Arhiva

Archive for 10 aprilie 2012

DAUNELE MORALE, O MODĂ SAU O NECESITATE?


CÂTE CEVA DESPRE DAUNELE MORALE

 NOTE DE CURS

Conform Codului civil, în vigoare de la 1 octombrie 2011, răspunderea delictuală este reglementată de art. 1349, care prevede în alin (1) că „Orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune şi să nu aducă atingere, prin acţiunile ori inacţiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane”.

În alin. (2) al aceluiaşi articol se prevede că “Cel care, având discernământ, încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral”

Rezultă că persoana care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârşită cu vinovăţie, este obligat să îl repare, autorul prejudiciului urmând a răspunde pentru culpă.

În practică şi în teoria dreptului s-a stabilit că pentru angajarea răspunderii civile delictuale se cer a fi întrunite cumulativ câteva condiţii:

a) existenţa unui prejudiciu;

b) existenţa unei fapte ilicite;

Poate constitui faptă ilicită o acţiune, dar şi o omisiune, inacţiunea este faptă ilicită când legea prevede imperativ obligaţia unei persoane de a acţiona într-un anumit fel, obligaţie care însă nu a fost respectată ;

c) existenţa unui raport de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu, este necesar ca între faptă şi prejudiciu să fie un raport de cauzalitate, în sensul că acea faptă a provocat acel prejudiciu;

d) existenţa vinovăţiei, această faptă să fie imputabilă autorului ei.

Sarcina probei referitoare la existenţa elementelor răspunderii civile delictuale revine victimei prejudiciului, fiind acceptabil orice mijloc de probă, inclusiv proba cu martori, întrucât în speţă se pune problema probării unor fapte juridice evidente.

Conform şi cu practica CEDO, proba faptei ilicite este suficientă, urmând ca prejudiciul şi raportul de cauzalitate să fie prezumate, instanţele putând să deducă producerea prejudiciului moral din simpla existenţă a faptei ilicite de natură să producă un asemenea prejudiciu,decizia  fiind determinată de caracterul subiectiv intern al prejudiciului moral, proba directă fiind imposibilă în această situaţie.

Daunele morale sunt la nivelul trăirilor psihice, deci o situaţie spirituală, imaterială care se poate dovedi pe baza unor aprecieri subiective în care rolul hotărâtor îl are posibilitatea de apreciere a instanței în cunoașterea sufletului uman și a reacțiilor sale, ca efect a faptelor ilicite.

În ceea ce privește despăgubirile pentru repararea prejudiciilor morale suferite de partea vătămată, instanţa de judecată poate să aprecieze o anumită sumă, întinderea prejudiciului  nu poate fi cuantificat potrivit unor criterii obiective stricte , ci în funcție de împrejurările concrete judecătorul apreciază în echitate, despăgubirile trebuie să prezinte un raport rezonabil de proporţionalitate cu atingerea adusă părţii vătămate,gradul de lezare a valorilor sociale ocrotite, intensitatea şi gravitatea atingerii adusă acestora.

Categorii:PRACTIC

PRACTIC: ROVIGNETA ÎN TRAFIC, O FOTOGRAFIE NEDORITĂ


O situaţie mai puţin obişnuită începe să se perpetueze în viaţa de zi cu zi, reprezentanţii Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România aplică amenzi pe baza unei simple fotografii realizate în mod electronic de sistemul de supraveghere special instalat pe drumurile naţionale, fără respectarea unor condiţii de formă şi fond la întocmirea proceselor verbale de constatare şi sancţionare contravenţională, plecând de la prevederile art. 8 alin.2 din OG nr. 15/2002 [1]cu modificările şi completările ulterioare, referitoare la aplicarea tarifului de utilizare si a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România.

Astfel, în cursul anului 2012, diferiţi agenţi constatatori din cadrul CNADNR au întocmit procese verbale de constatare şi sancţionarea contravenţiilor prin care au fost sancţionaţi cu amendă în suma de 225 lei, plus tariful de despăgubire de 125 lei conducătorii auto, pentru motivul că, la o dată certă, participanţii la traficul rutier ar fi săvârşit contravenţia de a circula pe drumurile publice fără rovignetă,  pe baza fotografiei realizată de sistemul special de supraveghere electronică.

Considerăm că susţinerile agenţilor constatatori pot să nu fie reale deoarece autovehiculele pot să nu fie în stare de funcţionare de mai mult timp, neputând circula pe drumurile publice, apoi, aşa cum rezultă din practica de zi cu zi a persoanelor desemnate de Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România, procesul verbal nu este semnat aşa cum dispune legea, actul fiind generat automat de sistemul de supraveghere electronic, fără un control uman, aparent.

Faţă de această situaţie se poate aprecia că procesul verbal concret poate fi anulat din următoarele considerente:

–        agentul constatator nu a respectat toate condiţiile de formă pentru procesul – verbal de contravenţie prevăzute de dispoziţiile imperative stabilite printr-un act normativ în vigoare. Apoi agentul constatator a încălcat prevederile art. 16 (7) din OG nr. 2/2001[2] privind contravenţiile în sensul că nu permite posibilitatea de se a face obiecţiuni la regula încălcată, luând participanţilor la trafic dreptul fundamental la apărare cu privire la fapta săvârşită şi încadrarea ei în prevederile legale, chiar sub sancţiunea nulităţii. Menţionăm că texul legal mai sus arătată prevede: „ (7)În momentul încheierii procesului-verbal agentul constatator este obligat să aducă la cunoştinţă contravenientului dreptul de a face obiecţiuni cu privire la conţinutul actului de constatare. Obiecţiunile sunt consemnate distinct în procesul-verbal la rubrica „Alte menţiuni”, sub sancţiunea nulităţii procesului-verbal.În general din conţinutul procesul verbal nu rezultă acest lucru din moment ce actul este generat fără supraveghere umană propriu-zisă.   

–        Dreptul la apărare este un drept stipulat de Constituţie şi de Declaraţia Universală a Drepturilor Omului la art. 6. Mai mult, acest aspect s-a avut în vedere şi în Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. XXII/2007 publicată în MO nr. 833/05.12.2007.[3]

–         Argumentele persoanelor amendate se pot dovedi cu proba fotografică în sensul că fotografia nu va indica in mod cert că autovehiculul circula pe drumurile publice, în cauză fiind o eroare, agentul constatator procedând cu superficialitate când a analizat aşa-zisa dovadă în biroul său din Bucureşti, iar de cele mai multe ori sistemul dă erori.  E necesar ca intimata Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România să pună la dispoziţia instanţei fotografia realizată electronic în forma printată, pentru a verifica dacă este validă conform regulilor generale referitoare la contravenţii, plus intimata are obligaţia să pună la dispoziţia instanţei verificarea metrologică la zi a aparatului care a realizat fotografia în trafic. Nu de puţine ori s-a constatat în practică o situaţie ciudată, aparent hilară, fotografia realizată de sistem capta imaginea unui autovehicul diferit de cel deţinut de petent, imaginea de fond nu evidenţia detalii asupra locului unde s-a realizat, ceea ce nu era normal.

–        Ulterior, din datele furnizate de organele de poliţie către instanţa de judecată, a rezultat că au existat situaţii în care certificatul de înmatriculare a autovehiculul era suspendat, adică a fost ridicat cu proces-verbal de reprezentanţii Autorităţii Rutiere Române, organul de specialitate.

În urma acestor evenimente se pot pune întrebări: cine a circulat pe drumurile publice la data şi în locul consemnat în procesul-verbal de contravenţie cu autovehiculul din fotografia realizată electronic, agentul constatator care ia decizia emiterii actului şi comunicării persoanei presupuse contravenient nu este prezent la realizarea fotografiei, nu semnează actul şi nu răspunde de această decizie?!

Cine va suporta eventualele cheltuieli de judecată din cadrul Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România şi aşa în lipsă de fonduri necesare activităţii pentru care a fost înfiinţată de statul român conform legislaţiei speciale?

În situaţii excepţionale s-a constat că au fost emise către aceeaşi persoană mai multe procese verbale de constatare şi sancţionare contravenţională pentru date diferite, dar conţinând aceeaşi imagine, captată la ore diferite, în acelaşi loc. Suntem în faţa unei simple coincidenţe, a unui joc cinic a persoanelor din cadrul CNADR, sau sunt autovehicule colonate de persoane neidentificate?

Iată că un sistem bun, aplicat eronat, poate crea mai multe probleme decât s-ar aştepta cetăţeanul român, iar judecătorii sunt puşi în faţa unor situaţii incomode, numărul dosarelor aflate pe rolul instanţelor crescând simţitor, inutil.

Constantin Stancu


[1] ORDONANŢĂ nr. 15 din 24 ianuarie 2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, publicată în Monitorul Oficial al României, partea I-a, nr. 82/01 februarie 2002.

ORDONANŢĂ nr. 8 din 29 ianuarie 2010 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, publicată în Monitorul Oficial al României, partea I-a, nr. 70/30 ianuarie 2010.

ORDIN nr. 781 din 28 aprilie 2004 privind constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor prevăzute la art. 8 din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind introducerea tarifului de utilizare a reţelei de drumuri naţionale din România, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 424/2002, publicat în Monitorul Oficial al României, partea I-a, nr. 414/10 mai 2004.

[2] ORDONANŢĂ nr. 2 din 12 iulie 2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, partea I-a, nr. 410/25 iulie 2001. LEGEA nr. 180 din 11 aprilie 2002 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, partea I-a, nr. 268/22 aprilie 2002.

[3] DECIZIE nr. XXII din 19 martie 2007 privind recursul în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, referitor la consecinţele nerespectării cerinţelor înscrise în art. 16 alin. (7) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare, publicată în Monitorul Oficial al României, partea I-a, nr. 833/05 decembrie 2007.

 

Categorii:PRACTIC

PROIECTE, PROIECTE… DE PAŞTI ŞI DE ALTE SĂRBĂTORI…


Care sunt fazele realizarii unui proiect?
1. Entuziasm.
2. Sudoare.
3. Deznadejde.
4. Cautarea vinovatilor.
5. Pedepsirea nevinovatilor.
6. Premierea celor care n-au avut nicio treaba cu proiectul.

 

Text propus de Dumitru Hurubă

Categorii:UMOR
%d blogeri au apreciat: