Arhiva

Archive for 7 mai 2012

PE VERTICALA FOAME! Poezia în holospaţiu…


Catren holospaţial

O foame de spaţiu a vieţuitoarelor

Şi a lor foame de spaţiu, mereu,

Precum în opera umanioarelor-

În holospaţiul lui Dumnezeu.

Entelehia (2)

Ciorchini ori spice text al lumii sferic

Foamea luminei rabdă-n întuneric

Din minerale-i fomea de-nflorire

Şi-n seve-i consanguina Lui iubire,

Multiplul logos jăruie şi saltă

Pe verticala foamei cea înaltă

Un Sine locuit prin devenire

Din arderi care curg. Sacra iubire,

Amorul prin latentele contrarii

Structura din Doimea Fiinţei, soare

Pe vârf de ac, scântei însămânţînd

Ubicuu energia, Cuget Fiind

Prin ce visat renaşte, devenind..

Entelehia-i grea de carnea-ţi ce palpită-n

Preaplin al dăruirilor primare

Neştiindu-şi moartea naşte, nu dispare

Lumina vede ? O îmbrăţişare

Orgasmul, al durerilor fantomă

Reface-n Doi treimea din Pleromă

Fiindul- Sine, Fiul lumii, zvonul

În suflet râde-plânge, Nou, Eonul.

O! Viu nesaţiu-al Vieţii! Nebunia

E vindecare, prin Entelehia-

Poieion, prin onto-erezia-

A îndumnezeirii-n lumeni, poesia.

Prin arderi melodiindu-Te să curg

Inversul Timp căzut prin Demiurg?

Latent nadir răsăritor-n amurg.

Ci/n Eul- Ea, orgasmul dimpreună

Hristosul-Prunc, al gnozei, prin Sophia,

Fecioara lumii-l naşte pe Mesia.

Sfânt patos gemelar, din soare lună.

Pulsează-n Viu nefiindul-încă, Rună.

 

Eugen Evu

Scriitor, Hunedoara

Categorii:POEMUL
%d blogeri au apreciat asta: