Prima pagină > literature > Radu Igna despre romanul lui Daniel Pişcu Cel mai mare roman al tuturor timpurilor

Radu Igna despre romanul lui Daniel Pişcu Cel mai mare roman al tuturor timpurilor


Cel mai mare roman al tuturor timpurilor
(Editura Aula,2002, colecţia Frontiera).

Am retrăit momente din viaţa de student citind cartea scriitorului Daniel Pişcu, haţegan prin formaţie, braşovean prin adopţie, întitulată „Cel mai mare roman al tuturor timpurilor” (Editura Aula, 2002). Autorul este un postmodernist autentic, romanul său cu titlul atât de îndrăzneţ poate trece un adevărat manual de specialitate. „Este unul dintre optzeciştii cei mai dedaţi jocurilor cu mai multe strategii, experimentelor radicale şi pornirilor carnavaleşti de a răsturna orice raporturi logice dintre viaţă şi text” (Catrinel Popa ). Fragmentarismul, ironia, imanenţa, (mai puţin discontinuitatea) par a fi notele esenţiale ale acestei scrieri.
Constantin Stancu, coleg al autorului la liceul din Haţeg, consemnează: „Romanul aduce în prim plan personalităţi ale literaturii române actuale care atunci erau onorabili studenţi cerşind o cartelă la cantina studenţilor, vânând o ţigară, mergând la o întâlnire cu o prietenă, boemi într-un bar de zi cu oferta limitată, prezenţi la examenele de an, absolvind facultatea cu note mari”. ( „Dictatura realismului absolut la Daniel Pişcu”).
Subiectul în sine este o ficţiune grefată pe o anume realitate. Ca un reporter dominat de focul creaţiei, studentul Daniel Pişcu, devenit aici personaj principal, înregistrează cu imaginara sa cameră de luat vederi, regretând că nu dispune de un casetofon, întâmplări din Facultatea de Filologie din Bucureşti, tot ce spun colegii săi la cămin în sălile de cursuri, în bibliotecă, profesorii chiar, oriunde întâlneşte pe cineva, asigurându-i că vor deveni personaje în romanul la care lucrează. „Fii atent, lucrez la cel mai mare roman al tuturor timpurilor şi ce ai zis, sau ai făcut va apărea în el. Vei fi personaj pozitiv până acum”. Fin observator, el consemnează ceea ce se întâmplă pe coridoarele facultăţii în plină sesiune de examene din primăvara anului 1977: „Ce zarvă! Ce de lume! E învăţământ de partid. Cunosc pe mulţi dintre profesori. Urcă scările spre secretariat doamna Zoe D. Buşulenga. Se întoarce peste puţin timp. Se întâlneşte la trei paşi de mine cu domnul Ov. S. Crohmălniceanu. Dialog. Ce n-aş da să aud ce vorbesc…Mă sprijin de Bustul lui Eminescu. Îmi zic în gând: Ajută-mă, Eminescule, ca, dacă nu o să pot scrie o poezie bună despre ceea ce văd aici, să scriu măcar o schiţă, o nuvelă şi memoria să nu-mi joace feste din lipsa unui aparat memorial minune. Trece domnul Nicolae Manolescu, în costumul lui kaki. Îmi place costumul. Îmi place şi omul, deşi nu-l cunosc decât de la Tv. Dar îmi amintesc că alaltăieri i-am dat bună ziua şi mi-a răspuns…”.
O observaţie care se impune se referă la structura cărţii care iese din tiparele clasice ale genului. Personajele ce populează aceste pagini un sunt o născocire a autorului, există prin ele însele, el doar le identifică trăsăturile esenţiale, reprezentative. Astfel că textul pare mai degrabă unul memorialistic ce consemnează momente din viaţa studenţească la filologia bucureşteană a studentului Daniel Pişcu şi a colegilor săi excepţionali, printre care I. Stratan, Al. Muşina, F. Iaru, viitori scriitori de referinţă în literatura română. (Cei mai mulţi şi-au făcut ucenicia literară frecventând Cenaclul de luni al studenţilor bucureşteni,1977-1984, condus de Nicolae Manolescu). La fel şi scurtele scenete savuroase, dominate de iscusite jocuri de cuvinte, în maniera teatrului absurd, ironiile colegilor, scurta nuvelă despre iubirea pentru studenta de la politehnică pe punctul de a fi exmatriculată pentru că a copiat la examene. Nu se poate vorbi, în cazul de faţă, de un conflict între personaje. Conflictul este unul interior, în personajul narator, autoul.
În multe feluri ar putea fi comentat acest text. Te întrebi, pe bună dreptate: ar putea această invenţie autobiografică argumenta enunţul din titlu? O întrebare pe care şi-o pune doar cititorul. Autorul nu şi-a luat responsabilitatea de a elucida presupunerile noastre. El ne oferă doar acţiunea şi trăirile personajelor pe care nu le-a inventat, dar nici nu oferă alte informaţii despre situaţia lor. Le implică însă suficient în realizarea romanului. „Fiecare cu caracterul său: Al. Muşina: savant boem. R.B.: bun lingvist, dă rar pe acasă, dar e băiat bun. Poate îl „bag” şi pe Cherciu cu obsesia lui pentru „igienă” şi dorinţa sa de a dormi la timp…Păcat că ideea de a scrie această schiţă mi-a venit doar acum, spre sesiune, şi nu prea am timp să o fac cât mai reală. Să nu uit discuţiile de la masă ( pariul cu Iulică, că voi „agăţa” o fată …în cantină ) etc. Viaţa de cămin. Marian şi cafeau şi „dreptul roman” cu profesorul său, foarte pretenţios…Costumul de blugi, cumpărat cu 365 de lei. Ce voi face în sesiune? ( vă voi ţine la curent după aceea)”.
Nu aşteptăm ca la sfârşitul celor 90 de pagini să aflăm ce altceva se va întâmpla în romanul unicat al tuturor timpurilor, sau, te întrebi, când şi cum anume îl va scrie. Ultimul paragraf îl arată pe autor în sala de lectură învăţând pentru examenul de filozofie, alături de un coleg: „Joi, 7 iulie: „ Stau alături de Mitică. Învăţ foarte concentrat la filozofie. Speră să nu apară în roman ca un habotnic-şoarece de bibliotecă-tocilar. Stai liniştit, îl calmez eu”.
Ce anume s-a mai întâmplat, cum a evoluat, să spunem, personajul narator, autorul însuşi. Răspunsul poate fi în consemnarea din final: „Terminat de dactilografiat manuscrisul azi, 9 august 1997, în bucătărie, ora 18,00. Braşov, str….”, semn că autorul şi-a ocupat locul binemeritat în panteonul literaturii.
Textul cere participarea directă şi intensă a receptorului la constituirea lui. Faptele relatate conduc spre o nouă instabilitate. Fără să vrea, cititorul devine participant la acţiune. RADU IGNA

Piscu poza

PISCU

Reclame
Categorii:literature Etichete:,
  1. Niciun comentariu până acum.
  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: