Prima pagină > ESEU, GÂND > DUPĂ DEALURI (BEYOND THE HILLS). Arta urâtului?

DUPĂ DEALURI (BEYOND THE HILLS). Arta urâtului?


DUPĂ DEALURI – ARTA URÂTULUI?

 

Filmul „După dealuri (Beyond the Hills)„, film regizat de Cristian Mungiu, este considerat a fi cel mai bun film despre România din ultimii 20 de ani.  Comentariile în presa românească sunt laudative, sau, unele, nu. Unii comentatori au subliniat faptul că suntem în faţa unei opere de artă care are ca ţintă urâtul! Se pare că aceasta este direcţia în artă! Da, tinerii artişti sunt aplecaţi asupra tehnicii urâtului şi, din acest punct de vedere, sunt artişti buni.

Artişti ai uratului, oare acesta e scopul artei?

La nivel mondial ne facem o imagine de popor retrograd, ceea ce nu este adevărat! Sunt lucruri superbe in Romania: iată, teolog de excepție – Dumitru Staniloae; creștin implicat: Iosif Ţon; poet creștin bun: Ioan Alexandru; istoric si critic al literaturii creștine din Romania: Maria Daniela Pănăzan! Eseist de excepţie, bazat pe valorile creştine: Adrian Botez;  traducător, versificator important al Bibliei: Eugen Dorcescu; poet important, cărţi de poezie bazate pe valorile creştine: Paul Aretzu, etc. Dar cine ii apreciază? Cine ii cunoaște?

Sunt optimist, avem valori, pentru ca aceste valori nu sunt puse in lumina, este altceva…

Oamenii din presă, jurnalişti cu nume, formatori de opinie sunt departe de a înţelege, nu se documentează, întorc spatele acestui gen de valorilor. Uneori ateii au acces mai mare în mass-media, iar pe de altă parte lumea se miră că străinii ne văd rău, că noi nu ne înţelegem, că ne urâm şi artiştii au ajuns să fie artişti ai urâtului.

 

În Templul de la Ierusalim existau doi stâlpi, la intrare, Iachin şi Boaz[i]. Nu aveau nici un rol în structura arhitectonică a Templului, nu susţineau zidul, etc. Erau frumoşi, ornamente de excepţie, ei reflectau FRUMUSEŢEA absolută, reflectau frumuseţea divină. Acesta era rolul lor!

 

CONSTANTIN STANCU


[i] Iachin şi Boaz

 

IACHIN ŞI BOAZ. Numele stâlpilor sau coloanelor de bronz care flancau intrarea în *Templul lui Solomon din Ierusalim (1 Împăraţi 7:21; 2 Cronici 3:15-17). Când Nebucadneţar a cucerit Ierusalimul în 587 î.Cr. stâlpii au fost sparţi şi duşi în Babilon (2 Împăraţi 25:13).

I. Descrierea şi construirea

Coloanele aveau o înălţime de 18 coţi (cca. 9 m) şi o circumferinţă de 12 coţi (cca. 1 m în diametru); aveau capiteluri înalte de 5 coţi (cca. 2,5 m) (1 Împăraţi 7:15-16). Cronicarul spune că înălţimea lor era de 35 de coţi (2 Cronici 3:15) şi se crede că aceasta indică înălţimea combinată a ambelor coloane, la care se adaugă încă 1 cot pentru fixarea coloanelor în socluri şi în capiteluri. Pe vremea distrugerii Templului ni se spune că înălţimea capitelurilor era de 3 coţi (2 Împăraţi 25:17); este posibil ca această reducere a înălţimii să fi avut loc atunci când Ioas (2 Împăraţi 12:6 ş.urm.) sau Iosia (2 Împăraţi 22:3 ş.urm.) au întreprins lucrări de renovare a Templului (cf. Ieremia 52:22). Această explicaţie este preferabilă faţă de părerea că prima cifră ar fi fost citită greşit sau că s-ar fi strecurat o eroare în transmiterea textului.

Au fost făcute diferite încercări de a vizualiza decoraţiile care sunt descrise (2 Împăraţi 7:17-22, 41-42; Ieremia 5:22-23). S-ar părea că fiecare capitel avea patru petale de lotus  deschise şi răsturnate (susan, „crini”) cu o lăţime de 4 coţi (ba’ulam, 1 Împăraţi 7:19, „în pridvor”) iar deasupra lui era ca o cupă (gulla) răsturnată. Această cupă răsturnată sau măciulie era înconjurată de o reţea (sebaka) mărginită de două rânduri de rodii.

Coloanele şi capitelurile au fost turnate de Hiram, un meşteşugar din Tir (1 Împăraţi 13-14) care a lucrat pe terenul dintre Sucot şi Ţartan (1 Împăraţi 7:46). Coloanele erau goale pe dinăuntru (Ieremia 52:21) şi se poate să fi fost turnate folosind o tehnică similară cu cea folosită de Sanherib care a turnat în bronz animale mitologice mari (ARAB, 2, 1927, p. 169; vezi şi Underwood, Man 58, 1958, p. 42) sau pentru această lucrare imensă se poate să fi fost adoptată o metodă înrudită cu metoda medievală de turnare a ţevilor de tun.

II. Scopul

Deşi s-a sugerat că aceste coloane sprijineau acoperişul pridvorului, descrierea din VT le include ca pe un accesoriu al Templului şi nu ca pe un element arhitectonic şi spune că erau amplasate „la” sau „lângă” pridvor (2 Împăraţi 7:21) şi „înainte” de pridvor (2 Cronici 3:17). Există numeroase dovezi despre coloane libere aflate la intrarea sanctuarelor templelor. Baze pentru coloane datând din secolul al 13-lea î.Cr. au fost găsite la *Haţor şi Kamid el-Loz într-un templu fenician de la Kition şi într-un templu israelit de la *Arad, dar nu se poate stabili dacă aceste coloane erau libere sau nu. Înfăţişarea coloanelor poate fi dedusă pe baza modelelor de lut din altare găsite în Palestina şi Cipru (secolele 13-9 î.Cr.) şi din obiectele de fildeş descoperite la Arslan Tash şi Nimrud. Reproduceri de temple pe monede greceşti şi romane din Cipru şi din Fenicia şi descrieri făcute de Herodot (2. 44), Strabo (3. 4. 170) şi Lucian (de dea Syria 15. 27) arată că perechi de coloane au continuat să fie plasate la intrarea templelor cel puţin până în secolul al 2-lea d.Cr.

În timp ce este clar că aceste coloane nu au deţinut nici o funcţie arhitectonică, semnificaţia religioasă pe care se poate să o fi avut este obscură. Ele ar putea indica prezenţa divină, la fel ca şi stâlpii de foc şi de fum din timpul pribegiei în pustie (Exod 33:9; Deuteronom 31:15). Diferite pietre şi stâlpi folosiţi din vremuri preistorice până în prezent par să fi avut o funcţie similară.

III. Numele

Numele coloanelor ar putea imortaliza amintirea strămoşilor lui David din partea mamei sale (Iachin apare numai ca nume în seminţia lui Simeon (Numeri 26:12) şi într-o familie preoţească (1 Cronici 24:17) şi din partea tatălui său (*BOAZ). Totuşi, o explicaţie mai plauzibilă este că numele ar putea fi primele cuvinte din profeţia prin care puterea a fost dată dinastiei îui David: poate că „Iahve va întări (yakin) tronul tău pe vecie” şi „în tăria (be’oz) lui Iahve se va desfăta regele”, sau alte expresii similare.

BIBLIOGRAFIE

R. B. Y. Scott, JBL 57, 1939, p. 143 ş.urm.; H. G. May, BASOR 88, 1942, p. 19-27; S. Yeiviri, PEQ 91, 1959, p. 6-22; J. Ovellette, RB 76, 1969, p. 365-378. D.J.W. C.J.D.

 

 

Anunțuri
Categorii:ESEU, GÂND
  1. Niciun comentariu până acum.
  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: