Arhiva

Archive for 13 septembrie 2012

SEMNAL: ESEU DESPRE ORBIRE!

13 septembrie 2012 Lasă un comentariu

Traducere de Mioara Caragea

Eseu despre orbire este un roman cutremurator, o marturie a neincrederii autorului in societatea contemporana, incapabila sa-si gestioneze si sa-si rezolve crizele. Intr-un oras anonim, populat de personaje fara nume, izbucneste o epidemie de orbire. Fara o cauza aparenta, in afara de cea morala, oamenii isi pierd rind pe rind vederea si barbaria se instaleaza. Structurile politice nu pot reactiona decit prin represiune si curind apar lagarele. Din motive necunoscute, o singura persoana scapa de flagel – sotia medicului, cum va fi ea numita de-a lungul romanului, cea care ii va conduce pe oameni spre lumina.

Eseu despre orbire este o imago mundi: viziunea inspaimintatoare a unei lumi tragice. De asta data, expresia pesimismului unui scriitor al Portugaliei nu se manifesta prin obisnuitul lirism melancolic ce ne caracterizeaza. Va fi cruda, descarnata, nici macar stilul nu-i va imblinzi duritatea. Romanul nu va varsa lacrimi pentru suferintele personajelor inventate, ci va tipa in fata acestei interminabile si absurde dureri a lumii.” (Jose Saramago)

„O carte remarcabila, care nu se sfieste sa priveasca in fata toate ororile secolului XX.” (The Washington Post)

Eseu despre orbire este un roman revolutionar, asa cum au fost, la vremea lor, Procesul sau Ciuma. Inca o capodopera a lui Saramago.” (Kirkus Reviews)

Sursa: POLIROM.RO

Categorii:CARTEA

PERSONAJE CU VIOARĂ

13 septembrie 2012 Lasă un comentariu

PRIMIM DE LA EUGEN EVU

Personificările, figuranţii şi corurile

 

Rastignac,Werther, Paganini, Wagner, voila personagii.

*

O mie de viori Stradivarius şi alte o mie Amatti…rabdă în Amazonia, geniul fractalic al umanului, toate mai îndumnezeitoare decât “ descoperirea” ta, Albert, care în fond era un plagiat din codul mitologic. Unul este Omul cel căruia i se relevă, altul este cel care se inspiră prin furt.

*

Puah!  Dintre toate, de la piatră scrisă, prin lemnul înjosit prin pirografii- piromaniaic ai delirului glorificator..,şi până acum la celuloid, acele coruri de partid ce am maimuţărit pe dumnezom, idolatric şi idolătrător…în fascism, în bolşevism, în cohortele toate de acest soi al pârloagei degenerative ale unei măreţii care a fost doborâtă din ceruri, prin pantheonuri şi mausolee, muzee şi rumoarea surdă a stadioanelor festiviste… Dar unde sunt aplauzele şi scandările d’antan? Dar nu te amăgi! Ele sunt, cu toatele, aici, în infernul revelat, al lui Dante.

 

Eugen Evu

Categorii:GÂND
%d blogeri au apreciat asta: