Arhiva

Archive for 25 mai 2012

IOAN BARB SAU MIRAJUL POEZIEI. Deva, 29 mai 2012, ora 17, Complexul Deva Mall, etajul 4, Salle D`or


O nouă lansare de carte: volumele „SABATUL INTERIOR” şi „BABILON” ale autorului Ioan BARB. Lansarea va avea loc in ziua de 29 mai 2012, ora 17, în incinta complexului Deva Mall, etajul 4, Salle D’Or.

Biblioteca Judeteană „Ovid Densuşianu” Hunedoara-Deva organizează in ziua de 29 mai, ora 1700, in incinta Deva Mall, etajul 4, Salle d�Or, lansarea a două volume de poeme semnate de IOAN BARB: „Babilon”, volum apărut in anul 2011 la Editura Brumar, cu o prefaţă semnată de criticul literar Cornel Ungureanu şi „Sabatul Interior”, volum apărut la Editura Limes în anul 2011, cu o notă critică semnată de criticul şi poetul Ioan Moldovan.

 

NOTA LITERARĂ

Pe Ioan Barb l-am cunoscut prin anii 90, era un boem incurabil, iar rigoarea îi dădea bătaie de cap. Uneori era boem intenţionat, fără motiv, iubea poezia, dar renunţase să mai scrie versuri, s-a întors cu faţa spre jurnalism pentru a se elibera în faptul divers zilnic, era curios, provocator, judeca oameni, fapte, zile, furturi, viaţa aşa cum era. Şi-a ars caietele cu poezii într-un demers de bravadă, nu le-a mai recuperat niciodată, dar le-a trăit şi asta nu se uită.

În acea perioadă a cunoscut mulţi oameni, unii l-au uitat, alţii l-au dispreţuit, dar s-a ţinut de familie, de unii prieteni, a dat un sfat, a câştigat un ban pentru a-şi întreţine copiii şi soţia. Când au apărut calculatoarele cu posibilităţi infinite de informare şi comunicare s-a dovedit reticent, dar după ce a prins gustul picăturii de infinit a înţeles că timpul nu mai avea răbdare cu el, scriitorul îl căuta în gesturile zilnice, în nopţile tensionate, jurnalistul îi dădea beţia necesară, beţia scrisului, era un fulger anemic care îi străbătea mintea, familia îl chema la credinţă, prietenii la aventuri imprevizibile…  

Chiar a fost un moment când, din pricina opiniilor sale de jurnalist, cei afectaţi de anchetele lui Ioan Barb l-au dat în judecată, a fost purtat prin sălile judecătoriei, dar la urmă a învins, dreptul la opinie este unul normal într-o lume liberă. Apoi jurnalistul a avut curajul să dea statul român în judecată pentru că fusese condamnat pe nedrept, Curtea Europeană a Drepturilor Omului[1] i-a dat dreptate, în democraţie libertatea de opinie este garantată!

Ioan Barb nu a făcut bravadă de suferinţele sale, a reacţionat demn la o nedreptate, a văzut viitorul ca pe o pradă.  

Ioan Barb a fost muncitor, jurnalist, şomer, consilier juridic, avocat, a urcat greu treptele devenirii sale, a descoperit târziu secretul poemului şi al vieţii. Dar a iubit viaţa… S-a simţit bine la Călan, în provincia poemelor sale, a trăit modest şi a visat măreţ…

Am fost o perioadă colegi, avea mari probleme cu disciplina, iubea mai mult conjunctura, inspiraţia de moment, ulterior a înţeles că rigoarea, s-au rânduiala, făceau parte din viaţă, apoi, brusc, prin anul 2010 a publicat un volum de poezie intitulat Picătura de infinit, părea să fi recuperat ceea ce abandonase din capriciu.

Viaţa îl disciplinase.

Această rigoare i-a permis să abordeze altfel problemele, a intrat în avocatură după un examen destul de greu, a început să câştige mai bine, începuse să înţeleagă faptul că viaţa nu-i o joacă şi nimeni nu-i cerea să fie stăpânul jocului, ci doar un om care se bucura de sabatul său interior, discret, cu pasiune, neînţeles, sau puţin înţeles. Şi-a focalizat energia în redactarea unei reviste literare Algoritm literar, iar contactele cu poezia, cu proza, cu eseul, cu alţi scriitori, l-au maturizat, înţelegea că trebuia să devină responsabil pentru sufletele celor împătimiţi de frumos, familia sa creştea, apoi descoperise o familie mai mare, cea din literatură, ceva se mişca în netimpul său de poet.

Bineînţeles că a primit reproşuri pentru modul cum făcea revista, erau scriitori care se simţeau jicniţi pentru o poziţionare lângă un alt scriitor pe care îl considerau minor, pentru mărimea literei, pentru un vers sau un poem. Ioan Barb înţelegea că trebuia să-şi urmeze drumul, era unul al său, neştiut de nimeni, doar de Dumnezeu, un fel de val îl prinsese, trebuia să se lase dus de el, să plutească demn spre alte zări.   

A fost şocat să constate că a venit o vreme când lumea se depărata de el, nu-i mai scria cronici, comentarii, note literare la volumele sale, sau pentru reviste. Totul a început în momentul în care a intrat în Uniunea Scriitorilor din România, Filiala Sibiu.

Liniştit, Ioan Barb şi-a scris poemele, le-a trăit, a redescoperit taina vieţii sale, era în Babilon, dar avea şansa unei sărbători infinite, devenise vier, cel ce lucra în via sa, nu în via altora. Avea ceva de spus, are ceva de spus, speranţa dă consistenţă zicerilor sale. Deschiderea spre scrierile contemporanilor, accesul la informaţie prin intermediul internetului, studierea vechilor texte biblice într-o manieră proprie, lupta pentru pâinea cea de toate zilele, apariţia copiilor la o vârstă înaintată, rugăciunea zilnică şi încăpăţânarea, l-au făcut să redescopere poezia ca un mod de rugăciune, de spovedanie, de eliberare din captivitatea interioară…

Rigoarea l-a schimbat, căci poezia înseamnă disciplinare la modul absolut: luciditatea în faţa glasului blând şi dulce care coboară în inimile oamenilor.

Pe viitor Ioan Barb are nevoie de răbdare, va fi înţeles tot mai greu, va fi invidiat, se va supăra pe greşelile proprii, va pierde prieteni, va descoperi oameni, copiii vor creşte şi-l vor trage de barbă, va pierde multe pentru a regăsi altceva, pentru altundeva, căci sub via fiinţei plâng strugurii…


[1] Cauza Barb vs Romania ( nr. 5945/03)

Reclamantul,  Ioan Barb, este cetăţean roman, s-a născut in anul 1960, este de profesie jurnalist si locuieşte in localitatea Călan , judeţul Hunedoara. Cazul înaintat CEDO priveşte condamnarea lui Ioan Barb pentru calomnie, acesta publicând un articol despre un om de afaceri, preşedintele unei filiale a Forumului Democrat German si compania sa, care oferea intermedierea de locuri de munca în Germania şi cursuri de limba germana. Articolul sugera ca omul de afaceri ar fi înşelat mai multe persoane prin promiterea unor locuri de munca in Germania. Plângerea reclamantului invoca încălcarea articolului nr.10  privind dreptul la libera exprimare,din Convenţia europeana . Conform acestui articol, orice persoana are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept cuprinde libertatea de opinie si libertatea de a primi sau de a comunica informaţii ori idei fără amestecul autorităţilor publice si fără a tine seama de frontiere. CEDO a hotărât, in unanimitate, ca articolului nr. 10 din Convenţie a fost încălcat si a decis despăgubirea reclamantului cu suma de 1000 euro. De asemenea, statul roman este obligat sa plătească si onorariul pentru avocatul reclamantului , in valoare de 1781 euro.  –

SURSA: http://www.avocatnet.ro–

http://www.avocatnet.ro/content/articles/id_13304/CEDO:/Despagubiri/pentru/incalcarea/dreptului/la/libera/exprimare.html#ixzz1nNW3PGbA

CONSTANTIN STANCU

Categorii:PRESA
%d blogeri au apreciat: