Prima pagină > CARTEA, UMOR > Râsul indexat. NATURĂ VIE CU PRIM-MINISTRU. Serial de Dumitru Hurubă

Râsul indexat. NATURĂ VIE CU PRIM-MINISTRU. Serial de Dumitru Hurubă


NATURĂ VIE CU PRIM-MINISTRU

Privim cu Haralampy la un reportaj tv unde se încontrează vânjos foştii guvernanţi cu actualii, pe tema inundaţiilor catastrofale, ciondăneală din care noi, telespectatorii, consideraţi în continuare naivi, iar pe alocuri chiar idioţi, trebuie să pricepem că acolo, sus, nimeni nu a mâncat usturoi, deoarece straturile pentru leguma în cauză trebuiau făcute tocmai pe coama digurilor, iar acestea neexistând…

Emoţionat şi fire de poet, prietenul recită imediat un poem creat pe loc, amintindu-mi de prolificitatea lui Adrian Păunescu:

Diguri n-au existat!

Au existat numai nişte contracte

fără licitaţie

către Aquaproiect,

şi nişte acuzaţii…

Fiindcă banii pentru diguri  au fost furaţi…

Diguri n-au existat,

Dar au fost inventate,

fiindcă trebuiau sparte…

-Fain, zic, în timp ce Dana Războiu abia se abţine să nu izbucnească în râs (de ce, oare ?), numai că… Apropo: tu ai auzit de unul Marin Sorescu şi de cuvântul „plagiat” ?

Suntem gata să dezlănţuim o gâlceavă de toată făineţea, Haralampy simţindu-se profund jignit de o asemenea întrebare. Noroc că pe micul ecran apare o imagine, cam neclară, dar care ne absoarbe atenţia… Cine sau ce să fie, Doamne ? Privim şi…

-A, e Berlusconi, zice Haralampy hotărât.

-Poate-ai vrut să spui Chirac, îl contrez eu imediat.

Adevărul e că imaginea aduce binişor cu ambii…

Dar, prim-plan: o, e Preşedintele nostru, domnul Traian Băsescu, fără şuviţa-moţ! Uraaaa! Dar parcă nu mai e el: pentru prima dată după o lună de zile de carceră, reuşeşte să evadeze din „celula de criză” de la Cotroceni şi spune ziariştilor că „răpiţii din Irak sunt în viaţă”, că pentru domnia sa ei nu sunt ziarişti (în istorie s-a mai întâmplat ca oarecine să li se adreseze chiar cu „băi, animalule!”…), ci „cetăţeni români care trebuie protejaţi”. În sfârşit, faină treabă! Dar cine s-ar fi gândit că lipsa de comunicare de până acum a domnului preşedinte era blocată de o biată şuviţă de păr ? Drept că a fluturat cam rebelă prin ţinuturile UE, dar nici chiar aşa… Să fi fost din cauza „siberianului… zefir” Washington – Londra – Bucureşti, fără escală la Paris şi Bon ? Mare minune!  

Bon am zis ? Pfui, ce asociaţie de idei mi s-a implementat! Fin’că fix acum se transmite o ştire, cu imagini aferente, despre un hotel pentru câini, în Bavaria, hotel de 5 stele, cu săli unde orice cuţu poate beneficia de terapie având şi posibilitatea să practice diverse sporturi. Cum ar fi ? Mă voi interesa. Acum, într-un reportaj tv transmis de pe funesta mare bănăţeană, domnul Prim-ministru Tăriceanu le zice cu asprime nu tocmai părintească unor sinistraţi în ochii cărora abia mai pâlpâie o luminiţă de speranţă:

-Ce vreţi să facem ? Să ridicăm un hotel acum ?

Se vede pe faţa domniei sale că e iritat, şi are dreptate: păi, ce, bănăţenii sunt ciobăneşti germani să li se construiască hoteluri ? Asta e culmea! Cu ce bani, din moment ce numai pentru Barul de la Palatul Parlamentului s-au cheltuit 47 de miliarde de lei ? Hî ? 

Panoramare: apă tulbure şi ameninţătoare cât vezi cu ochii. Şi un câine înotând – viaţă de câine de-al nost’…

-Schimbă-l pe Etno Tv, îmi zice Haralampy, să mai auzim o muzică faină…

Dar şi acolo e jale mare: „Odată, pe înserat,/Ilie era beat,/Iar frumoasa lui Marie/Era cu Ionel la vie…”

-Infidela!, sare Haralampy cu gura. Uite cum distruge alcoolul celula de bază a societăţii, fi-r-ar a naibii de viaţă!…

Din fericire, chiar şi din punct de vedere medical, un text de folclor contemporan-autentic, poate rezolva chiar şi câte-un handicap, cum ar fi cazul unei soliste, altfel optimistă: „Joacă bine, măi, Marine,/Nu mă face de ruşine,/Că eu, dac-aş fi şi surdă,/Picioarele tot m-ascultă.” Rezultă de-aici perpetuarea instinctelor primare la noi, la românii cântăreţi ? Rezultă. Ca şi în cazul sfidării regulilor de circulaţie prin gramatica limbii române, precum în versuleţele „Dup-atâţia ani de zile,/Cine m-ar mai cunoştea ?”, întreabă cu oarece spaimă altă solistă. Într-adevăr, cine ? Noroc că o moldoveancă, simpatică foc, face ordine readucându-ne voia bună: „Hai, strigaţi, fleacăi din gură,/Nu şâdeţi ca boii-n şură/” Ei, aşa da!

TELEŞTIRI, PE SCURT:

►Ici-colo, pe la câte un post de televiziune, abia-abia mai auzim o ştire-două despre împlinirea a 50 de ani de la moartea marelui George Enescu, în schimb se transmit reportaje ample despre tot felul de anonimi celebri.

-Da, dar ăia sunt străini, mă lămureşte Haralampy!

Schiuz my

►Domnul consilier prezidenţial Andrei Pleşu se retrage de la Cotroceni dând „prilej de vorbe şi de ipoteze”, fiindcă motivaţia sa cum că nu ar face faţă ritmului de activitate, ca anecdotă este superbă. Noul director de publicaţie, Cristian Tudor Popescu spunea, însă, la o nouă emisiune de tip talk show de la Realitatea Tv, că ar fi vorba despre o anume incompatibilitate între preşedinte şi al său consilier. Eu cred că este vorba despre diferenţa dintre două domenii de activitate: filozofie şi marină.

Emisiunea de la Realitatea Tv, intitulată „Cap şi pajură”, avându-i ca protagonişti pe Emil Hurezeanu şi Cristian Tudor Popescu, mi s-a părut excelentă, în orice caz, cu mult peste altele de gen…

►Despre Mutu – nimic în ultima vreme ? Era vorba că în luna mai…

Dumitru Hurubă

Acolo şezum … şi râsem… umor din vremea zăpăciţilor în tranziţie… Actualitatea umorului…

Categorii:CARTEA, UMOR
  1. Niciun comentariu până acum.
  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: