Arhiva

Archive for 25 ianuarie 2013

Medierea ca fenomen… Dreptul tău ca birocraţie…


 

În luna decembrie 2012 Guvernul a aprobat OUG pentru modificarea si completarea Legii nr. 192/2006 privind medierea si organizarea profesiei de mediator, precum si pentru modificarea art. II din Legea nr. 115/2012 pentru modificarea si completarea Legii nr. 192/2006 privind medierea si organizarea profesiei de mediator. Din conţinutul actului rezultă că începând cu data de 1 februarie 2013, pentru litigiile prevăzute la art. 60 1 lit. a) – f) din Legea nr. 192/2006, sancțiunea pentru introducerea cererii de chemare in judecata fara participarea anterioara la ședința de informare privind avantajele medierii este inadmisibilitatea.

În lanţul procedural se introduce o nouă etapă, anterioară depunerii cererii la instanţa de judecată, astfel că accesul la o instanţă este condiţionat evident deoarece sancţiunea  este dură, instanța de judecată va respinge cererea de chemare in judecata ca inadmisibila în caz de neîndeplinire de către reclamant a obligației de a participa la ședința de informare privind medierea, anterior introducerii cererii de chemare in judecata, sau după declanșarea procesului până la termenul dat de instanța in acest scop, pentru litigiile arătate mai sus. Lipsa certificatului de la dosarul cauzei, eliberat de mediator sau a procesului verbal, după caz, pot bloca accesul la instanţă.

Procedura are multe inconveniente, mai ales practice, sau juridice.

Se încalcă prevederile constituţionale şi ale legislaţiei europene şi acest lucru a fost reiterat de numeroase articole de specialitate, nu voi insista asupra lor.

–          Un reclamant se poate adresa unui mediator cu 50 de dosare într-o zi solicitând îndeplinirea informării, dar procedura de informare este gratuită, va accepta mediatorul să dreseze acte în mod gratuit?

–          Mulţi pârâţi au o atitudine de pasivitate sau de fugă din faţa răspunderii, nu au domiciliul la o adresă fixă, la persoanele juridice unele au o situaţie juridică aproximativă: lipseşte sediul, administratorii sunt plecaţi din ţară, nu au o persoană desemnată cu primirea corespondenţei, nu se prezintă la oficiul poştal sau curier pentru ridicarea corespondenţei, etc. Situaţiile neclare sunt multiple şi procedura este foarte greu de îndeplinit…

–          Judecătorul are obligaţia de a îndruma părţile la mediere, ori rezolvarea unui litigiu pe cale amiabilă se poate face pe mai multe căi: concilierea, tranzacţia, schimbarea de bunuri, compensarea, etc. Aceste pot fi realizate fie de parte, fie de un avocat sau consilier juridic, sau de un economist, fie de un alt profesionist.  Direcţionarea spre biroul mediatorului reflectă lipsa de independenţă şi obiectivitate, se afectează dreptul persoanei de a decide asupra averii sale de orice fel. Cred că judecătorul se va transforma în agent de vânzări pentru mediator prin simplul fapt că reclamantul va trebui să aleagă o cale unică prevăzută de procedură (cu scuzele de rigoare pentru judecător, nu este un atac)… 

–          Sunt unele persoane care nu au capacitatea de a negocia şi de a se ajunge la o concluzie din lipsa unei culturi adecvate, în structura persoanelor juridice nu sunt angajaţi specialişti care ar putea avea un rol important la mediere, persoane care să aibă cunoştinţele de specialitate. Se va ajunge la un fel de dictatură a mediocrităţii care nu va înţelege…

–          Mediatorul în sine nu este specialistul în drept care să înţeleagă unele fenomene, va plăti reclamantul comisioane duble şi la mediator şi la avocatul care îl va asista. Şi dacă mediatorul nu va înţelege? Practica judiciară este oricum diversă şi controversată…

–          Dacă într-o şedinţă de mediere o parte va fi forţată să cedeze în sensul dorit de cealaltă parte prin presiuni de tot felul, se va realiza medierea, judecătorul va verifica doar aspectele formale, fără să intre în fondul cauzei, va valida actul de mediere, se va ajunge ca practica judiciară să devină inutilă. Validarea actelor mediatorului se aseamănă mult cu procedura de investire a titlurilor de valoare, astfel că fondul nu va fi abordat de judecător, în acest mod se va ajunge la o situaţie interesantă în societate, relaţii sociale rezolvate formal de mediator, dar problemele de fond vor rămâne, nedreptatea socială va persista cu toate consecinţele.

–          Pârâtul va face exces de procedura medierii prin multe acţiuni formale, întârziind accesul la o instanţă o perioadă însemnată de timp, blocând reclamantul la instanţă şi finalizarea divergenţei printr-o soluţie legală.

–          Mediatorul în sine poate avea un deficit de cultură, de înţelegere, va ascunde incompatibilităţile, va avea interese, etc.

Se pot enumera multe situaţii de genul celor de mai sus. Reclamantul va fi pus într-o situaţie dificilă, creditorii pot ajunge să suporte mult timp lipsa capitalului care a migrat spre un pârât incomod, pornit să speculeze procedura, cei care vor fi de bună credinţă vor avea de suportat de urma relei credinţe a pârâţilor.

Adoptarea ordonanţei de urgenţă privind modificarea legii medierii a avut menirea de a proteja judecătorii de numărul mare de dosare, dar soluţia va avea efecte perverse, ca în economie, numărul de dosare vor creşte, efectul va fi altul decât cel dorit.

 

Se pune o întrebare: ne îndreptăm spre o justiţie narcisistă, care se va direcţiona spre problemele ei în loc să se realizeze dreptatea socială?    

 

 

Constantin Stancu  

 

 

 

Categorii:PRACTIC

Medierea 2013 – reguli procedurale, sancţiuni, litigii…


In temeiul art. 115 alin. (4) din Constitutia Romaniei, republicata,

Guvernul Romaniei adopta prezenta ordonanta de urgenta.

Art. I – Legea nr. 192/2006privind medierea si organizarea profesiei de mediator, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 441 din 22 mai 2006, cu modificarile si completarile ulterioare, se modifica si se completeaza dupa cum urmeaza:

1. Alineatului (1) al art. 2 se modifica si vor avea urmatorul cuprins:

„Art. 2 – (1) Daca legea nu prevede altfel, partile, persoane fizice sau persoane juridice, sunt obligate sa participe la sedinta de informare privind avantajele medierii, inclusiv, daca este cazul, dupa declansarea unui proces in fata instantelor competente, in vederea solutionarii pe aceasta cale a conflictelor in materie civila, de familie, in materie penala, precum si in alte materii, in conditiile prevazute de lege.

(11) Dovada participarii la sedinta de informare privind avantajele medierii se face printr-un certificat de informare eliberat de mediatorul care a realizat informarea. Daca una dintre parti refuza in scris participarea la sedinta de informare, nu raspunde invitatiei prevazute la art. 43 alin. (1) ori nu se prezinta la data fixata pentru sedinta de informare, se intocmeste un proces-verbal, care se depune la dosarul  instantei.

(12) Instanta va respinge cererea de chemare in judecata ca inadmisibila in caz de neindeplinire de catre reclamant a obligatiei de a participa la sedinta de informare privind medierea, anterior introducerii cererii de chemare in judecata, sau dupa declansarea procesului pana la termenul dat de instanta in acest scop, pentru litigiile in materiile prevazute de art. 601 lit. a) – f).

2. Alineatul (2) al art. 59 se modifica si va avea urmatorul cuprins:

„(2) Partile acordului de mediere se pot infatisa la instanta judecatoreasca pentru a cere, indeplinind procedurile legale, sa se dea o hotarare care sa consfinteasca intelegerea lor. Competenta apartine fie judecatoriei in a carei circumscriptie isi are domiciliul sau resedinta ori, dupa caz, sediul oricare dintre parti, fie judecatoriei in a carei circumscriptie se afla locul unde a fost incheiat acordul de mediere. Hotararea prin care instanta incuviinteaza intelegerea partilor se da in camera de consiliu si constituie titlu executoriu in conditiile legii. Dispozitiile art. 438 – 441 din Codul de procedura civila se aplica in mod corespunzator.”

3. Alineatul (1) literele f) si g) ale articolului 601 se modifica si vor avea urmatorul cuprins:

„f) in litigiile civile a caror valoare este sub 50.000 lei, cu exceptia litigiilor in care s-a pronuntat o hotarare executorie de deschidere a procedurii de insolventa, a actiunilor referitoare la Registrul Comertului si a cazurilor in care partile aleg sa recurga la procedura prevazuta la art. 1013-1024 sau la cea prevazuta la art. 1025-1032 din Codul de procedura civila.

g) in cazul infractiunilor pentru care retragerea plangerii prealabile sau impacarea partilor inlatura raspunderea penala, dupa formularea plangerii, daca faptuitorul este cunoscut sau a fost identificat, iar victima isi exprima consimtamantul  de a participa la sedinta de informare impreuna cu faptuitorul; daca victima refuza sa participe impreuna cu faptuitorul, sedinta de informare se desfasoara separat.

4. Alineatul (2) al articolului 601 se abroga.

5. Dupa art. 601 se include un articol nou, art. 602, cu urmatorul continut:

„Art. 602 – (1) Procedura de informare, incluzand si formalitatile pentru convocarea partilor, nu poate depasi 15 zile calendaristice. Prevederile art. 2532 pct.7 din Codul civil sunt aplicabile in mod corespunzator.

(2) Acceptarea participarii sau participarea la sedinta de informare nu constituie  o recunoastere a dreptului ce ar face obiectul litigiului si nu intrerupe cursul prescriptiei.”

6. Alineatul (1) al art. 63  se modifica si va avea urmatorul cuprins:

(1) In cazul in care litigiul a fost solutionat pe calea medierii, instanta va pronunta, la cererea partilor, cu respectarea conditiilor legale, o hotarare, dispozitiile art. 438-441 din Codul de procedura civila fiind aplicabile in mod corespunzator.

Art.  II –  Termenul prevazut la art. II din Legea nr. 115/2012 pentru modificarea si completarea Legii nr. 192/2006 privind medierea si organizarea profesiei de mediator, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 462 din 9 iulie 2012, cu modificarile si completarile ulterioare, referitor la intrarea in vigoare a dispozitiilor art. 601 din Legea nr. 192/2006 privind medierea si organizarea profesiei de mediator, cu modificarile si completarile ulterioare, se proroga pana la data de 1 februarie 2013.”

Art. III – Dispozitiile prezentei ordonante de urgenta referitoare la sanctiunea inadmisibilitatii cererii de chemare in judecata se aplica numai proceselor incepute dupa intrarea acesteia in vigoare.

Începând din 1 februarie 2013, procedura prealabila instanţei de judecată – medierea – va fi obligatorie:

  • în domeniul protecției consumatorilor, când consumatorul invocă existenta unui prejudiciu ca urmare a achiziționării unui produs sau unui serviciu defectuos, a nerespectării clauzelor contractuale ori garanțiilor acordate, a existentei unor clauze abuzive cuprinse în contractele încheiate între consumatori şi operatorii economici ori a încălcării altor drepturi prevăzute în legislația națională sau a Uniunii Europene în domeniul protecției consumatorilor;
  • în materia dreptului familiei (neînțelegerile care țin de continuarea căsătoriei, partajul de bunuri comune, exercițiul drepturilor părintești, stabilirea domiciliului copiilor, contribuția părinţilor la întreținerea copiilor sau orice alte neînțelegeri care apar in raporturile dintre soţi cu privire la drepturi de care ei pot dispune potrivit legii);
  • în domeniul litigiilor privind posesia, grănițuirea, strămutarea de hotare, precum si in orice alte litigii care privesc raporturile de vecinătate;
  • în domeniul răspunderii profesionale in care poate fi angajata răspunderea profesionala, respectiv cauzele de malpraxis, în măsură în care prin legi speciale nu este prevăzuta o altă procedură;
  • in litigiile de muncă izvorâte din încheierea, executarea şi încetarea contractelor individuale de munca;
  • în litigiile civile a căror valoare este sub 50.000 lei, cu excepția litigiilor în care s-a pronunțat o hotărâre executorie de deschidere a procedurii de insolventa, a acțiunilor referitoare la Registrul Comerțului si a cazurilor in care părţile aleg sa recurgă la procedurile prevăzute la art. 1013-1024 sau la cea prevăzută la art. 1025-1032 din Codul de procedură civilă;
  • în cazul infracțiunilor pentru care acțiunea penala se pune în mișcare la plângerea prealabila a persoanei vătămate şi împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală, după formularea plângerii, dacă făptuitorul este cunoscut sau a fost identificat, cu condiția ca victima să îşi exprime consimţământul de a participa la ședința de informare împreună cu făptuitorul.

 

 

Categorii:PRACTIC
%d blogeri au apreciat: