Arhiva

Archive for 15 octombrie 2012

POEŢII SOLDAŢI

15 octombrie 2012 Lasă un comentariu

ÎMI VINE SĂ PLÂNG DE CIUDĂ
îmi vine să plâng de ciudă – când
citesc despre poeţii-soldaţi – despre
filosofii-eroi – precum
Socrate
Xenofon Eschil Tucidide Pindar…
au fost odată ca
niciodată – poeţi-soldaţi
poeţi-de-cetate-apărători – iar nu
piraţi – nu
scursori – trădători – umplând pieţele lumii de
cotcodăceli şi de
găinaţ în culori – şi de alte
duhori
îmi vine să plâng de ciudă – când
toţi sfinţii lumii îmi recită din jertfele
lor – când observ că fereastra s-a acoperit de
luminat nor: Hristos stă de vorbă cu
fraţi înarmaţi – săbii-cuvinte şi
priviri-de-vultur – fulgere sinaite
crunte şi sfinte – se înfăşor pe braţe – de la gât
în sus – şi dau
onor
îmi vine să plâng de ciudă – amintindu-mi de
părinţi – sfinţi – de
rude şi veacuri din care încă se scurge-nfocată
agheasma – dar eu – cu gura-nsetată – degeaba
mă-ntind să ling stropi de lumină şi
aprigă viaţă senină: la senin şi la foc – cu
gura mea nu ajung deloc – eu
biet lepros al putrefactei
istorii – zemuiesc de duhori – rup stinghii de
aţă – în
poiata unor vremuri de
sarcastică piaţă
ADRIAN BOTEZ
***
Categorii:POEMUL

INDEMNIZAŢIA PENTRU CREŞTEREA COPILULUI LA 85%!

15 octombrie 2012 Lasă un comentariu

INDEMNIZAŢIA DE CREŞTEREA COPIILOR, NOILE REGLEMENTĂRI

 

In M. O. nr. 701 din data de 12.10. 2012 a fost publicata Legea nr. 166/2012 privind aprobarea Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 124/2011 pentru modificarea si completarea unor acte normative care reglementează acordarea de beneficii de asistenta sociala.

  • S-a aprobat majorarea cuantumului indemnizației pentru creșterea copiilor de la 75% la 85% din media veniturilor nete ale persoanei.
  • Indemnizația si concediul pentru creșterea copiilor va putea fi acordata indiferent de numărul nașterilor, o reglementarea nouă, forţată de practica judiciară în vigoare, puterea judecătorească a obligat Parlamentul să revadă această situaţie.
  • Verificarea la plata impozitelor şi taxelor se va face numai in cazul familiilor si persoanelor singure care au dreptul stabilit de cel putin 6 luni si vor fi eliminate de la verificare familiile monoparentale.
  • Legea se aplică de la 01 octombrie 2012.
  • Limitele maxime se menţin, de 1200 lei pentru concediul pana la împlinirea de către copil a vârstei de 2 ani si 3400 lei pentru concediul pana la împlinirea de către copil a vârstei de 1 an.
  • Legea stipulează acordarea stimulentului special si pentru persoanele care au optat pentru concediul pana la împlinirea de către copil a vârstei de 2 ani.

 

Categorii:PRACTIC

GREUTATEA GÂNDULUI NEROSTIT, volum de versuri de Constantin Stancu. Semnal: intrarea în psalm, cetatea, poemul care se scrie singur, anotimpul eternităţii…

15 octombrie 2012 Lasă un comentariu

 

Categorii:CARTEA

LÂNGĂ TINE MĂ SIMT UN ÎNGER – POEZIA CA O MINERIADĂ…DE LA ŞTEFAN NEMECSEK. Antologie lansată la SALONUL EDITURILOR HUNEDORENE… Aventura poeziei…

15 octombrie 2012 Lasă un comentariu

 

VIAŢA CA UN PREMIU…

 

Mineriada literară a liceenilor vulcăneni[i], o aventură, un proiect, un vis, un anotimp al poeziei în care s-au implicat scriitori, primari, profesori, oaspeţi, iubitori de frumos. Proiectul a fost declanşat de Ştefan Nemecsek, jurnalist din Valea Jiului, atent la partea nevăzută a lumii: poezia care marchează adolescenţii[ii].

Titlul are ceva ironic, se mulează pe curaj şi pe dorinţa de a lansa elevi în spaţiul public.

„Aflând de iniţiativa prietenului Ştefan NEMECSEK de a iniţia un concurs literar destinat elevilor de liceu, mai mult, în colaborare cu un colegiu tehnic, şi asta în deplina degringoladă în care se zbate învăţământul românesc, sincer vorbind, mi-am zis că pe prietenul meu „l-a luat valul”…, scrie Ion Urdă, mirat de curajul organizatorului.

După câteva luni de la organizarea concursului literar destinat adolescenţilor, Ştefan Nemecsek adună materialul într-o antologie, lansează în formă scrisă poeziile adolescenţilor, propune fotografii, amintiri şi… proiecte viitoare.

Cu alte cuvinte, în 4 iunie 2012 a avut loc festivitatea de premiere a concursului literar şi acordarea premiului … Ştefan Nemecsek. O iniţiativă de suflet s-a materializat într-un eveniment important pentru Vulcan cu accente internaţionale şi cu bucuria reîntâlnirii cu acele versuri care aduc prospeţime în viaţa de zi cu zi, cu textele scrise cu vârful inimii.

De remarcat faptul că fanfara condusă de Ludovic Geczi, întâmpină oaspeţi din ţară şi străinătate cu „IMNUL MINERILOR”. Bilanţul spiritual al concursului din anul 2012 a fost prezentat de membrii juriului: primarul Gheorghe Ile, scriitorul Eugen Evu şi scriitorul Radu Igna.

Ştefan Nemecsek a decernat trofeul concursului, cristalul masiv reprezentând Premiul Literar “Ştefan Nemecsek”, prof. Malvine Socaci, directorul Colegiului Tehnic ”Mihai Viteazu” din Vulcan, şcoala cu participarea cea mai numeroasă şi cele mai valoroase lucrări.

Profesor Malvine Socaci surprinde asistenţa cu un gest de excepţie, cu valoare spirituală, înmânează trofeul prof. Oxana Cârlan Munteanu, oaspete din Republica Moldova, pentru a-l duce în Basarabia ca semn de frăţietate cu liceeni şi colectivului de cadre didactice de la Colegiul Tehnic         ”Mihai Viteazu” din Vulcan. Puntea a fost pusă pe cerul patriei… de poezia tinerilor.

Reţinem câteva gânduri, idei, peisaje lirice:

BUCEA ALEXANDRA-ERICA: Nu exişti, dar mă atingi,/ Iar pulsul meu se-opreşte,/ Căci lângă tine mă simt un înger,/ Dar visul mă amăgeşte…”

POPESCU ANDRA: „Acum citesc! E ca şi cum zac stingheră într-un abis. Totul e trist, lipsit de viaţă. Fug de realitate, căci vreau să şterg această zi: Crăciunul. Colindătorii? doar o mulţime de glasuri insuportabile. Încerc în zadar să le evit.”

Camelia SGĂRDAN: „Nu-mi trebuie nicio companie umană în această clipă, deoarece vântul îmi povesteşte in timpane zilele verilor trecute. Imaginându-mi acele zile, mi-am dat seama că sunt doar un călător în Universul timpului, un simplu călător într-o zi de vară.”

Elena Diana DIACONU: „O frunză căzută pe jos/ Îmi aduce-aminte de tine,/ O mie de cuvinte spuse pe dos/ Mă face să mă îndrăgostesc de tine!”

EDITH MUNTEANU: „În amurgurile trufaşe pe care mi le rezerv, nu-mi doresc decât să mai simt în afara organelor mele. Mi-ai pecetluit mugurii gândurilor ce stăteau inerte împăienjenate în afara mea şi mi-ai ucis respiraţia ce absorbea asemeni unui edict, mareele neîntinate din sacralitatea atât de inefabilă a acestor nimfe.”

Marinela Roxana DOBRE: Părinţii – „Că e mare sau mic , rătăciţi undeva,/ Cine n-are părinţi nu are absolut nimic/ Că e mare sau mic, rătăciţi undeva,/ Sunt acei mici părinţi, îngropaţi undeva/ Şi acum, dacă ei, care-au fost, nu mai sunt,/ Ar veni şi-ar vorbi să ne spună ceva/ Pentru ei n-avem timp că sunt duşi, i-am uitat”

Nicoleta NICOLAU: „Te-am aflat,/ ca pe-un paradis/ într-o bibliotecă/ cu chip de înger/ şi-mi păreai/ o eternitate.”

Exemplele pot continua, de remarcat seriozitatea, atenţia acordată stărilor noi care marchează fiinţa, dragostea pentru părinţi, abordarea unor teme adânci, cuvinte care nu sunt o joacă, ci o strategie pentru a răzbate în lumea de dincolo de limitele vizibile, imediate, rugăciune pusă în versuri, dorul după o stare stranie, de neatins…

Antologia alcătuită de Ştefan Nemecsek cuprinde texte şi note literare care merită citate, remarcate, ceva se întâmplă în Valea Jiului cu aceşti adolescenţi care vin cu viziunea lor despre lume şi cu pasiunea de a-şi depăşi starea de tânăr trăitor într-o zonă aparent la marginea Europei, dar capabili să vadă dincolo de zarea pe care lumea de astăzi le-o oferă. Unii îşi vor depăşi condiţia…

Ancuţa Sultana, jurnalist, nota:  „Deci, pentru o zi, municipiul Vulcan a fost Capitala Culturală a Văii Jiului şi chiar am putea spune a ţinuturilor hunedorene. Faptul se datorează finalizării unui proiect cultural iniţiat de jurnalistul şi scriitorul Ştefan Nemecsek, mai precis a Concursului literar derulat sub genericul MINERIADA LITERARĂ A LICEENILOR VULCĂNENI şi acordarea trofeului PREMIUL LITERAR “Ştefan NEMECSEK”…”

Rămân câteva titluri de texte literare, notaţii atente: Amintiri, Încrederea, Ninge, Printre stele, printre nori, Abis şi speranţă, Confesiuni, Dor de tine, Cenuşăreasa, Pribeag, Călătorie pe altă planetă, De vorbă cu iarna, Doamnei mele profesoare, Când stelele se-aprind, Zâmbet de primăvară, E frumos…

Ştefan Nemecsek enumără sponsorii concursului: Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane,  EMIL PĂRĂU – omul deosebit datorită căruia turismul în Valea Jiului are un prezent şi viitor – un fost absolvent al Colegiului tehnic ”Mihai Viteazu”; OVIDIU PIRTEA – un fost absolvent al Colegiului tehnic ”Mihai Viteazu” – mereu alături de cadrele didactice şi elevii şcolii; DUMITRU CINCIULESCU – directorul Tipografiei „Prod Com” din Târgu-Jiu – un statornic susţinător a proiectelor culturale din valea Jiului; CONSTANTIN FULGA – omul care a susţinut din toate punctele de vedere acţiunile culturale iniţiate în Valea Jiului; GHEORGHE ILE – oşanul naturalizat ca locuitor al Văii Jiului – un statornic susţinător a proiectelor culturale care promovează valorile locale ale municipiului Vulcan; OCTAVIAN NASTE – un vulcănean permanent receptiv pentru sprijinul şi susţinerea concursurilor unde majoritatea participanţilor sunt tineri şi mai cu seamă elevi.

 

Antologia pune în lumină profesorii care au picurat în mintea elevilor dragostea pentru artă, poate o formă de rezistenţă corectă într-o lume în dezechilibru.

 

Valea Jiului? Un loc unde se întâmplă evenimente care uneori scapă agendei zilnice a politicienilor, dar care ar trebui să fie atenţi la generaţia care vine, cuvântul este o armă, uneori mortală… O lacrimă de cristal în Valea Jiului, pentru a-l parafraza pe Ion Urdă…

 

Dorel NEAMŢU – ziarist şi fost profesor al lui Ştefan Nemecsek la Liceul din Vulcan, depăşind emoţiile, reţine: „Ştefan Nemecsek a învăţat că, în viaţă nu trebuie doar să păstrezi tradiţia, ci trebuie să şi creezi tradiţie. O piatră. Iată piatra pe care nu o azvârle spre alţii, ci o pune frumos la temelia unui început de vis, ce îi va purta poate numele, adunând în jurul lui un mănunchi de poeţi a căror privire brăzdează în ascuns cerul speranţei poetice a tinerilor extrem de talentaţi şi surprinzător atât de tăcuţi. Da, tăcuţi, pentru că ei, numai ei ştiu să vorbească atât de frumos în şoapte, în şoaptele iubirii, flori atât de rare, niciodată uscate ca sufletele acelora care dau cu piatra de la naştere până la moarte.”

 

Constantin Stancu

Septembrie, 2012.

 


[i] Ştefan Nemecsek, Mineriada literară a liceenilor vulcăneni, Editura „Realitatea Românească” – Vulcan, 2012.

[ii] Laureaţii „Mineriadei literare a liceenilor vulcănei” : Mihaela Gâbuja –elevă; Victoria Covalciuc –elevă; Nicoleta Nicolau –elevă; Elena Jalbă –elevă; Felix Negoiţă –elev; Alexandra Bucea –elevă; Andra Popescu –elevă; Denisa Roxana Muntean –elevă; Roxana Rusu –elevă; Roxana Din – elevă; Patricia Pătru – elevă; Andra Lorena Simo – elevă; Marinela Roxana Dobre – elevă; Florentina Balint – elevă; Diana Mariana Nariţă – elevă

Elena Diana Diaconu – elevă; Precum şi Prof. Ioana Ardeiu; Prof. Anca Constantinescu; Prof. Lucian Labă; Prof. Filofteia Ciungan; Prof. Cristina Istrate; Prof. Oxana Cârlan-Munteanu; Prof. Ecaterina Odagiu; TROFEUL LITERAR “Ştefan NEMECSEK” a fost acordat COLEGIULUI TEHNIC “MIHAI VITEAZU” din VULCAN.

Categorii:CARTEA, CRONICĂ

DORUL DE MARE – POEZIA, MAREA, MIREASA ŞI FLOAREA DE MAC…

15 octombrie 2012 Lasă un comentariu

Dorul de mare din Poemele unei fete-margarete

 

Volumul de poezii “Ca marea şi sufletul meu” ne povesteşte despre mare ca despre o stare specială de spirit. Poeta Marga Dor ( Gabriela Haşegan) are un suflet bogat şi plin, ca un miez de vară.  Marea o inspiră, o trezeşte şi o însufleţeşte pe poeta cu nume de floare.

Fiecare poem îndeamnă la o reverie, la o introspecţie profundă, este ca o scufundare într-un atol de corali, ca o explorare fantastică a unui gheţar din străfundurile subconştientului. Poeta pendulează între stările de dor, visare, beatitudine şi extaz, în faţa minunilor lumii, care i se revelează treptat. Apoi redescoperă dulcea mirare a copilului la contactul cu magia iernii, unde fulgii de nea valsează, iar zăpezile cad uşor ca nişte “aripi pufoase de îngeri”.

Un simbol îndrăgit de autoare este clepsidra. În poemul “Clepsidra” porneşte de la fascinaţia zăpezilor, “templul de lumină” cu “coloane de marmură neagră ” formează o clepsidră, iar în loc de nisip avem zăpezi, apa se transformă mereu, fiind o stare de spirit în mişcare continuă:  “Zăpezile de jos, ca un carusel frumos/ au urcat înapoi în cer./ Totul e efemer!/ Doar zăpezile se întorc mereu”.

Stelele sunt “curgătoare”, nu “căzătoare”, ele par nişte cristale lichide, care unite formează “o mare de stele curgătoare” (“Drumul stelelor curgătoare”).

Natura în transformare, iată ce o frământă pe autoare, trecerea timpului peste munţi, păduri, câmpii, ape, stele , flori şi nori. Ea ar vrea să facă o minune ca să ţintuiască timpul în loc, să-l cristalizeze. Şi în cazul imortalizării florilor de mac, atunci când seceta pârjoleşte câmpul  “uitat de ploi şi de lume”, poeta scrie cu degetele umezite în lacrimi un epitaf, o rugăciune ca o litanie salvatoare pentru “florile trecute prea devreme” (“Epitaf pentru floarea de mac”).

Iubirea este prezentă în fiecare poem, ea însoţeşte versurile cu acordurile sale calde şi luminoase şi umple cămara inimii delicate a autoarei, care îşi doreşte cu ardoare să transforme lumea, lucrurile şi fiinţele ca într-un vechi descântec (“Un potop de iubire”). Ea trece de la disperare la speranţă, de la nostalgie la resemnare, strigătul ei răzbate furtuna mării şi vijelia iernii, ca o rugă pentru omenire, pentru sufletul pământului (“Rugă”).

Lumina este sacră pentru autoare, care o percepe ca pe binecuvântarea soarelui, aura omului, rugina pădurii, strălucirea stelelor, sclipirea cascadei. În poemul ”Iluminare”, autoarea creionează lumina sufletului, nevăzută şi vindecătoare, iar în poemul “Cuvinte” ne invită să ne “hrănim sufletul cu Lumină, să facem din el o grădină”: ”Omule bun, omule frumos,/ dă minţii tale gând curat şi sănătos/. Omule drag, omule călător prin această lume,/ Fă din toate o rugăciune,/ca să poţi fi tu însuţi/ Lumină, iubire, zbor”.

În poemul “Exerciţiu de meditaţie”, poeta meditează la Lumina din cerul înalt, pe care o culege şi o revarsă peste ochi şi peste inimă, într-un gest ritualic, ca o binecuvântare, unde sufletul devine stea, iar trupul îşi pierde forma, cuvântul devine Lumină!

În poemul “Există un loc în care”, asistăm la o alchimizare a soarelui într-o feerie de culori şi emoţii înalte: “Soarele fierbinte, dogoritor,/ se preface în aur./ Din curcubeu, culorile picură încet/…Din această alchimie divină/ se naşte o inimă mare./ Un nou SOARE…” .

Autoarea pare să se joace tot timpul, fiind amuzată şi uimită de ceea ce descoperă în incursiunile sale, abandonându-se total cerului, mării şi zăpezilor . Ea invită cititorul la un voiaj fantastic, în lumea albastră şi pură a oceanului, printre roiurile de stele sau în oraşul copilăriei sale, Sibiul. Oraşul romantic, cu iz burghez, cu acorduri de pian ce răzbat prin ferestrele clădirilor de odinioară, pe când foşneau rochiile de mătase la baluri, când domnii mai purtau încă garoafe la butonieră, iar străzile te întâmpinau şi te îmbiau să le colinzi la lumina felinarelor (“Piaţa Mare”).

Toamna trezeşte în sufletul autoarei stări de nostalgie, de regret şi de tristeţe, ca un recital de soprană în faţa unei săli pustii.

Marea este “Frumoasă ca o mireasă,/ şi cuminte ca un copil adormit,/ cu somnul vegheat de îngeri,/ cu aripi albe de pescăruşi” (“Vis”).

Algele şi peştii exotici stârnesc imaginaţia cititorului, care este invitat să exploreze grădina apelor, de o “frumuseţe  ispititoare”.

Volumul de poeme abundă în imagini luxuriante şi preţioase, într-o explozie a simţurilor, unde miresmele  marine şi cele de fructe şi de frunze uscate se împletesc cu sunetele harpei, viorii şi pianului, unde atingerile suave şi blânde ale naturii desfată memoria tactilă şi afectivă a fiinţei umane, în timp ce pe un ecran panaromic interior se derulează zeci de scene fantastice, odată cu rotaţia anotimpurilor,  mai lent sau mai repede după bătăile inimii. Mierlele, ciocârliile, fluturii, valurile, delfinii, vântul, frunzele, păsările, râurile, îngerii şi fulgii de nea îşi execută cu eleganţă partiturile în decoruri mirifice, scăldate de lumina divină a Creatorului şi de infinita iubire a autoarei.

Totul e simplu şi complex, în acelaşi timp, firesc şi aşezat, pare să curgă natural, dar ochiul sensibil şi intuiţia fină a poetei surprinde esenţialul la fiecare scenă, în fiecare poem, ca într-un stop-cadru care capturează o stare de spirit, un moment unic şi inefabil. Aşa este clipa deschiderii inflorescenţei unei margarete, pe care dorul de soare, de lumină şi de iubire o cheamă de fiecare dată să-şi dăruiască micul ei recital de frumuseţe celor care vor şi pot să simtă această splendoare.

12.10.2012                                                                                          Daniela Ghigeanu

 

Categorii:CRONICĂ
%d blogeri au apreciat: