Prima pagină > literature > CÂT DE ORIGINALĂ ESTE OPERA LITERARĂ?

CÂT DE ORIGINALĂ ESTE OPERA LITERARĂ?


COPIEREA ÎN LUMEA LITERARĂ, SAU PLAGIATUL UZUAL!?

Formele plagiatului pot fi diverse şi sunt cunoscute şi acceptate cu uşurinţă în lumea virtuală mai ales, apoi, superficialitatea în care sunt acordate diplomele la orice nivel face posibil copierea într-o manieră grosolană uneori.

Plagiatul flagrant sau copierea grosolană, cuvânt cu cuvânt a unor pasaje direct din cărţi, lucrări, jurnale, reviste de specialitate, articole sau orice alte surse tipărite, fără cenzură proprie, curajul celui care plagiază este unul specific, vine dintr-o mentalitate acceptată de nivelul mediu de cultură actuală. Chiar şi o propoziţie copiată reprezintă plagiat.

Cititorul unei lucrări doreşte să aibă la dispoziţie o lucrare originală al cărei autor este persoana menţionată ca atare. Orice alte cuvinte neaparţinând autorului, menţionate într-o lucrare, trebuie obligatoriu citate prin ghilimele sau prin indentarea paragrafelor cu indicarea sursei şi a autorului.

Lipsa citării sau a prezentării sursei conduce cititorul către falsa convingerea că opera este în întregime scrierea originală a autorului. Se poate ajunge până la citarea unor lucrări plagiate când în realitate autorul este o altă persoană.

Plagiatul prin citate defectuoase pare a fi o practică interesantă. În această formă, plagiatorul foloseşte una din metodele de mai jos:

– Autorul foloseşte un număr uriaş de citate corecte nemailăsând spaţiu pentru nimic original în lucrare. În fapt opera este o aglomerare de citate care nu aparţine unui autor nou apărut în peisajul publicistic. Autorul uită să menţioneze elemente ale citării pentru a disimula sursa originalului şi a împiedica verificarea citatului, după propria dorinţă, acceptând că nu va fi recunoscut ca plagiator.

Se menţionează  superficial autorul unui text dar nu există nota de subsol, cu citatul corespunzător.

Autorul citează corect sursa dar uită să pună semnele corespunzătoare pentru a prezenta în mod fals textele altuia ca fiind prezentări sau interpretări proprii. Autorul  merge până acolo că îşi citează propriile lucrări mai vechi  înşelând aşteptările de originalitate ale cititorului.

Plagiatul prin parafrază sau parafrazarea.

Aceasta este o zonă greu detectabilă a plagiatului în care un autor este conştient că o idee nu îi aparţine, evită copierea directă şi alege calea unui furt mai greu de descoperit.

Plagiatul prin parafrază este o dezvoltare, o explicare în formulă personală a ideilor, lucrărilor, invenţiilor, operelor altuia şi prezentată ca fiind o lucrare proprie, originală, dar, în fapt, nu este aşa.

Plagiatul poate fi tratat ca un furt, dacă suntem în postura de însuşire a unei opere literare,  artistice sau ştiinţifice, a unor idei, expresii, invenţii, cuvinte sau propoziţii şi aceasta este prezentată ca  fiind o operă proprie, o creaţie personală. Privind obiectiv este o copiere sau o reproducere.

Accesul uşor la Internet, face plagierea extrem de facilă.

Plagiatul se defineşte, conform DEX, ca fiind o “Operă literară, artistică sau ştiinţifică a altcuiva, însuşită (integral sau parţial) şi prezentată drept creaţie personală”. Originea etimologică a termenului se pare că provine de la latinescul plagiarius , care definea pe cei care răpeau oameni, pe care apoi îi vindeau ca sclavi. Astăzi, termenul de plagiat se referă numai la “răpirea” produsului intelectual al altei persoane, însuşirea bunurilor materiale purtând denumirea de piraterie.

În legislaţia românească, există cadrul juridic privind dreptul de autor şi drepturile conexe  şi este reglementat de Legea nr. 8/1996, modificată şi completată.

Într-o speţă Ministerul Justiţiei a comunicat instanţelor că în listele Biroului central pentru expertize tehnice nu sunt înscrişi specialişti pentru evaluarea traducerii lucrărilor literare şi tehnice, sugerând ca, pentru recomandarea de specialişti în acest domeniu, aceasta să se adreseze Uniunii Scriitorilor.

La cererea unei instanţe, Uniunea Scriitorilor poate comunicat numele a două sau trei persoane, experţi-traducători, în măsură a confirma sau infirma actul de plagiat.

Într-o altă cauză instanţa a decis că „preluarea de către pârâtă din lucrarea reclamantului a surselor ştiinţifice vizând informaţii publice referitoare la denumirea unor acte normative comunitare, datele de identificare ale acestora şi titlul lor, nu poate fi asimilată unei activităţi de reproducere fără drept, deoarece s-ar extinde nejustificat sfera de protecţie a dreptului de autor.

Avându-se astfel în vedere diferenţele de exprimare a ideilor şi caracterul tehnic al acestora, modul diferit de expunere a actelor normative în cuprinsul celor două opere, forma diferită de exprimare şi lipsa protecţiei asupra denumirii, datelor de identificare şi titlului actelor normative respective şi inexistenţa caracterului ilicit al reproducerii în cazul preluării datelor publice referitoare la acte normative, nu se poate considera că există o încălcare a dreptului de autor în cazul operelor ce aparţin lucrărilor cu caracter ştiinţific, ce conţin un limbaj de specialitate, aproape standardizat.”

ICCJ, Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia civilă nr. 1978 din 25 martie 2008.

Sursa: practica judiciară a ICCJ, http://www.juridice.ro.

Categorii:literature
  1. 31 mai 2012 la 22:34

    Eu nu mă refer la plagiatul frecvent, la licenţe şi lucrări de masterat sau chiar şi de doctorat care sunt plagiate. Eu mă refer la un scriitor care, deşi foarte talentat el însuşi, n-a fost suficient de inspirat şi a plagiat una dintre cărţile lui. Este vorba despre Eugen Barbu şi cartea Incognito. Pentru asta, de fapt şi pentru activitatea ce nu avea nimic cu literatură, ci mai degrabă cu securitatea a fost exclus în 1990 din Uniunea Scriitorilor. Mi-a părut rău, pentru că mie îmi plăcea Eugen Barbu, dar cred că aşa este corect. Numai de s-ar aplica la toată lumea şi ar fi şi mai bine.

  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: