Prima pagină > POEMUL > EUGEN DORCESCU: ABISUL… Un poem…

EUGEN DORCESCU: ABISUL… Un poem…


EUGEN  DORCESCU

ABYSSUS  ABYSSUM  INVOCAT
Dacă n-aş fi aici,
oare pustiul şi marea ar fi ?
Iată ce m-am întrebat în zori,
când am ieşit în goană din mare
şi m-am întins pe nisip.
Şi-atunci,
bucuria s-a stins, a pierit.
Şi n-am mai găsit în inima mea
nici măcar o fărâmă de spaimă.
„Deci nu le pot pierde, mi-am zis,
de ce să mă tem ?”
Şi, iată, marea, sub privirile mele,
s-a domolit.
Şi culmea ei neagră
s-a frânt în genune. „Vai mie, am strigat,
ce poate să-nsemne minunea aceasta ?”
Iar nisipul, ca o ceaţă, mi-a acoperit glasul.
Şi vidul apei
îl purta spre abis.
„Nu te bucura, nu te teme.
În mare te pierzi, în nisip.
Eu sunt abisul”.
EUGEN DORCESCU
Categorii:POEMUL
  1. Niciun comentariu până acum.
  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: