Arhiva

Archive for 10 ianuarie 2013

UN ROMAN DESPRE ŢARA HAŢEGULUI: MĂ CHEMAU PĂSĂRILE, AUTOR DANIEL PIŞCU… Sursa: books.corect.com…

Categorii:CARTEA

ŢARA HAŢEGULUI, NOTE LITERARE DANIEL PIŞCU, SCRIITOR. Ţinutul care intră în romane…

10 ianuarie 2013 4 comentarii

M-am născut în 20 iunie 1954, în oraşul Lupeni, unde tatăl meu era medic şi mama funcţionară la primărie. De la vârsta de un an şi câteva luni, ne-am mutat cu familia (am şi o soră mai mare cu 2 ani, Claudia) în satul Băieşti, unde am urmat clasa I, la şcoala din localitate. Îmi amintesc şi acum, cu drag, de învăţătorul meu prim , dl. Simu, care ne iniţia în tainele alfabetului şi care era sufletul evenimentelor de la căminul cultural. Era şi un pictor talentat. Mai ţin minte şi acum o icoană cu Domnul Iisus, pe care ne-o făcuse cadou, sau , pe care, mama, o achiziţionase de la dânsul. Apoi, din casa a II-a, ne-am mutat la Râu Alb, unde locuiam în clădirea şcolii, în două camere. Treceam doar un hol, din camera mea, pentru a ajunge în sala de clasă. S-au perindat, în ciclul primar trei învăţători.: primul, dl. Nae, pe lângă cele din programa şcolară, m-a iniţiat în tainele vânatului de iepuri şi vulpi, , confecţionând amândoi capcane pentru animalele care ar fi ajuns la capătul de sus al grădinii noastre fabuloase, lângă nucul ce despărţea domeniul şcolii de Făneasca, proprietatea fermei din Râu Alb. L-am iubit pe domnul Nae, şi el avea încredere în mine , lăsându-mă să particip la  toate lecţiile , de istorie  şi la celelalte obiecte, destinate claselor mai mari. Eram 2-3 copii în clasa a II-a şi alţi 2- 4 prin celelalte clase. Efectivul întregii şcoli nu depăşea aşadar 13-14 elevi, în acest fel putând acumula temporal materiile predate cu lejeritate şi temeinic. Dar, dl. Nae ne-a părăsit după un an, trebuind să plece în altă parte. A venit, apoi, un tânăr învăţător din Baiesti, dl Petrică Bora, care-şi făcea meseria cu conştiinciozitate. În recreaţii juca cu noi fotbal. Eu, pe atunci, purtam ochelari de vedere şi eram o ciudăţenie pentru colegi, aşa cum Marin Preda o păţise si el în satul său natal, spune asta undeva , pare-mi.- se în „Viaţa ca o Pradă” sau în ” Convorbiri cu Florin Mugur”. Apoi, prin clasele a III-a şi a IV-a, a venit să ne instruiască d-ra Filip Elena, din Haţeg. Fiind foarte frumoasă şi carismatică n-am ratat ocazia de a mă îndrăgosti, la primele  instincte erotice, de ea. În vacanţe , ne lua cu ea la Haţeg, pe mine şi pe sora mea, la ea acasă, pentru 2-3 zile. Dormeam toţi trei într-un pat si visele mele  o luau razna uneori. La Haţeg, d-ra Filip, ne-a dus prima dată la o biserică catolică. Ţin minte foarte bine atmosfera, ornamentele sculpturale, mai ales, din acel loc de cult ca şi ritualul oficiat în limba latină, deosebit de biserica greco-catolică, din Râu Alb, unde mama ne ducea duminicile, la slujbă. Aveam colegi şi prieteni de nădejde la Râu Alb: pe Farcaş Ion Octavian, pe Loghin Stoicuţa, pe Andrişan Ion, pe Olimpiu si Valer Stoicuţa, aceştia fiindu-mi şi vecini de bicicletă şi copilării, de  pe strada numită atât de sugestiv: Pe Vale. Iar în vacanţe eram nedespărţit de bunul meu prieten bucureştean, nepotul preotului din Râu Alb, Poşiar Florin, care a şi devenit personaj, ulterior, printr-a XI-a, un fel de alter ego, al meu, în micro- romanul „Mă chemau păsările”, pe care l-am scris , strângând din dinţi şi profesionist în sala de clasă de la şcoala din Râu Alb şi , sus , în Şasea,, la poalele câtorva stejari matusalemici..
Ciclul secundar l-am făcut la Băieşti, din  nou. Din clasa a  IV-a până-ntr-a VIII-a  mergeam în fiecare dimineaţă doi kilometri pe jos până la şcoală, şi după ore reveneam alţi 2 km înapoi la Râu Alb, fie că era ploaie, fie că era ger, patru ani am făcut pe jos această navetă. Aveam diriginte pe dl. Mohora, prof. de biologie, care , alături de colegi, m-a ales şeful clasei. Apoi, tot pentru că păream mai dezgheţat decât alţii, am fost numit comandant de unitate la pioneri. Aici, primii fiori ai dragostei au încolţit din nou. Aveam trei profesoare de care eram atras iremediabil, două de română, ale căror nume nu-l mai reţin şi una de franceză, la fel. Apoi, colegele…  Eram tot timpul  premiantul nr. doi, căci mai tare la matematică era dragul meu coleg şi prieten, Sîrbu Tiberiu din Băieşti, la care mai poposeam după ore, tatăl lui cofecţionându-ne uniforme şi epoleţi de jandarmi  şi vardişti. Îl mai aveam apropiat în mod deosebit şi pe Ivaşcu Gheorghe, din Ohaba de sub Piatră, unde mergeam de fiecare dată la nedeia de acolo. Ca profesori; cel de fizică şi sport, dl. Dorin, era mai apropiat de noi, ca şi cel de istorie, dl. Frănţescu, în mod deosebit,de la care am învăţat să fim liberi, dezinhibaţi. Formasem şi o echipă de fotbal cu care disputam meciuri cu alte şcoli, din Pui, şi , poate, din Roşiori. O să mă opresc , poate cu altă ocazie asupra acestor perioade din copilăria mea râu albeană. Perioada adolescentină de aici am surprins-o,cum spuneam , parţial, în microromanul meu- poveste de iubire: „Mă chemau Păsările”, apărut la editura „Augusta”, din Timişoara, în 1999.  După ciclul secundar am dat examen la liceul din Haţeg, Cred că am intrat cu media 8,84, eram al optălea pe lista de admişi. De la Râu Alb până la Băieşti, doi kilometri, mergeam pe jos, apoi luam autobuzul 13 kilometri, până la Haţeg. Patru ani aşa  s-a derulat naveta. Nu o percepeam a fi grea, decât, poate, începând din clasele XI -XII.
Aici , la liceul din localitate, pe care-l porecleam Bastilia, de pe malul Râului Galbena, am făcut şcoală serioasă. Optasem pentru secţia umanistă. Mă gândesc cu drag  şi dor la profesorii noştri: dirigintele Bătrincea Victor , de muzică, de soţia dumnealui, de biologie, care mă însărcina să duc planşele necesare pentru ore, de la laborator, de familia de profesori de istorie, Barbu, de directorul Groza şi,  în special de profesorii de limba franceză, dl. Petrinca, d-na Halmaghi, care a plecat apoi în Canada, şi care mă lăsa uneori să-i ţin locul la câteva lecţii. Şi in clasa  a XII-a, la d-ra Bogomir Suzana , de care eram, volens nolens, îndrăgostit, şi căreia, cred, i-am făcut şi clipe negre la lecţii, pus pe şoptit la colegii care aveau nevoie de un ajutor, de dl Titileanu, de fizică, exigent şi original pentru materia d-lui., nu ştiu dacă mă mai ţine minte, ca şi de cel de chimie, dl. Istrate parcă, un şahist redutabil, de cel de matematică, dl. Iepure, la fel, eu neavând nici o atracţie deosebită pentru ştiinţele exacte…

Nu pot, în primul rând, să-i uit pe profesorii  de engleză, d-na Pui Şoni, venită din comuna Pui. Şi, desigur îmi aduc cu bucurie aminte de domnul profesor Rudi Igna, care făcea orele concomitent cu cei din clasa paralelă, de la real. Ţin minte că, având un accent bun, şi încercând să-i imit pe cei de la Vocea Americii, mă scotea la început în faţa clasei  punându-mă să pronunţ,  ca domnia sa, cuvintele şi literele, exemplar. Am avut profesori de excepţie şi la psihologie, şi la desen şi istoria artei, dl Gulie, şi la latină , la atelier şi la sport, gândindu-mă de multe ori la ei,  la domnul  profesor Stanciu. De asemenea, la economie politică, aveam profesorul dorit, care făcea orele cu noi în clasă, euristic,avea acest sistem încât nu mai trebuia să învăţ acasă lecţia pentru ora următoare. L-am lăsat la urmă pe dl Ilie Duică,  profesorul de română, un om excepţional şi el, care ne preda sistematic lecţiile din manual, pe capitole si subcapitole: date biografice, studii , părinţi, îndeletniciri, apoi despre operă:  subiectul, personaje, compoziţia, măiestria artistică, şi ne dădea de citit şi de făcut analize literare de câte 10-12 pagini. Datorită exigenţei sale şi a celorlalţi minunaţi profesori menţionaţi sau nu-îmi pare rău dacă am omis pe cineva, consider că temelia culturii noastre în liceu, aici a fost pusă, asta însoţindu-ne de atunci încolo, permanent, în viată. Aveam colegi, la care m-am gândit şi mă gândesc de multe ori , până la lacrimi. Primele iubiri adolescentine, primii prieteni şi colegi cu care discutam literatură, diverse. Mergeam , uneori, după ore, la Stancu Constantin, acasă, la mama lui,. Ne citeam şi ne analizam, ne făceam sugestii de cum ar trebui tratat un subiect. La Zepa Octavian, apoi. Eram tineri si neliniştiţi, eram puri si simpli în idealurile şi comportamentele noastre. Consider Haţegul, cu oamenii şi peisajele sale dumnezeieşti, din magazinele căruia îi aprovizionam pe cei de acasă cu pâine,  mezeluri, şi alte produse, pe care le aveam pe lista mea  de rezolvat, pentru traiul de la Râu Alb, un oraş mirific. Mirifici erau şi colegii mei ceilalţi: Devalerio Bruno, Pătrău Petrişor, Tăşală Mircea şi Tăşală Cornel, Bencău Zinuca, Biriş Violeta, Dîrlea Mihaela, surorile Aldea, din cealaltă clasă, Păştilă Adrian, Coposescu Liliana, Rodica Marcu etc., toţi şi toate cu inevitabili Zburători, duali,  heliadeşti, atât pentru noi, băieţii dar mai ales, pentru ele, fetele. Perioada din Ţara Hategului. Ramâne  pentru mine „Sorbona tineretii mele”. Si asta nu se uită niciodată.

Mă opresc, deocamdată, aici…

 

Daniel Pişcu

scriitor

Categorii:ESEU, GÂND, HAŢEG, literature

ŢARA HAŢEGULUI ÎN POEM…Pe aripile raţelor sălbatice…


hateg

Un poem de Constantin Stancu din volumul de debut Fructul din fruct, Editura Facla, 1988. Ţara Haţegului în cărţile celor care au trăit aici!

 

Amintirea care intră în oase…

Categorii:HAŢEG

DANIEL PIŞCU, SCRIITOR DIN ŢARA HAŢEGULUI… Mă chemau păsările…


Piscu poza

 

Pişcu Daniel Marian
Data naşterii : 20 iunie 1954
Locul naşterii :
– oraş  Lupeni, jud. Hunedoara
Studii :
-elementare, sat Râu Alb şi Băieşti ( 1961-1969), Liceul teoretic, Haţeg ( 1969-1973 ), jud. Hunedoara, Facultatea de Limba şi Literatura română, secţia română-franceză, Universitatea Bucureşti (1975-1979)
Funcţii:
-profesor în diferite şcoli din ţară, (1979 – 1984), metodist Casa de Cultură Rădăuţi, jud. Suceava (1985-1990), bibliotecar-metodist, Biblioteca jud.“ George Bariţiu “, Braşov (1990-1991)
Colaborări la reviste :
-“România literară”, “Vatra”, “Timpul”, “Interval”,
“Convorbiri literare”,“Cronica”, “Viaţa românească”, “Apostrof”
“Familia”, “Bucovina literară”, “SLAST”, “Astra”, “Poesis”,”Hyperion”,
    “Contrapunct”,”Euphorion” etc.
 
Colaborări la volume colective:
–         prezent în antologiile:
–         “ Antologia poeziei generaţiei ’80 “, de Alexandru Muşină, Ed. Vlasie,  Piteşti, 1993;   ediţia a II-a, Ed. Aula, Braşov, 2003
–   “ Streiflicht”( “Lumină laterală”),Dyonisos Verlag, Kastellaun,
          Germania, 1994
–         antologia “Poezia pădurii”, de Radu Cârneci, Ed. Orion, Bucureşti, 1999
–         antologia „Braşovul în o sută de poeme”; de Nicolae Stoie, Ed. Pastel, Braşov, 2007
 
Debut absolut : cu poezie în revista “ Amfiteatru “, 1978
-membru al “ Cenaclului de luni “, mentor : Nicolae Manolescu
 
 
Debut editorial :
– “ Aide-mémoire”, poezie, Bucureşti, Ed. Litera,  1989
 
Volume publicate:
–  ” Aide-mémoire „, poezie,  Ed. Litera, Bucureşti , 1989, cu o prezentare pe  coperta a IV-a  de Nicolae Manolescu
–         “ Scrisorile de acasă “, poeme, Ed. Vlasie, Piteşti, 1995
–         “ Titlul poemului este aforism “, poeme, Ed. Axa, Botoşani, 1997
–         “ Mă chemau păsările “, roman, Ed. Augusta, Timişoara, 1999
–         “ Game”( poeme de după eclipsă )”, Ed. Aula, Braşov, 2002
–         “Cel mai mare roman al tuturor timpurilor”, roman, Ed. Aula, Braşov, 2002
–         “ A venit un  iepuraş” ( Azi Isus a înviat !), carte pentru copii,  Ed. Augusta, Timişoara, 2003
–         „Jucătorul de cărţi”, poeme, Ed. Vinea, Bucureşti, 2005
–    „Puţină adrenalină „, poeme,  Ed. Tracus Arte, Bucureşti, 2009
–   „Piaţa Sfatului”, eseuri, E. Ideea Europeană, Bucureşti, 2011
Referinţe critice:
în reviste:
–         Eugen Simion, “România literară”, nr. 43, 1989
–         Ioan Holban, “ Cronica “,nr.17,1990
–         Radu Andriescu, “ Convorbiri literare “, 1990
–         Val Condurache, România literară, nr. 22,1991 şi “ Timpul cultural”, nr. 5-12,(58),1998
–          Ioana Pârvulescu, “ Contrapunct “, nr. 24, 1990 şi “România      literară, nr, 28,1995
–          Horia Gârbea , “ Luceafărul”, nr1.,1990 şi “ Cronica”, 1998
–          Romulus Bucur, “ Arca” 1990 şi “Arca”, nr. 7-8-9, 1995
–          Liviu Comşa,” Astra”,nr.7, an III, 2000 şi “ Gazeta de Transilvania “,9 ian. 1998
–          A.I. Brumaru,,” Gazeta de  Transilvania”, 24-25 ian.,1998
–           Mircea A. Diaconu,  “ Viaţa românească “, nr. 9-10, 1998
–          Ruxandra Ivăncescu, “ Vatra “, nr. 4, 1996 ;  ş.a.
–          Catrinel Popa, “ România literară “,nr. 27,2002
–          Liviu Antonesei, “ Timpul cultural “, nr. 3, 2003
–          Rodica Mureşan, “ Bucovina literară “,nr.9, 1998
–          Elena Vlădăreanu, “ Cotidianul “, 20.06.2002
–          Onoriu Colăcel, “ Bucovina literară “ nr.3-4,2003
–          Alexandru Vakulovski, “ Contrafort “, nr. 4, 1999 şi revista on-line “ Tiuk”,nr 5, 2003
–          Mihai Vakulovski, “ Timpul”,nr.12, 2000,şi revista on-line “ Tiuk “, nr 5, 2003
–          Mihai Vakulovski, „Tiuk!” nr. 7, 2007 etc
–    Ioan Moldovan, ” Familia”, 2007, şi  nr.10-11-12- 2009
 
În volume:
–    Ion Rotaru, “ Istoria literaturii române “
–     Dumitru Micu, “ Istoria literaturii române “
–         Romulus Bucur, “ Poeţi optzecişti( şi nu numai ) în anii 90”, 2000
–         Ion Bogdan Lefter ( coordonator ), “Scriitori români din anii 80- 90”, vol III, ( P-Z ), 2001
–         Ion Bogdan Lefter ( coordonator ), “Romanian writers of the 80s and 90 s( A concise dictionary )”, 1999
–         Marian Popa, “Istoria de azi pe mâine a literaturii române”,  2002
–         Aurel Sasu, „Dicţionarul biografic al scriitorilor români”, 2005
–         Eugen Simion, „Dicţionarul general al literaturii române”, vol. III, 2006
–    Mircea A. Diaconu
Premii literare :
– 1996 -premiul Uniunii Scriitorilor din România- Filiala Braşov,pentru
volumul “ Scrisorile de acasă “, 1996
– 1996- premiul Uniunii Scriitorilor din România la  Festivalul de poezie
“George Coşbuc “, Bistriţa Năsăud, 1996, pentru volumul
“Scrisorile de acasă “
– 1998- premiul ASPRO pentru experiment, pentru volumul “ Titlul
poemului este aforism “, 1997
– 2002- Premiul revistei on-line ” Tiuk”, pentru romanul ” Cel mai mare                            roman al tuturor timpurilor” şi volumul ” Game”( poeme de după eclipsă )
Apartenenţa la organizaţii profesionale:
–         membru al Uniunii Scriitorilor din România, din 1994
Categorii:literature
%d blogeri au apreciat: