Ferice de omul care se teme necontenit, dar cel ce-şi împietreşte inima cade în nenorocire.

 

(Pro 29:6)  În păcatul omului rău este o cursă, dar cel bun biruie şi se bucură.

 

(Pro 29:10)  Oamenii setoşi de sînge urăsc pe omul fără prihană, dar oamenii fără prihană îi ocrotesc viaţa.

 

(Pro 29:27)  Omul nelegiuit este o scîrbă înaintea celor neprihăniţi, dar cel ce umblă fără prihană este o scîrbă înaintea celor răi.

 

Categorii:CREDO, GÂND, literature
%d blogeri au apreciat: