Arhiva

Archive for septembrie 2012

ISTORIA ROMÂNIEI TRECE ŞI PRIN BISERICĂ. Monopolul informaţiei de la stat la privat, între adevăr şi interes: informaţia ca putere…

19 septembrie 2012 Lasă un comentariu

Comisia Juridica din Senat a adoptat marți un raport de respingere a unei noi legi propusa de UDMR privind restituirea unor documente din Arhivele Naționale către cultele religioase.

„Documentele care fac parte din Fondul Arhivistic National al României odată intrate, potrivit legii, in depozitele Arhivei Naționale si/sau ale serviciilor județene ale Arhivei Naționale, nu mai pot fi retrase din administrarea acestora, cu excepția celor predate in custodie sau preluate in mod abuziv de la cultele religioase in baza Decretului 153/1950 pentru predarea arhivelor confesionale de stare civila către Oficiile de Stare civila, respectiv Decretul nr 472/1971 privind Fondul Arhivistic National al Republicii Socialiste Romania, modificat prin decretul Consiliului de Stat nr 206/1974”, se arata in proiectul de lege depus de trei deputați UDMR. „Fondurile se retrocedează episcopatelor cultelor respective”, mai prevede proiectul de lege.

Retrocedarea in natura se va face doar daca beneficiarul asigura conservarea si accesul publicului si daca aceste condiții nu se respecta după retrocedare, fondul arhivistic este preluat înapoi de Arhivele Naționale, se arata in inițiativa UDMR. „Fondurile vor fi microfilmate cu prioritate. Microfilmele rămân in administrarea Arhivelor Naționale”, mai spune legea.

Senatul este prima Camera sesizata pe acest proiect de lege.

Un proiect de modificare a Legii Arhivelor a fost adoptat la 13 iunie 2012 in Senat, dar Comisia Juridica a eliminat atunci pasajele referitoare la posibilitatea înapoierii documentelor de Arhivele Naționale către culte.

Prin modificările aduse legii arhivelor, documentele care fac parte din fondul arhivistic național al României urmează sa fie trecute intr-o administrare privata. In decembrie 2011, Curtea Constituţionala a hotărât ca Legea pentru modificarea si completarea Legii Arhivelor Naționale 16/1996 este neconstituțională în totalitate, întrucât a fost adoptată cu încălcarea principiului bicameralismului, prevăzut la art.61 alin.(2) din legea fundamentala.

Categorii:PRESA

ROMULUS VULPESCU S-A DUS LA BANCHETUL POEŢILOR DIN CER. Literatura mai săracă, poemele care au murit în mintea poetului…

19 septembrie 2012 Lasă un comentariu

Poetul, traducatorul, editorul si publicistul roman Romulus Vulpescu a murit la varsta de 79 de ani.

Romul Vulpescu s-a nascut in Oradea. Studentia si-a petrecut-o la Bucuresti, unde a urmat cursurile Facultatii de Filologie, sectia Limba si Literatura Romana a Universitatii din Bucuresti (1955).

Scriitorul ca redactor la Editura de Stat pentru Literatura si Arta timp de cinci ani, intre 1955 si 1960. Ulterior, a fost angajat la Editura pentru Literatura Universala (1961-1964), si la revista „Luceafarul” (1964-1965).

Sotul prozatoarei Ioana Vulpescu a fost senator (intre 1990-1992) si membru in Consiliul National al Audiovizualului din 1994 si pana in 1998.

Categorii:PRESA

UMORUL CA INFRACŢIUNE

19 septembrie 2012 Lasă un comentariu

Carmen CHIVU,Mihai ALBU

D’ale lăsatei secului…

 

Răsfoirea dosarelor de la CNSAS poate provoca, uneori, şi hohote de râs. Cercetătorii arhivelor Securităţii ajung să se întâlnească, fără să vrea, şi cu aspectele comice ale acestei tragedii care a însemnat controlul şi amestecul Securităţii în viaţa publică şi privată a cetăţenilor României. Carmen Chivu şi Mihai Albu, cercetători acreditaţi pe lângă CNSAS, au publicat recent o nouă lucrare dedicată Securităţii comuniste. Umorul, ca infracţiune. O cu totul altă categorie de umor, extrem de bine documentată în arhivele Securităţii, este cea a bancurilor politice.  În anii ’50, o anecdotă, un calambur, o vorbă cu două sensuri, putea să ghilotineze un cap, să curme o carieră.  Profesorul de economie Belu Zilber, un comunist ilegalist, avea mintea-brici şi gura cam slobodă. N-a dat atenţie cine-l asculta atunci când a spus că:

„Clasa muncitoare nu mai are răbdare până ce tovarăşul Gheorghe-Dej îşi va da bacalaureatul la seral.”

Pentru această glumă nesăbuită,Belu Zilber a petrecut 17 ani în închisoare.
Desigur, nu orice anecdotă „duşmănoasă” interceptată de urechile vigilente ale securităţii se solda neapărat cu o condamnare. Dar era, obligatoriu, notarea cu meticulozitate la dosar.
Românii erau conştienţi de asta. Cu atât mai mult bancurile politice deveniseră un risc asumat şi un gest de frondă. Nu au întârziat să apară glume şi pe această temă. Consemnate, evident, în arhivele Securităţii. Iată un exemplu:

” În Statele Unite, capitaliştii, ca să nu se plictisească, se distrau făcând concursuri speciale de viteză: 10 maşini iau startul, una din ele are frâna defectă dar nimeni nu ştie care.
În Anglia, zece oameni joacă ruleta rusească, toţi duc revolverele la tâmplă şi trag,dar numai un singur pistol are glonţ pe ţeavă şi nimeni nu ştie care.
În România, zece inşi spun bancuri politice, unul dintre ei e turnător dar nimeni nu ştie care.”
Nici măcar în perioada „deschiderii” din anii ’70, Securitatea nu a renunţat la obiceiul de a consemna, conştiincios, infracţiunile prin umor. Turnătorii rămăseseră la fel de zeloşi. Unul informa că un amic obişnuieşte să spună:

          „Pământul este al aceluia care îl munceşte-dar recolta nu!” Altul pâra o colegă de cancelarie, care ar fi spus, în septembrie 1975: „Va trebui să învăţăm să înotăm pe spate fiindcă, dacă vin alte inundaţii, vom fi nevoiţi să facem pluta, iar cu mâinile să aplaudăm elicopterul prezidenţial”.

Tot o profesoară face obiectul unui alt denunţ:

„Permiteţi-mi să raportez, în legătură cu glumele tendenţioase, profesoara M.A. mai scapă din când în când câte o astfel de glumă. În ziua de 22.10.1976 i-a explicat profesorului de muzică: Cum cântă un surdo-mut melodia M-am născut în România: îşi dă cu pumnii în cap”.

Într-un alt document de arhivă citim:
„S. informează că A. i-a recitat lui N. (care a râs) versurile:
Aş citi, dar n-am lumină
Aş pleca, dar n-am benzină
Aş mânca, dar n-am mâncare
Aş muri, n-am lumânare.”

 

Bancuri la dosare


Bancurile erau vânate cu străşnicie de oamenii Securităţii. Informatorii le comunicau, solicitând în prealabil iertarea organului competent.  Dar erau ascultate şi colportate chiar de securişti, între ei.  Comedianul Mircea Crişan, după ce a rămas în străinătate, era ascultat la „Europa Liberă” şi bancurile lui erau imprimate de serviciile tehnice ale Securităţii. L-am întrebat, odată, pe Mircea Crişan dacă nu se teme de braţul lung al Securităţii. Mi-a răspuns zâmbind:
„Nu fi prost,securiştii mă apără să nu mi se întâmple nimic rău, ei râd primii, li se pare că e vorba de şefii lor. Şi sunt satisfăcuţi”
Înaintea unor alegeri, Mircea Crişan a lansat bancul:
„Gata tovarăşi,acum avem dreptul de a vorbi,nu e ca pe vremea burghezo-moşierimii când toţi se căcau în capul nostru. Acum avem gură”. Spus la Europa Liberă, bancul a început să circule a doua zi în România. Sau bancul cu Elena Ceauşescu care îi spune într-o zi marelui cârmaci:
„Maiestate”.
Ceauşescu,încurcat, îi zice:
„Ei, lasă,Leano,nici chiar aşa.”
Savanta îi răspunde:
„Am vrut să întreb dacă mai e state pe care nu le-am vizitat?”

 

Informările au curs o droaie.  Arhivele Securităţii memorează sute şi mii de bancuri. Iată doar câteva:
Întrebat cu cine semănăm noi, comuniştii, un ţigan răspunde:
„Cu Adam şi Eva, pentru că şi ei umblau dezbrăcaţi.
Şi cu Cain şi Abel, pentru că şi ei, deşi fraţi, s-au omorât între ei.
Şi cu cei trei crai de la Răsărit, care au mers după stea şi au ajuns la iesle”

„Un internat în Azilul de nebuni e întrebat:
– Dumneata de ce eşti internat?
– Am vrut să fug peste hotare.
– Pentru aşa ceva se stă la închisoare, nu la balamuc.
– Da, dar eu am vrut să fug în Uniunea Sovietică.

„- Tovarăşe, de ce ai propus la şedinţa de partid să fim ocupaţi de chinezi?
– Să vă spun sincer? Vă daţi seama cum e, ca să ajungă la noi câteva miliarde de chinezi mărşăluind peste Uniunea Sovietică?

„Un cetăţean a spus că şeful Partidului este un mare idiot. Pentru aceasta a fost imediat arestat şi condamnat la 25 de ani şi trei luni de închisoare. Toată lumea se întreba de ce a fost condamnat la 25 de ani şi trei luni. S-a aflat că a primit trei luni pentru insulta adusă unui cetăţean al R.S.R. şi 25 de ani pentru divulgarea secretului de stat

„Hruşciov şi Kennedy stau pe malul mării şi fac plajă. Hruşciov citea”Capitalul”lui Karl Marx, iar Kennedy, Biblia. La un moment dat Hruşciov începe să râdă. Kennedy vrea să ştie de ce râde şi Hruşciov îi arată ce scrie în carte: Socialismul este groparul capitalismului. După puţin timp începe să râdă Kennedy. Întrebat de Hruşciov de ce râde, acesta îi arată ce e scris în Biblie: Cine sapă groapa altuia cade el însuşi în ea.

„Nicolae Ceauşescu în vizită la Căminul Studenţesc.  Studenţii, nemulţumiţi de cantină, cer să li se mărească îndemnizaţia. Se aprobă creşterea de la 10 lei la 12 lei pe zi.
Urmează vizita la o puşcărie, unde deţinuţii sunt şi ei nemulţumiţi. Se aprobă creşterea îndemnizaţiei de la 5 lei la 50 de lei. Ion Gheorghe Maurer e revoltat şi cere explicaţii. Atunci Ceauşescu îi zice:
– Taci mă, nu fi prost, că noi studenţi nu mai ajungem.”

– Bulă, ce face tatăl tău?
– E activist de partid.
– Şi mama?
– Nici ea nu munceşte.”

Aceste anecdote şi multe, multe altele, au fost atent culese şi îndosariate de harnicii slujbaşi ai poliţiei politice. Nu pentru hazul lor, ci pentru potenţialul incriminator. Cei care le „raportau” aveau întotdeauna grijă să se „distanţeze” de asemenea atitudini “neprincipiale” şi să îşi arate limpede dezaprobarea. Tonul scorţos şi impersonal al notelor informative nu face decât să sporească efectul comic: „Tot S. informează că acelaşi A. a povestit despre:
Înmânarea tovarăşei Elena Ceauşescu a Premiului pentru cea mai bună agricultoare. Pentru că a arat o ţară întreagă cu un singur bou”.

 

Reclame din perioada ailaltă
Vreţi să cuceriţi femeia, Folosiţi săpunul Cheia./ Moarte sigură cu cobra, Dar mai sigură cu Mobra.
Cu motoreta Carpaţi, Staţi în cur şi reparaţi/  Nu mai fumaţi ţigări Kent , Că vă lasă impotent.
Vreţi să deveniţi bărbaţi, Fumaţi doar ţigări Carpaţi./  Sifilisul de Constanţa, Face tenul ca faianţa.
Până şi-mpăratul Nero ,Se spăla la cur cu Dero./  Pasta de dinţi Cristal, Face dinţii ca de cal./  Aquafresh în trei culori, Cariază de trei ori./  Dacă bei ţuică de prună, Orice babă-ţi pare bună./  Mâncaţi coji de mere verzi, Şi-o s-ajungeţi somalezi./   Sutien de Cluj-Napoca, Face ţâţa ca şi roca.

 

                                                                       * selecţie de prof. univ. dr. Nicolae ILIAŞ

Text propus de scriitorul Eugen Evu!

 

 

Categorii:PRESA, UMOR

APROAPE DE CER!

18 septembrie 2012 Lasă un comentariu

Categorii:FOTO

MEDIEREA DE LA 01.10.2012, PENTRU OAMENI CIVILIZAŢI. Confliecte rezolvate prin bună credinţă…

18 septembrie 2012 Lasă un comentariu

  • MEDIEREA DE LA 01.10.2012, OBLIGATORIE ÎN CAZUL CONFLICTELOR
  • Extras

 

  • Părţile aflate în conflict se pot prezenta împreună la mediator. În cazul în care se prezintă numai una dintre părţi, mediatorul, la cererea acesteia, va adresa celeilalte părţi invitaţia scrisă, în vederea informării şi acceptării medierii, stabilind un termen de cel mult 15 zile. Invitaţia se transmite prin orice mijloace care asigură confirmarea primirii textului. Partea solicitantă va furniza mediatorului datele necesare contactării celeilalte părţi.
    (la data 06-dec-2009 Art. 43, alin. (1) din capitolul V, sectiunea 1 modificat de Art. I, punctul 20. din Legea 370/2009 )
  • În cazul imposibilităţii de prezentare a vreuneia dintre părţile convocate, mediatorul poate stabili, la cererea acesteia, o nouă dată în vederea informării şi acceptării medierii. În cazul acceptării medierii, părţile în dispută şi mediatorul vor semna contractul de mediere.
    (la data 06-dec-2009 Art. 43, alin. (2) din capitolul V, sectiunea 1 modificat de Art. I, punctul 20. din Legea 370/2009 )
  • În procesele şi cererile în materie civilă şi comercială, înainte de introducerea cererii de chemare în judecată, părţile pot încerca soluţionarea litigiului prin mediere.
    (la data 06-dec-2009 Art. 43, alin. (2) din capitolul V, sectiunea 1 completat de Art. I, punctul 21. din Legea 370/2009
  • Dacă una dintre părţi refuză, în scris, în mod explicit, medierea ori nu răspunde invitaţiei menţionate la alin. (1) ori nu se prezintă de două ori la rând la datele fixate pentru semnarea contractului de mediere, medierea se consideră neacceptată.
    (la data 06-dec-2009 Art. 43, alin. (3) din capitolul V, sectiunea 1 modificat de Art. I, punctul 22. din Legea 370/2009 )
  • Când părţile aflate în conflict au ajuns la o înţelegere, se poate redacta un acord scris, care va cuprinde toate clauzele consimţite de acestea şi care are valoarea unui înscris sub semnătură privată. De regulă, acordul este redactat de către mediator, cu excepţia situaţiilor în care părţile şi mediatorul convin altfel.
    (la data 06-dec-2009 Art. 58, alin. (1) din capitolul V, sectiunea 4 modificat de Art. I, punctul 27. din Legea 370/2009 )
  • Înţelegerea părţilor nu trebuie să cuprindă prevederi care aduc atingere legii şi ordinii publice, dispoziţiile art. 2 fiind aplicabile.
  • Înţelegerea părţilor poate fi afectată, în condiţiile legii, de termene şi condiţii.
  • În cazul în care conflictul mediat vizează transferul dreptului de proprietate privind bunurile imobile, precum şi al altor drepturi reale, partaje şi cauze succesorale, sub sancţiunea nulităţii absolute, acordul de mediere redactat de către mediator va fi prezentat notarului public sau instanţei de judecată, pentru ca acestea, având la bază acordul de mediere, să verifice condiţiile de fond şi de formă prin procedurile prevăzute de lege şi să emită un act autentic sau o hotărâre judecătorească, după caz, cu respectarea procedurilor legale. Acordurile de mediere vor fi verificate cu privire la îndeplinirea condiţiilor de fond şi de formă, notarul public sau instanţa de judecată, după caz, putându-le aduce modificările şi completările corespunzătoare cu acordul părţilor.
    (la data 01-oct-2012 Art. 58, alin. (4) din capitolul V, sectiunea 4 modificat de Art. I, punctul 8. din Legea 115/2012 )
  • Părţile se pot înfăţişa la instanţa judecătorească pentru a cere, îndeplinind procedurile legale, să se dea o hotărâre care să consfinţească înţelegerea lor. Competenţa aparţine fie judecătoriei în a cărei circumscripţie îşi are domiciliul sau reşedinţa ori, după caz, sediul oricare dintre părţi, fie judecătoriei în a cărei circumscripţie se află locul unde a fost încheiat acordul de mediere. Hotărârea prin care instanţa încuviinţează înţelegerea părţilor se dă în camera de consiliu şi constituie titlu executoriu în condiţiile legii. Dispoziţiile art. 432-434 din Codul de procedură civilă se aplică în mod corespunzător.
    (la data 01-oct-2012 Art. 59 din capitolul V, sectiunea 4 modificat de Art. I, punctul 10. din Legea 115/2012 )
  • Dacă acordul de mediere se referă la o cauză succesorală şi a intervenit înainte de eliberarea certificatului de moştenitor, competenţa aparţine notarului public, conform legii.
  • Cererea adresată instanţei, privind pronunţarea unei hotărâri care să consfinţească înţelegerea părţilor rezultată din acordul de mediere, este scutită de plata taxei judiciare de timbru, cu excepţia cazurilor în care acordul de mediere priveşte transferul dreptului de proprietate asupra unui bun imobil, a altor drepturi reale, partaje şi cauze succesorale.
    (la data 01-oct-2012 Art. 59 din capitolul V, sectiunea 4 completat de Art. I, punctul 11. din Legea 115/2012 )
  • În cazul în care conflictul a fost dedus judecăţii, soluţionarea acestuia prin mediere poate avea loc din iniţiativa părţilor sau la propunerea oricăreia dintre acestea ori la recomandarea instanţei, cu privire la drepturi asupra cărora părţile pot dispune potrivit legii. Medierea poate avea ca obiect soluţionarea în tot sau în parte a litigiului. Mediatorul nu poate solicita plata onorariului pentru informarea părţilor.
  • La închiderea procedurii de mediere, mediatorul este obligat, în toate cazurile, să transmită instanţei de judecată competente acordul de mediere şi procesul-verbal de încheiere a medierii în original şi în format electronic dacă părţile au ajuns la o înţelegere sau doar procesul-verbal de încheiere a medierii în situaţiile prevăzute la art. 56 alin. (1) lit. b) şi c).
    (la data 01-oct-2012 Art. 61 din capitolul V, sectiunea 5 modificat de Art. I, punctul 14. din Legea 115/2012 )
  • În cazul în care litigiul a fost soluţionat pe calea medierii, instanţa va pronunţa, la cererea părţilor, cu respectarea condiţiilor legale, o hotărâre, dispoziţiile art. 432- 434 din Codul de procedură civilă fiind aplicabile în mod corespunzător.
    (la data 01-oct-2012 Art. 63, alin. (1) din capitolul V, sectiunea 5 modificat de Art. I, punctul 15. din Legea 115/2012 )
  • Odată cu pronunţarea hotărârii, instanţa va dispune, la cererea părţii interesate, restituirea taxei judiciare de timbru, plătită pentru învestirea acesteia, cu excepţia cazurilor în care conflictul soluţionat pe calea medierii este legat de transferul dreptului de proprietate, constituirea altui drept real asupra unui bun imobil, partaje şi cauze succesorale.
    (la data 01-oct-2012 Art. 63, alin. (2) din capitolul V, sectiunea 5 modificat de Art. I, punctul 15. din Legea 115/2012 )
  • Instanţa de judecată nu va dispune restituirea taxei judiciare de timbru plătite pentru învestirea acesteia, în cazul în care conflictul soluţionat este legat de o cauză succesorală pentru care nu s-a eliberat certificatul de moştenitor.
    (la data 01-oct-2012 Art. 63, alin. (2) din capitolul V, sectiunea 5 completat de Art. I, punctul 16. din Legea 115/2012 )
  • Hotărârea de expedient pronunţată conform prevederilor prezentei legi constituie titlu executoriu.
  • Pot fi rezolvate prin mediere neînţelegerile dintre soţi privitoare la:
  • a)continuarea căsătoriei;
  • b)partajul de bunuri comune;
  • c)exerciţiul drepturilor părinteşti;
  • d)stabilirea domiciliului copiilor;
  • e)contribuţia părinţilor la întreţinerea copiilor;
  • f)orice alte neînţelegeri care apar în raporturile dintre soţi cu privire la drepturi de care ei pot dispune potrivit legii.
    (la data 01-oct-2012 Art. 64, alin. (1) din capitolul VI, sectiunea 1 modificat de Art. I, punctul 17. din Legea 115/2012 )
  • Acordurile de mediere încheiate de părţi, în cauzele/conflictele ce au ca obiect exerciţiul drepturilor părinteşti, contribuţia părinţilor la întreţinerea copiilor şi stabilirea domiciliului copiilor, îmbracă forma unei hotărâri de expedient.
    (la data 01-oct-2012 Art. 64, alin. (1) din capitolul VI, sectiunea 1 completat de Art. I, punctul 18. din Legea 115/2012 )
  • (2)Înţelegerea soţilor cu privire la desfacerea căsătoriei şi la rezolvarea aspectelor accesorii divorţului se depune de către părţi la instanţa competentă să pronunţe divorţul.
  • Pentru soluţionarea cauzelor penale în baza acordului încheiat ca rezultat al medierii, mediatorul este obligat să transmită organului judiciar acordul de mediere şi procesul – verbal de încheiere a medierii în original şi în format electronic dacă părţile au ajuns la o înţelegere sau doar procesul-verbal de încheiere a medierii în situaţiile prevăzute la art. 56 alin. (1) lit. b) şi c).
  • (la data 01-oct-2012 Art. 70, alin. (5) din capitolul VI, sectiunea 2 modificat de Art. I, punctul 20. din Legea 115/2012 )
  • Dispoziţiile legii se aplică şi în medierea conflictelor de drepturi de care părţile pot dispune din cadrul conflictelor de muncă.
    Sursa: Legea nr. 192/2006 cu modificările şi completările ulterioare
Categorii:PRACTIC

REVISTA „VATRA VECHE” NR. 10/2012, LITERATURĂ, ARTE ŞI SUFERINŢA, AVENTURA CULORII ÎNTR-O TOAMNA UNICĂ ÎN LUME…De la Nicolae Baciuţ, redactor şef, scriitor şi voce în cetate!

15 septembrie 2012 Lasă un comentariu

Vatra veche 10, 2012

Antologia Vatra veche: Constanţa Buzea, Păcatul trufiei/1

Vatra veche dialog cu Elena Graure Manta, de Luminiţa Cornea/3

Poeme de Raluca Pavel/5

Eseu. Destinul valorilor în lumea contemporană, de George Popa/6

Refugii (Cesar Pavese), de Geo Constantinescu/8

Poeme de Liviu Pendefunda/9

Paul Valery si „gândirea sălbatică”, de Vasile Răscanu/10

Poeme de Mariana Cristescu/11

George Uscătescu – Procese la recurs, de Dumitru Velea/12

Sunt, poem de Răzvan Ducan/13

Petru Dumitriu, Rugăciuni/14

Poeme de Anisoara Vleju/16

Cronica ideilor. Crestinismul de-nceput…, de George Petrovai/17

Pentru onor, prezentaţi arm!, de Mircea Dinutz/19

Scandal literar pe Facebook, de Alexandru Petria/20

Poeme de Bianca Marcovici/22

Scriitori invizibili, de Isabela Vasiliu-Scraba/23

Arta înghiţitului în sec în faţa unei pagini de carte, de Rodica Lăzărescu/24

Elide, poeme de Ion Rosioru/25

La aniversară. Scrisoare deschisă către Mihail Diaconescu, de Stelian

Gombos/26

Poeme de Petru Popa/26

Cronica literară. Un baladist rebel si incendiar (George Dan), de A.I.

Brumaru/27

Mostenirea vie a Teiusului (Cristian Florin Bota), de Ioan Aurel Pop/28

Cumpăna (Cassian Maria Spiridon), de Lucian Gruia/29

Ibănesti, file de istorie, de Nicolae Edroiu/30

Judecata apei (Dorina Brândusa Landen), de Dumitru Velea/31

Mariana Pândaru – patru decenii în slujba poeziei, de Ladislau Daradici/34

Altfel de cronică (Codrina Bran), de Ionel Popa/35

Între document si ficţiune (Marius Mălai), de Ion Cristofor/36

Calea spre sine (Ilie Bucur Sărmăsanul), de Nicolae Băciuţ/37

Lecturi de vară. Să lăsăm să cadă cuvintele (Ana Blandiana), de Mihaela

Carp/38

Excelsior. Prezentare de Angela Olaru. Taxa pe poeme (Nicolae Băciuţ), de

Alrawi Rabiaa/39

Magia cărţii sub Steaua Câinelui (Victoria Milescu), de Ioana Stuparu/41

Ochean întors. Pasiunea pentru banalităţi a domnului Gabriel Liiceanu, de

Isabela Vasiliu-Scraba/42

Poeme de Mircea M. Pop/45

Starea prozei. Fiica partidelor, de Mircea Moţ/46

Fata si violoncelul, de Anamaria Ionescu/47

Poeme de Sorin Basangeac/48

Documentele continuităţii. Metamorfoze arhetipale în imaginarul tradiţional, de

Luminiţa Ţăran/49

Centenar. N. Steinhardt. Convertirea lui N. Steinhardt la ortodoxie, de Claudia

Vasloban/51

Poeme de Adrian Botez/53

Convorbiri duhovnicesti. Î.P.S. Ioan Selejan, de Luminiţa Cornea/54

Psaltirea apocrifă a dreptului Iov (Dumitru Ichim) de Constantin Teodorescu/56

Stefan Goanţă, o viaţă închinată culturii, de Ileana Petrean/58

Romulus Cioflec, un dascăl ardelean…, de Ligia Dalila Ghinea/61

Poeme de Luca Cipolla/62

Ancheta Vatra veche. Case memoriale. Liviu Rebreanu – vila albă de la Valea

Mare, de Luminiţa Cornea/63

Poeme de Menuţ Maximinian/64

Poeme de George L. Nimigeanu /65

Excelsior. 3,30, de Miruna Miron/66

Casa de acasă, poem de Nicolae Nicoară/66

Lacul frumoasei Raghd, de Geta Younes/67

Jurnal elveţian, de Daniela Gifu/68

Biblioteca Babel. Germain Droogenbroodt, de George Anca/70

Carlos A. Pasqualini, de Flavia Cosma/71

Edith Södergan, de Dorina Brândusa Landen/71

Pere Bessó, de Andrei Langa/72

Cu Zeppelinul în America, de Elena Bran/73

Poeme de dimineaţă, de Dumitru Băluţă/74

Carnet. Monologul bunelor atenţii sau un altfel de Jurnal al vremurilor abrupte,

de Stefan Mihai Martinescu/75

Oameni pe care i-am cunoscut. Cum am întâlnit-o pe Ana Blandiana, de

Veronica Pavel Lerner/76

Câteva baliverne metafizice, de Tudor Petcu/76

Debut. Poeme de Eemilia Popescu Rusu/77

Post restant (Constanţa Buzea), de Darie Ducan/78

La Galeria KronArt, fără viţă sălbatică, de Carmen Adriana Gheorghe/79

La colţ. Epigrame de Mugurel Sasu si Vasile Larco/80

Literatură si film. Rinocerii orbi, de Alexandru Jurcan/80

Festival-Concurs Naţional de Literatură „Mostenirea Văcărestilor”/80

Pamflet. A douăzeci si una scrisoare franco-afonă, de Hydra N.T./81

Curier/83

Bilanţul unui vis: Lucia Zâna Suciu, de Nicolae Băciuţ/86

Sighisoara – Anotimpuri plastice (Voichiţa Cecălăcean), de Nicolae Băciuţ/87

Starea prozei. Rugaţi-vă să nu existe Dumnezeu, de Ion Nete/88

Număr ilustrat de Elena Graure-Manta

Categorii:literature, REVISTA

SEMNAL: ESEU DESPRE ORBIRE!

13 septembrie 2012 Lasă un comentariu

Traducere de Mioara Caragea

Eseu despre orbire este un roman cutremurator, o marturie a neincrederii autorului in societatea contemporana, incapabila sa-si gestioneze si sa-si rezolve crizele. Intr-un oras anonim, populat de personaje fara nume, izbucneste o epidemie de orbire. Fara o cauza aparenta, in afara de cea morala, oamenii isi pierd rind pe rind vederea si barbaria se instaleaza. Structurile politice nu pot reactiona decit prin represiune si curind apar lagarele. Din motive necunoscute, o singura persoana scapa de flagel – sotia medicului, cum va fi ea numita de-a lungul romanului, cea care ii va conduce pe oameni spre lumina.

Eseu despre orbire este o imago mundi: viziunea inspaimintatoare a unei lumi tragice. De asta data, expresia pesimismului unui scriitor al Portugaliei nu se manifesta prin obisnuitul lirism melancolic ce ne caracterizeaza. Va fi cruda, descarnata, nici macar stilul nu-i va imblinzi duritatea. Romanul nu va varsa lacrimi pentru suferintele personajelor inventate, ci va tipa in fata acestei interminabile si absurde dureri a lumii.” (Jose Saramago)

„O carte remarcabila, care nu se sfieste sa priveasca in fata toate ororile secolului XX.” (The Washington Post)

Eseu despre orbire este un roman revolutionar, asa cum au fost, la vremea lor, Procesul sau Ciuma. Inca o capodopera a lui Saramago.” (Kirkus Reviews)

Sursa: POLIROM.RO

Categorii:CARTEA
%d blogeri au apreciat: