Prima pagină > POEMUL > GABBATA ŞI MĂSLINII DE FOC!

GABBATA ŞI MĂSLINII DE FOC!


CÂNTEC NOU

A venit pe pământ, a păşit pe ape,

a plâns fără să se ascundă,

a vorbit privind în ochii oamenilor cu dragoste şi

le-a zis adevărul,

a preschimbat apa în vin şi moartea în viaţă,

a vindecat de boli şi de neiubire,

a învăţat învăţătorii să spună adevărul,

a mâncat cu mâinile sale pâinea săracului, cea de toate zilele, cu gust de eternitate,

a tăcut,

a lăsat pauze între o zi şi alta pentru ca acolo,

între un netimp şi altul să pună misterul sării sau a unui pahar cu apă.

A trăit o săptămână unică pe pământ,

ne-a îndemnat să dăm cezarului ce este a lui,

dar să nu avem datorii către Dumnezeu

aşa cum avem către cămătari sau bancheri,

ori către FMI sau federaţie…

Nu ştiu cum a zărit o văduvă săracă umbrind trezoreria cărturarilor,

aerul era de aur sau poate frunza era de aur,

fructele nu se inventaseră acolo…

–          Privesc la Tatăl şi tot ce face El, fac şi Eu!

–          Doamne,… şi tu plagiezi? Am auzit un glas.

 

Nu am putut întoarce duios capul după cel ce întrebase,

semăna cu o piatră imponderabilă, bănuiesc,

plutea între Gabbata şi măslinii de foc ai lumii…

Constantin Stancu

Categorii:POEMUL
  1. Niciun comentariu până acum.
  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: