Arhiva

Archive for 23 iunie 2012

TIMPUL UNIVRESAL, O SECUNDĂ ÎN PLUS!


Ultimul minut din luna iunie 2012 va avea 61 de secunde, permiţând astfel timpului universal indicat de ceasurile atomice sa compenseze avansul fata de cel realizat de rotaţia Pământului.
In „timpul universal coordonat” (UTC), trecerea intre 30 iunie si 1 iulie se va face nu ca de obicei, la 23.59 de minute si 59 de secunde, ci la 23.59 de minute si 60 de secunde.
Sistemele de înalta precizie, cum ar fi sateliţii sau unele reţele informatice, trebuie sa tina seama de acest „salt de secunda” daca nu vor sa provoace un decalaj potenţial catastrofal,  drept pentru care nu se programează nicio lansare de racheta in astfel de zi, un decalaj chiar si atât de mic putând da peste cap calculele.

Timpul este construit, stabilit si măsurat cu ajutorul ceasurilor atomice care sunt mai stabile decât timpul astronomic.
Rotaţia planetei este supusa multor evenimente, cum ar fi mareele, legate de efectele Lunii, variaţiile vanturilor etc. Astfel, o rotaţie a Pământului in jurul lui însuşi este in august mai scurta cu una la doua milisecunde decât o rotaţie efectuata in februarie.

Categorii:PRESA

DESPRE MISIUNEA SACRĂ LA CONSTANTIN FORSIN. Serial de Adrian Botez


Primim de la Adrian Botez:

MISIUNE SACRĂ ÎMPLINITĂ, „PESTE VEAC”:

traducătorul excepţional

CONSTANTIN FROSIN

Am citit textul articolului dlui IONUŢ CARAGEA (un om de mare puritate spirituală şi Poet cu talent de excepţie!), despre dl prof. univ. dr. CONSTANTIN FROSIN (la Universitatea „Danubius”-Galaţi), traducător excelent, extrem de rafinat şi cu un har rarissim, ca şi unul dintre extrem de puţinii oameni de cultură care mai ştiu ce înseamnă patriotismul. Articolul dlui IONUŢ CARAGEA se  intitulează: „CONSTANTIN FROSIN, SCRIITORUL DE GENIU CARE DERANJEAZĂ ORDINEA VALORICĂ, ÎNTR-O ŢARĂ CARE ÎI DATOREAZĂ RECUNOAŞTEREA ŞI APRECIEREA TOTALĂ”.

Şi se zice, în acest text (publicat pe 17 iunie 2012, în revistele www.clementmedia.ro, www.revistasingur.ro etc.)  : “Prof. univ. dr. Constantin FROSIN, de la Universitatea “Danubius” din Galaţi (…) a primit, în acest an, mai multe distincţii şi o recunoaştere care, după titulatură, îl fac să pară un scriitor venit de pe altă planetă (…). În palmaresul impresionant al acestui extraterestru…” etc. etc.

Evident că dl prof. univ. dr. CONSTANTIN FROSIN, traducându-i, în franceză, pe marii noştri clasici (Eminescu, I.L. Caragiale, Blaga, Ion Barbu, Urmuz, Nichita Stănescu, Marin Sorescu etc. – adevărate pariuri excepţionale, cu imposibilul, câştigate de harnicul şi dăruitul român, CONSTATIN FROSIN!) – traducând din franceză în româneşte: Celine, Emorine, Aslan, Comte etc. – menţinând relaţii, la nivelul cel mai înalt, cu oameni de cultură şi politici, din Franţa şi din cele mai importante ţări francofone (în primul rând, din Belgia valonă!), domnia sa a făcut servicii nepreţuite României şi culturii ei (Românie pe care Vestul nu se înghesuie s-o cunoască, deşi ar merita din plin şi ar putea chiar lua ceva lecţii, de la artiştii români! – iar dl CONSTANTIN FROSIN, prin tenacitatea, harul muncii şi prin autoritatea axiologică a traducerilor sale, obligă Vestul la revizuirea „viziunii” sale cam mioape, asupra valorilor Estului!).

…Toate aceste calităţi, e drept, de excepţie, îl fac să apară drept o personalitate foarte bogată spiritual şi foarte subtil…terestră!!! – dar deloc…”extra…galactică”!

Însă nu-i mai puţin adevărat că, azi, în acest climat de egotism, de pândă reciprocă, de salt la beregată, de impostură şi promovare…”cumetrială” („asigurat” de pseudo-intelectualii, de „neo-culturnicii” şi de „papugiii” şi golanii veleitari, ori chiar trădători de Duh Românesc, din România!), un articol atât de entuziast (şi, în multe locuri, bine aplicat!), excesiv încărcat de superlative –  îi poate face mai curând un deserviciu, beneficiarului său, dl. CONSTATIN FROSIN. Ajunge un „neica nimeni”, un ignorant perfect, de pe forumul uneia dintre revistele unde apare articolul dlui IONUŢ CARAGEA (http://www.agentiadecarte.ro), să facă afirmaţii („bien sûr”, TOTAL agramate!) dublu şi triplu injurioase, de felul: “doi paranoici isterizați. de ce publicați asemenea tâmpenii?

…Tot aşa de adevărat este că n-ai voie, când vrei să faci critică, să nu respecţi proprietatea cuvintelor, şi să arunci, în dreapta şi-n stânga, cu …”genialitatea”! Cuvântul “geniu” înseamnă (nu vrem să preluăm, pe nemestecate, definiţia romantic-schopenhauer-iană!) “spirit” (evident, Spirit Înalt!) – care Spirit Înalt (ivit extrem de rar, în istorie! – …sunt atâtea popoare care NU AU NICIUN GENIU!) are valenţe concentratoare şi recapitulative (etern alertante pentru statutul ontologico-spiritual al poporului-fiinţare istorică), pentru Duhul unui Neam anume – peste care Duh de Neam, GENIUL devine etern protector şi hierofanic-identificator, din punct de vedere umano-divin.

Oricât l-ar stima şi admira cineva (iar subsemnatul, cu luciditate şi măsură, îl admirăm sincer şi-l stimăm, poate, mai mult decât oricine din lume!) pe dl prof. univ. dr. CONSTANTIN FROSIN, nu ar avea absolut nicio acoperire, pentru a folosi cuvântul „geniu”! Este, da, un traducător cu intuiţie deosebită, este excepţional de harnic (mult deasupra oricărei medii!), dar este un poet (şi în româneşte, dar şi în franţuzeşte!) abia… „pasabil”! Mai are şi o „marotă”, cu conotaţii oarecum narcisiste (justificată, dar prea vizibilă!): să fie recunoscut, ÎN FORUM, ZIUA-N AMIAZA MARE, de toţi şi de toate (şi, de aici, o adevărată foame, care se menţine, mereu, la stadiul de „hămeseală”, pentru titluri şi medalii şi ordine şi …toate tinichelele şi zdrăngănelele, fie că-s de provenienţă franceză, fie belgiană, fie neaoş-românească!). Or, ştim bine că, în istoria umanităţii, autenticii artişti (iar un TRADUCĂTOR este …DE DOUĂ ORI ARTIST ! – pentru că „legumeşte” Logos „în două ape”/limbi post-babilonice, tentând, oarecum luciferic, dar, STRICT, prin Magia Verbului! – anularea blestemului divin!) scriau…cu „gâtul liber”, fără să le atârne de el vreo „greutate” inutilă şi futilă… – adică nici cu gândul nu gândeau la recompensă şi recunoştinţă, din partea umanităţii gregare!

S-ar putea răspunde, la afirmaţiile noastre de mai sus: „Păi, dacă le merită, medaliile astea?!” Le-o fi meritând, dar ele nu reprezintă (NICI PE DEPARTE!) condiţia „sine qua non” a scriitorului (Eminescu, Shakespeare, lord Byron – masonul genial…, sau Schiller, Rilke, Trakl, Dostoievski, Tolstoi, Gogol, Cehov…au dispreţuit sau, pur şi simplu, ignorat! – recunoaşterea „de tinichea” a gloatei – …Shakespeare îşi dorea, poate, cel mult, aplauze „la scenă deschisă”…!) , ci a …„omului de lume” – deci, nu ne interesează pe noi, cei aplecaţi peste filele cărţilor, pe care, cu trudă, le scriem, spre a vedea Lumina Lui, iar nu ca să fim mângâiaţi pe creştet de mai ştiu eu ce „om politic” de doi bani grămada (român, francez sau chinez, puţin ne pasă, căci toţi sunt, în linii mari, „de-un soi şi-o potrivă”!).

…”Nu se poate să nu fie un mason, un ciocoi intelectual! – nu se poate să nu aibă, în spate, susţinători, din Oculta Mondială! – …dacă a colecţionat atâtea zdrăngănele! Ştim noi cum e cu Nobel-ul!” – zic, cu venin, dar şi cu oarece fanatism ghipsat, adepţii Teoriei Conspiraţiei Mondiale. Dar, domnilor, azi chiar nu se mai poate decât, NUMAI ŞI NUMAI, cu…”alţii” în spate? Dar dacă are, „în spate”, doar povara sacră a muncii sale fără preget şi a propriului talent nativ, de traducător excepţional?!

Iar domnul prof. univ. dr. CONSTANTIN FROSIN, o personalitate cu cele mai clare valenţe axiologice internaţionale, nu doar că, încă, nu a luat Nobel-ul (şi nici nu-l râvneşte, se pare!), ci este ocultat până şi de…con-judeţenii săi, vrâncenii, dar nu este prea celebru nici măcar în urbea care l-a născut – Adjudul!

…De ce nu acceptaţi explicaţii, e drept, mai puţin spectaculoase… – … dar, măcar mai puţin labirintice! – şi, oricum, mult mai logice?!

Poate că, dincolo de orice conspiraţii mondial/mondialiste, stă sentimentul urgenţei şi necesităţii împlinirii unei misiuni Sacre… – …ori nu se poate aşa de simplu, nu?!

…Noi, însă, îndrăznim să opinăm altfel:

MISIUNEA SACRĂ ÎMPLINITĂ – IATĂ SINGURA MULŢUMIRE DUMNEZEIASCĂ, ÎNCERCATĂ, CU SMERENIA NECESARĂ, PE ACEST PĂMÂNT AL ÎNCERCĂRILOR TRISTE!

…Noi, subsemnatul, ştim, pe pielea noastră, cât de amară este nerecunoaşterea de către semenii asupra cărora reverşi toată puterea luminătoare a Duhului tău…şi, încă şi mai dureroasă este nerecunoştinţa poporului tău  – combinată, de cele mai multe ori, cu răutatea calomnioasă şi puturoasă, cu iz de mlaştină…  – cum atât de nimicitor de exact constata Eminescu, care ESTE ŞI RĂMÂNE unicul Geniu Românesc: „Dar afară de acestea, vor căta vieții tale/Să-i găsească pete multe, răutăți și mici scandale -/Astea toate te apropie de dânșii… Nu lumina/Ce în lume-ai revărsat-o, ci păcatele și vina,/Oboseala, slăbiciunea, toate relele ce sunt/Într-un mod fatal legate de o mână de pământ;/Toate micile mizerii unui suflet chinuit/Mult mai mult îi vor atrage decât tot ce ai gândit”.

…Un intelectual rasat şi un patriot român, autentic, dinamic (la nivelul FAPTEI, iar nu doar …”prin vorbe” – frumoase, dar inutile!) şi desăvârşit, cum este (şi va rămâne!) dl prof. univ. dr. CONSTANTIN FROSIN  – nu poate să nu înţeleagă că trebuie să se sacrifice, precum Hristos, muncind fără gând de răsplată morală, ci pentru revelarea întru Duh şi recunoaşterea, “în veac” (trans-istoric, deci!), a Neamului Ales al Românilor, din care s-a ridicat, ca oştean apărător şi văditor al Duhului de Demiurgie VALAHĂ! Iar nu să “forţeze” clipa, despre care, acelaşi Eminescu spunea (e drept, aparent interogativ, dar,  mai curând, resemnato-constatativ, decât…”rezolvitor”!): “Nu e păcat/Ca să se lepede/Clipa cea repede/Ce ni s-a dat?”

…Fireşte că e păcat…dar dacă, de la Dumnezeu este să “(…)se lepede/Clipa cea repede”…noi, ce să facem? Oftăm şi…trăim, împlinindu-ne, prin muncă, Misiunea terestră, dată de Cel de Sus, fiecăruia dintre noi. Iar dl prof. univ. dr. CONSTATIN FROSIN este unul dintre puţinii muritori care nu lasă, în urma domniei sale, sincope de muncă şi, implicit, de realizări monumentale!

                                                                                         prof. dr. Adrian Botez

***

Categorii:CREDO, CRONICĂ, ESEU
%d blogeri au apreciat asta: