Arhiva

Archive for 12 aprilie 2012

CASCADA – CĂDERE DIN MOARTE LA VIAŢĂ


Categorii:FOTO, GÂND

PRIN LABIRINTUL VIEŢII


Ladislau DARADICI

 

JOCUL CREAŢIEI ŞI AL CREDINŢEI ÎN LABIRINTUL NEBĂNUIT AL VIEŢII

 

(sau o tripla parabolă a existenţei umane)

 

Constantin Stancu – Pe masa de operaţie (roman)

Editura RAFAET, Râmnicu Sărat, 2011

 

Romanul lui Constantin Stancu, Pe masa de operaţie, a apărut la Editura RAFAET (2011), obţinând Premiul „Octavian Moşescu” la a IV-a ediţie a Festivalului Internaţional „Titel Constantinescu”. Lucrarea a fost editată în cadrul proiectului „Scriitori râmniceni pentru literatura română”, iniţiat de Asociaţia „Renaşterea râmniceană”.

Se întrepătrund, în acest roman, trei poveşti existenţiale înţelepte şi cuminţi, ca trei ape line prelingându-se spre matca aceluiaşi fluviu al (pe)trecerii omului în această lume, cititorul descoperind o triplă parabolă a rostului şi sensului devenirii noastre. Sunt poveşti semnificative şi alese despre viaţă şi moarte, despre redescoperirea credinţei şi, implicit, despre iluzia izbăvirii prin artă şi ratare.

Cea dintâi surprinde impactul unei boli trupeşti în existenţa individului – personaj anonim, putând fi oricare dintre noi – descoperirea unei tumori deviind cursul (aparent) firesc al unei vieţi, răvăşind destine. Semnificaţia este clară: răul există în noi, în fiecare. Poate invizibil, poate doar ascuns. Purtăm în permanenţă în noi, cu noi, în trupul nostru fragil şi vremelnic, posibile „erori” genetice ori „pietre” (la fiere, la rinichi), „vestigii” din istoria noastră „nevăzută”. Iar când ni se aduce la cunoştinţă că da, răul se află şi în noi, reacţia noastră e întotdeauna aceeaşi: ”părea că nu vorbeşte despre mine, ci despre o altă persoană”, mărturiseşte naratorul-personaj, „credeam că era o eroare, poate o confuzie, ceva, o greşeală în univers”.

În esenţa sa, povestea devine, astfel, un act prin excelenţă experienţial, iar faptele sunt relatate, în cronologia lor, cu naturaleţe şi resemnare. Toate secvenţele acestui plan epic (Boala nevăzută, Moartea ca un fel de naştere, Misterul frigului, Pâinea cea de toate zilele) sunt structurate pe o schemă narativă clasică, convingând prin onestitatea rostirii, înţelepciunea abordării şi o sensibilă „poezie” a trăirilor.

Pacientul este un bărbat matur, inteligent şi cult şi, în ciuda acceptării senine realităţii, nu-şi pierde nici o clipă speranţa. În plus, nu este singur, soţia fiindu-i în permanenţă alături. Este o întâmplare aproape banală, pentru noi, cei bombardaţi zi de zi, pe toate canalele, de tone de dezastre/ nenorociri, însă devastatoare pentru un cuplu de oameni liniştiţi şi care n-au greşit cu nimic nimănui.

Valoarea acestei confesiuni constă în sinceritatea dezarmantă a relatării, în adevărurile general umane pe care le transmite şi care sunt, de fapt, şi ale noastre. Simbolistica secvenţelor este complexă şi profundă. După operaţie, de pildă, acceptându-şi noua stare, în încercarea de a se obişnui cu „asimetria fiinţei” (pierde un rinichi), prima dorinţă a pacientului este de a bea apă de la fântână (obsedat de imaginea oamenilor simpli din Ardeal aplecându-se peste marginea fântânii, ridicând găleata). Soţia va fi cea care îi va aduce apa „pură” de fântână (apa vieţii pentru un trup bolnav, dar şi a speranţei, pentru un suflet îndoit).

Cea de-a doua poveste constă în relatarea unui vis de către acelaşi pacient (pe cale de vindecare): „visul m-a cuprins ca norul”; „era cald în visul meu…” Prin intermediul visului, îl vom cunoaşte pe Ilie Roman, un inginer care şi-a pierdut vederea, acum cerşind, duminică de duminică, în apropierea bisericii (adus acolo de familie). O poveste „rotundă”, în zece părţi, la fel de bogată în simboluri, până şi titlurile secvenţelor fiind elocvente în acest sens: Mila, Păcatul, Firul de busuioc, Martorii etc.

„Apropierea” orbului de biserică devine o parabolă a vindecării omului prin credinţă, dincolo de miracolul propriu-zis săvârşit de cei doi străini, contând apropierea – lăuntrică, de această dată – de Dumnezeu. Pentru că va rămâne la latitudinea sa dacă va înţelege semnificaţia „darului” primit ori va rata şi acest prilej, aşa cum a mai făcut-o, probabil, şi altădată. În ultima secvenţă, intitulată Copacul, imaginea arborelui (zărit într-o grădină, în drum spre noul său loc de muncă) este relevantă: „pe jumătate uscat, pe jumătate plin de rod şi frunze, fructele aproape coapte, mari şi ireale, fără pete, parcă simţeai gustul lor, iar frunzele păreau că pot vindeca prin strălucirea lor, proaspătă şi persistentă”, în acelaşi timp, jos, lângă rădăcini, zăcând „un topor, metalul ascuţit strălucea în lumina zilei, parcă a fost un zâmbet sinistru, dar toate erau trecătoare, gândi o clipă, sunt trecătoare…”

A treia poveste conţine amintirile naratorului privind întâlnirile sale cu poeţii, cu prilejul unor vizite amicale. Este un plan narativ constituit, la rându-i, din alte patru-cinci secvenţe.

Romanul fiind autobiografic, portretele sunt reale, lucru care le face cu atât mai reprezentative/ semnificative pentru condiţia artistului în societatea noastră de la sfârşitul secolului XX şi începutul celui de-al XXI-lea. Ne sunt prezentate, cu amărăciune şi resemnare, destinele în derivă ale unor poeţi (deveniţi acum personaje), împărtăşind soarta lucrurilor „nenecesare” pe care le colecţionaseră de-a lungul anilor, parcă obsesiv, în casele lor.

În roman poeţii poartă, simbolic, numele unor litere din protosinaic (gimmel, deleth, heth, lamedh), iar „portretele” lor inspiră singurătate şi disperare. Simţim acest lucru chiar în atitudinea naratorului: „aş scrie sau aş plânge poeţii…”, mărturiseşte el, aceşti oameni speciali care „sunt sub val, dar lacrimile lor ajung la noi, sunt lacrimi care curg în sus”.

Scriitorii evocaţi sunt, aproape fără excepţie, oameni dificili, săraci, aşteptând – cu naivitate şi umilinţă – ajutorul celor bogaţi. „Bolnavi de boli reale şi imaginare”, par de-a dreptul depăşiţi de problemele existenţiale (destrămarea familiei, soarta copiilor, intransigenţa fraţilor, trădarea prietenilor). Îşi iubesc cu disperare femeile, care, în realitate, îi consideră insuportabili, în cele din urmă părăsindu-i. Citesc cărţi pe care le iubesc şi le urăsc în acelaşi timp şi răspund la scrisori „care nu le-au parvenit niciodată”. Rataţi profesional, îşi irosesc viaţa prin locuri pe care nu şi le-au dorit, fiind „cântăreţi de bal, ospătari la marile sărbători ale naţiei, muncitori în port sau la câmp, cu mâini delicate precum versul lucrează şi îşi câştigă greu pâinea”. Nu se suportă nici măcar între ei şi, „după cum versurile în poem, se urăsc, se iubesc…”

Cu Ghimel, naratorul bea ceai: e în vârstă, însă îi vorbeşte despre femeia pe care o iubise (şi care l-a trădat). Casa lui e un muzeu de lucruri inutile „într-o lume de derută”. Şi-a vândut garsoniera şi un tablou, cumpărând o casă în care locuieşte cu prietena („femeia sa pe vreme de tristeţe”). Cândva băuse mult, căzând prin şanţuri, salvându-se prin poezie. Trăieşte cu nostalgia anilor tinereţii, „când o carte costa puţin, cât o pâine a săracului şi puteai citi, te puteai refugia undeva, în peisajul acesta abstract al iluziilor şi al cuvintelor vii”. Merge cu bicicleta după apă, dar de la o vreme „îl îmbată” doar tristeţea. Pedalând, îi vin cuvintele, „le dictează aerul, orele, lumina”. Apoi le uită. La despărţire, îi spune naratorului: „Va ninge, poate unul din fulgi va purta chipul lui dumnezeu…”

Dalet este poetul cu aer de nobleţe. „Se născuse pentru a fi poet, un poet sensibil, fragil, trăind până la extrem visul sau himera că poetul este altceva, făcut din alt material decât ceilalţi, călător prin lume după jumătatea care dă sens, care rotunjeşte viaţa, după femeia partener în toate şi parte din poem”. Se îndrăgosteşte de o „artistă a sexului”, el are de-acum 50 de ani, însă „himera care îmbracă un poet este una a deşertului în care trăim”. Deşi prevenit de prieteni, „era dispus să zboare până ce aripile i se frâng” (ceea ce s-a şi întâmplat, desigur)…

Cu Het naratorul discută „pe trepte”, poetul pregătea un roman („avea un vers ca un cântec şi un cântec ca un poem, scria bine, cu har şi cânta cu bucurie, părea că le are pe toate, dar nu era aşa, ceva îl trăgea în jos, dincolo de aparenţe era drama…” Divorţează, acuzat de fapte „care nu erau ale lui”, îşi creşte fiul, cărându-l pe la nunţi (unde el e lăutar), îşi îngrijeşte mama, fraţii revendicându-şi partea după moartea ei. Trăieşte cu soţia altui poet şi nu-şi mai termină romanul… Stând pe trepte „în acea zi, o zi unică în felul ei, am avut senzaţia la un moment dat că trăim amândoi o iarnă stranie”, notează naratorul. Iar finalul, pe cât e de superb, pe atât e de dureros: „iar noi, înconjuraţi de gard, stăm într-o lume care nu ne mai aparţine de mult. Gardul ne înconjoară, deşi credem că versul ne-a eliberat…”

Cu Lamed, naratorul stă de vorbă în balcon. Poetul îi face o cafea, apoi „se dezbracă de omul de peste zi”, redevenind artist. Îşi duce viaţa într-o „singurătate populată de epistole” („era un fel de veghetor într-o ţară pe care numai el o cunoştea”). Capitolul care i se rezervă este cel mai consistent (aproape o cincime din roman), e o adevărată nuvelă (Constantin Stancu foloseşte cu succes atât tehnica inserţiei şi a înlănţuirii, cât şi cea a naraţiunii „în ramă”). Lamed are o personalitate complexă. După ce a practicat o duzină de meserii, acum e pensionar „cu obligaţii faţă de cetate, mai mereu în pierdere”, „ezită la ideea unei antologii, parcă îl încurcă, îl reţine ceva, deşi admite că a venit vremea uneia, aşa ca rod şi ca expresie de uitare, poate gândeşte că antologia este un fel de testament şi schimbă ideea…” „A închis uşa după mine ca după un străin”, mărturiseşte, în final, naratorul.

Remarcabil este, în cazul romanului Pe masa de operaţie, rotunjimea şi relativa autonomie a părţilor, dincolo de cele trei planuri narative (şi care nu pot fi separate), secvenţele care compun istoricul bolii, povestea orbului Ilie sau destinul dramatic al celor cinci scriitori fiind foarte bine conturate. Prozatorul evită poetizările inutile şi nu-şi propune nici o clipă să fie, cu tot dinadinsul, un stilist. Luciditatea ideilor şi sinceritatea simţirii fac din aceste frumoase poveşti o triplă parabolă existenţială.

La o primă apreciere, Constantin Stancu ar putea părea un pesimist. Poate prea resemnat în ceea ce priveşte viaţa, moartea, destinul nostru, al tuturor. Eroul operat de tumoare acceptă relativ uşor ceea ce i se întâmplă, nefiind un luptător. La fel pare să fi acceptat şi Ilie orbirea sa. Doar poeţii se zbat, cu neputinţă, inutil, ca peştii pe uscat – poate din pricina asta îi considerase Carl Sandburg nişte animale marine silite să trăiască pe uscat şi râvnind să zboare în văzduh…

Interesant este că atât povestea pacientului, cât şi cea a orbului au un final deschis: fiecare dintre ei mai primind o şansă, rămânându-le, amândurora, speranţa. Doar destinele poeţilor par marcate definitiv de zădărnicie şi singurătate, deveniţi prizonieri ai propriilor obsesii, perdanţi la jocul de ruletă al destinului. Doar lor nu li se mai deschide nici o uşă… Pentru că poet eşti sau nu eşti. Şi dacă nu eşti, trebuie să accepţi acest lucru. Nu are sens să jertfeşti totul pentru o himeră. Altfel rişti să-ţi petreci viaţa în dezamăgire şi eşecuri, sacrificându-i şi pe cei pe care i-ai fi putut iubi şi care te-ar fi putut iubi la rândul lor. Pentru că, în rest, ce ne mai rămâne?

Este ceea ce am înţeles eu din romanul lui Constantin Stancu. Dacă ai ratat şansa să devii un geniu, încearcă măcar să-ţi păstrezi calitatea de om. La urma urmei, nimeni nu-ţi poate pretinde, pe lumea asta, mai mult de atât… Fiecare dintre noi este, în permanenţă, un pacient, un orb şi un poet deopotrivă, „masa de operaţie” din roman, putând deveni, oricând, şi a noastră…

Categorii:CARTEA

SEMNAL: REVISTA „REGATUL CUVINTELOR” NR. 4 (6)/ 2012!


REVISTA REGATUL CUVINTELOR NR. 4 (6) /2012

     

 

 Director/redactor-şef: N.N.Negulescu

 

 

 http://liga-scriitorilor-romani.com/         

 http://regatul-cuvantului.toposystem.ro/.

 

Sumar

Adrian Botez, Lecţiile lui Isus……………………………………7

Liviu Florian Jianu, Vin Paştele………………………………..13

Cezarina Adamescu,Poeme pascale……………………………14

Ion Pachia Tatomirescu, Toponimie…………………………..19

N.N.Negulelscu, Nunta Cuvintelor…………………………….23

Corneliu Leu, Biserica din eter………………………………….25

Eugen Evu, Poeme interminabile……………………………….33

Aurel Sas, Patimile şi Învierea…………………………………..37

Walter Chiurlea,Poeme bilingve………………………………..46

Alina Cheşcă, jurnalul Soarelui…………………………………48

Editura Herald Filozofia Pentadică…………………………….49

Simona Botezan, The Hunger Game………………………….50

Corneliu Leu, Hora………………………………………………….55

Adrian Botez,Poezii şi poeme…………………………………..57

Nicolae Bălaşa, Rânduieli………………………………………..60

Alina Popa, Anne Stewart………………………………………. 63

Focul sacru, Intoarcerea la rădăcini……………………………67

Octavian Lupu, Creativitate umană…………………………69

Vasile Popovici, Poezii………………………………………….72

Danaela, Tradiţie sacră………………………………………….74

Danaela, Implinirea tacerii……………………………………..74

Danaela, Sufletul pereche ……………………………………..76

Emilian Lovişteanul, Prietenia cu Dumnezeu……………78

Maria Diana Popescu, Tradiţii de Paşti……………………81

Marius Costache, Cuvîntul la inviere………………………83

George Roca, Sub crucea sudului……………………………85

Violetta Petre, Poezii…………………………………………….87

Merian Malciu, Prin labirintul vieţii………………………..90

Daniela Sitar-Tăut, Oana Orlea………………………………94

Elena Buică, Paştele de foc…………………………………….96

Petre Gigea-Gorun, Amza Pellea…………………………….99

Liviu Florian Jianu, Lumea de aur…………………………105

Ileana Maria Belean, Poezii………………………………… 106

Ioana Voicilă, Poeme de credinţă………………………….109

Nicolae Horia Nicoară, Poeme……………………………..110

 

Membri de onoare:

 Academician Constantin-Bălăceanu Stolnici

 Prof.univ.dr.Ion Paraschivoiu, Preşedinte al Academiei Americano-Române de Arte şi Ştiinţe, Canada

 Prof.univ.dr.Jana Palenikova, Universitatea Comenius, Bratislava, şefă a Departamentului de Limbi Romanice,

Preşedintă a Societăţii Culturale Slovaco-Române din Bratislava

 Dwight Luchian-Patton, Director/Publisher, revista “Clipa”, SUA

 Vera Luchian-Patton, Editor in Chief/ Publisher , revista “Clipa”, SUA

 Prof.univ.dr.Florinel Agafiţei, orientalist, sanscritolog

 Maria Diana Popescu, Redactor şef-adjunct la revista „Agero”, Stuttgart, Director la revista de cultură „Art Emis”, Director

al Departamentului Art Emis Academy din cadrul Societăţii Culturale Art Emis

 Cristian Petru Bălan, membru al Academiei Americano-Române de Arte şi Ştiinţe, SUA

 Prof. univ.dr.Lidia Vianu,director MTTLC, Universitatea Bucureşti

Colectivul de redacţie:

Director/redactor-şef: N.N.Negulescu, membru al L.S.R.

Redactori şefi-adjuncţi:

Lector universitar dr. Daniela Sitar Tăut, membră a U.S.R.

Prof. dr. Ion Pachia Tatomirescu, membru al U.S.R.

Secretar general de redacţie: Cezarina Adamescu, membră a U.S.R.

Secretar directorat: Marian Malciu, membru al L.S.R.

Critic de artă: Prof. dr. Magda Buce- Răduţ

Consilier artistic: Prof. dr. Cristina Oprea

Redactori:

-Prof. dr. Nicoleta Milea

-Violeta Petre, membră a L.S.R.

-Prof. Radu Andrei

-Lector univ. dr. Alina Beatrice Cheşcă

-Egumen, Ierodiacon Hrisostom Filipescu

-Lector univ. Ovidiu Ivancu, India

-Prof. dr. Nicolae Balaşa

Redactori asociaţi:

– Ionuţ Caragea- membru al USR, cofondator şi vicepreşedinte al Asociaţiei Scriitorilor de Limbă Română din Quebec,

Canada, membru de onoare al Societatii Scriitorilor din Judetul Neamţ

– Gerge Roca- editor şef al revistei Romanian Vip, Australia

– Slavomir Almajan- Canada

– Cătălina Florina Florescu- Prof. dr. în Literatură Comparată, SUA.

– Simona Botezan- Jurnalist de limbă română la Washington DC, director adjunct al ziarului „Mioriţa”, SUA.

– Teresia B.Tătaru, Germania

– Maria Zavati Gardner, Anglia

– Dr.Gabriela Căluţiu-Sonnenberg,Spania, Editor “Occidentul Românesc” – Spania, membră L.S.R si A.J.S.T, România

Redactor principal tehnoredactare: Ing. Liliana Elena Slăvoiu

Realizator copertă: Luis Bozgan.

Categorii:REVISTA

ARMONII CLUTURALE PE MERIDIANE LIRICE!


ANTOLOGIA UNIVERSALĂ A POEZIEI ROMÂNEŞTI CONTEMPORANE „MERIDIANE LIRICE” – ARMONII CULTURALE 2012

Revista Armonii Culturale lansează ANTOLOGIA UNIVERSALĂ A POEZIEI ROMÂNEŞTI CONTEMPORANE „MERIDIANE LIRICE” –  ARMONII CULTURALE 2012. Invităm creatorii români de poezie, să participe la realizarea un nou proiect, ce are scopul de a promova poeţii de limbă română de pe toate meridianele globului. Pe lângă promovarea poeziei de calitate, ce respectă valorile perene ale spiritualităţii româneşti, se urmăresc şi:  stimularea interesului pentru poezie a tinerei generaţii, implicit posibilitatea de afirmare a tinerilor poeţi, crearea unui schimb de experienţă motivant şi constructiv, a unui dialog pozitiv şi sinergic. Textele cuprinzând doar poezie nu vor depăşi 6 pagini în format A4; Redactarea textelor va fi făcută în Word, Times New Roman 12 pct, spaţiere la 1 rând, cu diacritice; Textele vor fi expediate până la 1 iulie 2012. Orice material trimis după expirarea acestei perioade nu va fi luat în considerare; Materialele vor fi trimise pe adresa de e-mail a redacţiei revistei Armonii Culturale redactie@armoniiculturale.ro (cu menţiunea „MERIDIANE LIRICE”) şi vor fi însoţite de un CV literar – în rezumat – de maximum 1/2 . Materialele vor fi însoţite – de asemenea (dar nu în mod obligatoriu) – şi de 2-3 referinţe critice (maximum ½ pagină A4 ). Textele expediate în alt format sau cu alte caracteristici decât cele specificate, nu vor fi luate în considerare. Selectarea textelor se va finaliza cu publicarea pe site-ul revistei www.armoniiculturale.ro a listei autorilor antologaţi, până cel mai târziu 15 august 2012. Editarea, înregistrarea CIP şi tipărirea antologiei va fi făcută până cel mai târziu 1 octombrie 2012.
                                                                                            Gheorghe A. STROIA
                                                                         Redacţia Armonii Culturale

Categorii:PRESA, REVISTA

CARAVANA CĂRŢII DE LA PETROŞANI LA CHIŞINĂU, VIA ALBA-IULIA. Plus un mesaj de prietenie, scriitori din Hunedoara şi cărţile lor zburătoare…


 

CARAVANA CĂRŢII

 

 

După cum cititorii au fost deja informaţi, în săptămâna 26-31 martie, la Chişinău, au fost organizate importante manifestări dedicate unirii Basarabiei cu Patria Mamă la 27 martie 1918. La aceste manifestări, au participat ca invitaţi speciali mai mulţi scriitori şi poeţi din ţară. Din judeţul Alba, Vâlcea şi Hunedoara au fost prezenţi la manifestările

culturale din Bucovina, scriitorii Virgil Şerbu Cisteianu, Zenovia Zamfir şi Ştefan Nemecsek. În paralel cu prezenţa la acţiunile oficiale din program, a fost derulată şi acţiunea culturală ,, Caravana Cărţii” iniţiată de biblioteca

,,Alba Iulia” din Chişinău, director Elena Căldare, Asociaţia culturală ,, Gând Românesc, Gând European” din Alba Iulia, director Virgil Şerbu Cisteianu, Liceul ,, Petru Rareş „ Chişinău , prin poeta Oxana Munteanu, profesor de limba şi literatura română la această instituţie de învăţământ şi redacţia ziarului Curierul Văii Jiului. Cei trei soli ai prieteniei cu fraţii din Moldova, au prezentat la cele cinci lansări de carte, în cele mai reprezentative centre culturale din Chişinău, activitatea literară a scriitorilor din zonele pe care le reprezintă, Ştefan Nemecsek extinzând expunerile şi cu prezentarea

unei istorii a presei hunedorene.

Ca apreciere a activităţii literare a celor trei scriitori şi interesului faţă de istoria presei hunedorene, la lansările de carte organizate în Sanctuarele Culturii din Basarabia printre care amintim Biblioteca ALBA IULIA, Centrul Internaţional de Informare a Bibliotecii BOGDAN PETRICEICU HASDEU, Casa memorială ALEXEI MATEEVICI de la Zaim, localitatea Borogani din inima Găgăuziei, au participat personalităţi culturale, politice, scriitori şi poeţi, critici literari, de cel mai înalt grad, printre care amintim: primarul general al Chişinăului, Dorin Chirtoacă, Nicolae Dabija – istoric literar, om politic, director al prestigiosului ziar LITERATURA-ARTA, acad.Mihai Cimpoi – critic şi istoric literar, filosof al culturii, Ion Ciobanu – Ministrul Tineretului şi Sportului din Republicii Moldova, Ion Ungurean – fost Ministru al Culturii şi Cultelor din Republica Moldova, actor şi regizor de succes, Ana Bantoş – conf. univ. dr. cercetător ştiinţific la Institutul G.

CĂLINESCU, Vitalia Pavlicenco, dr. în fi losofi e, Iulian Filip – scriitor, poet, folclorist, jurnalist, grafi cian ş.a.

Cea mai importantă acţiune de lansare de carte s-a derulat la Biblioteca ALBA IULIA. Prezentarea oaspeţilor din ţară – Virgil Şerbu Cisteianu, Zenovia Zamfi r şi Ştefan Nemecsek – ca prieteni ai Chişinăului, a fost făcută intr-un mod deosebit de Nicolae Dabija, cel care a moderat evenimentul.

Personalităţile prezente au vorbit elogios la adresa tinerei şi talentatei poete Maria Augustina Hâncu, absolventă a mai multor Facultăţi şi cu un doctorat luat în străinătate şi desigur a volumului de poezii semnată de aceasta – COROANA DIN CENUŞĂ.

Cartea de debut a poetei Oxana Munteanu – DUIOS SUFERINŢA TRECE – a primit aprecieri la toate prezentările făcute. Deosebite şi emoţionante au fost mai cu seamă referinţele elevilor liceeni, care prin cele exprimate au dovedit că au un model de urmat în persoana care poartă numele de Oxana Munteanu.

Poetul, criticul literar, istoricul şi scriitorul Virgil Şerbu Cisteianu a prezentat mai multe volume personale printre care amintim NUNTA ZAMFIREI, respectiv volume semnate de poeţi basarabeni – Traianus, Steliana Grama, Oxana Munteanu, ş.a. – la editarea şi tipărirea cărora a contribuit substanţial prin editura pe care o conduce. Atent urmărite au fost expunerile prezentate atât la lansările de carte cât şi la întâlnirile de la Zaim şi Borogani. La Zaim, localitatea de baştină a lui Alexei Mateevici, oaspeţii au fost întâmpinaţi de prof. univ. dr. Ion Găină custodele Casei-Muzeu ALEXEI

MATEEVICI. Elevii Şcolii din localitate, sub coordonarea învăţătoarei Parascovia Bugari, au prezentat un reuşit spectacol BINECUVÂNTAREA, scenetă ce reflecta taina celor şapte zile în care A. Mateevici a fost inspirat să scrie “Limba noastră”. Atât celor trei oaspeţi cât şi primarilor Gheorghe Ile şi Alexandru Munteanu, le-au fost acordate Diplome Speciale, semnate în original de Ion Ungureanu, Petru Cărare şi Ion Găină, pentru ”mesajul de frăţietate şi susţinere a valorilor româneşti în spaţiul spiritual al Basarabiei”.

După primirea cu pâine şi sare în inima Găgăuziei, în satul Borogani, Virgil Şerbu Cisteianu, Zenovia Zamfir şi Ştefan Nemecsek au fost oaspeţii primarului Victor Iftode, viceprimăriţei Ecaterina Odagiu, ansamblului artistic BUSUIOC MOLDOVENESC, elevilor şi conducerii Liceului Teoretic GRIGORE VIERU.

Scriitoarea Zenovia Zamfir a fascinat auditoriul cu expuneri scurte şi concise, vorbind cu multă dăruire despre conţinutul cărţilor sale – Monografia comunei Stăneşti, Vrednicul de pomenire Patriarhul Justinian Marina, File de monografie – Biblioteca Judeţeană „Antim Ivireanul” – şi activitatea Bibliotecii Judeţene din Râmnicu Vâlcea.

În expunerile făcute, Ştefan Nemecsek a reuşit o primă lansare a volumului RAŢIONALITATEA ŞTIINŢIFICĂ POPPERIANĂ, o carte ce abordează tematic filosofi a ştiinţei, cu studiul creaţiei lui Karl Raimund Popper, un

filosof încă prea puţin studiat şi cunoscut, o lansare cu deosebit succes a celor două volume ce reprezintă istoria literară şi jurnalistică a zonei Oraștie: CARTE LITERATURA SI PRESA LA ORASTIE ( de la începuturi până la 1944). Din bogata presă locală au fost prezentate titlurile: CRONICA VĂII JIULUI, AFACERI ÎN VALEA JIULUI, ACTUALITATEA HUNEDOREANĂ, VOCEA VĂII JIULUI, CURIERUL VĂII JIULUI, ZONA SPECIALA, SERVUS HUNEDOARA, GAZETA DE DIMINEAŢĂ, JURNALUL VĂII JIULUI. Pe lângă aprecierile exprimate, a fost nominalizat şi califi cat ca cel mai penibil ziar local, titlul UNDA DE ŞOC. De ce? A fost GHICIT ca fiind O DERAIERE pseudojurnalistică îndreptată împotriva unei persoane care DERANJEAZĂ! fost prezentaţi scriitorii hunedoreni Ion Urdă-cu volumul CIOBURI DE VITRALIU; Eugen Evu – OCHIUL SĂGEŢII; Ioan Gâf-Deac – ÎNGER CU ARIPI ASCUNSE şi SITUAŢII SIMETRICE, Ioan Velica – colecţia istoriilor germanilor, polonezilor, ţiganilor maghiarilor, evreilor din Valea Jiului, Gheorghe Niculescu – VERSIFICĂRI CU DIVERSIFICĂRI şi LA UN PAHAR DE VORBĂ, Radu Igna – VOCAŢIA CULTURALĂ A HAŢEGULUI şi ISTAMBUL, UN

ORAŞ PE DOUĂ CONTINENTE, Constantin Stancu – PE MASA DE OPERAŢIE, o carte care a reţinut atenţia în mod deosebit prin conţinut şi mesaj, Gligor Haşa – DE TOATE DESPRE TOŢI (NE)TOŢI, Ladislau Daradici – MARIA,

VIAŢA TA E CA O FLACĂRĂ… . S-a vorbit de generaţia tânără a jurnaliştijurnaliştilor, printre care Ilie Pintea, Ionuţ Drăgotesc, Tiberiu Vinţan, Leila Osman, Adina Risipitu, Gabriela Alb, Marius Mitrache, Ramona Roşulescu, Diana

Mitrache ş.a. Ce şi cum s-a vorbit despre aceşti colegi şi încă alţii, despre prestaţia lor jurnalistică.

La toate acţiunile oficiale şi instituţiile unde a fost prezent, Ştefan Nemecsek a înmânat gazdelor un document oficial – MESAJ DE PRIETENIE – semnat de Alexandru Munteanu, primarul municipiului Orăştie şi Gheorghe Ile, primarul municipiului Vulcan.

Pe tot parcursul şederii celor trei oaspeţi pe tărâmurile moldovene, au fost însoţiți de un ghid energic, prietenos şi simpatic în persoana prof. Oxana Munteanu.

Întrucât sunt multe de spus despre amănuntele derulării soliei de prietenie în Basarabia, vom continua prezentarea celor petrecute, văzute şi simţite în compania fraţilor noștri de peste Prut, la Zaim, Borogani şi centrele culturale din Chişinău.

 

 

Text pus la dispoziţie de Ştefan Nemecsek

Categorii:PRESA
%d blogeri au apreciat: