Arhiva

Archive for 5 aprilie 2012

BIBLIOTECA NAŢIONALĂ – 23 APRILIE 2012!


O perspectivă asupra culturii – Biblioteca Naţională a României – deschiderea oficială a noului sediu – 23-27 aprilie 2012
23 Martie 2012

Biblioteca Naţională a României – deschiderea oficială a noului sediu – 23-27 aprilie 2012

Începând din data de 23 aprilie 2012, Biblioteca Naţională a României, instituţie patrimonială fundamentală a ţării, va deschide treptat, în noul său sediu, situat în B-dul Unirii nr. 22 din Bucureşti, activităţile destinate publicului, moment mult aşteptat de noi toţi.

 Timp de cinci zile, din 23 şi până în 27 aprilie, vă propunem, sub deviza O perspectivă asupra culturii – Biblioteca Naţională a României, un program inaugural care va încerca să prezinte publicului larg activităţile şi misiunea unei biblioteci naţionale, atât zonele de interferenţă între biblioteca naţională şi celelalte tipuri de biblioteci (publice, specializate, universitare, şcolare, de cercetare), cât şi cele de interferenţă între biblioteca naţională şi alte instituţii info-documentare, precum muzeele, arhivele, centrele culturale.

SURSA: BIBLNAT

 

Categorii:PRESA

SOLIE CU PANĂ DE SCRIB DE LA ŞTEFAN NEMECSEK. Chişinău, martie 2012…


CHIŞINĂU – 26-31 MARTIE 2012, SOLIE CU PANĂ DE SCRIB…

 

În săptămâna 26-31 martie, la Chişinău, au fost organizate importante manifestări dedicate unirii Basarabiei cu Patria Mamă la 27 martie 1918. La aceste manifestări, au participat ca invitaţi speciali mai mulţi scriitori şi poeţi din ţară. Din judeţul Alba, Vâlcea şi Hunedoara au fost prezenţi la manifestările culturale din Bucovina, scriitorii Virgil Şerbu Cisteianu, Zenovia Zamfir şi Ştefan Nemecsek. Cei trei soli ai prieteniei cu fraţii din Moldova, au prezentat în cele mai reprezentative centre culturale din Chiţinău, activitatea scriitorilor din zonele pe care le reprezintă, Ştefan Nemecsek extinzând expunerile şi cu prezentarea unei istorii a presei hunedorene.

Ca apreciere a activităţii literare a celor trei scriitori şi interesului faţă de istoria presei hunedorene, la lansările de carte organizate în Sanctuarele Culturii din Basarabia printre care amintim Biblioteca ALBA IULIA, Centrul Internaţional de Informare a Bibliotecii BOGDAN PETRICEICU HASDEU, Casa memorială ALEXEI MATEEVICI de la Zain, localitatea Borogani din inima Găgăuziei, au participat personalităţi culturale, politice, scriitori şi poeţi, critici literari, de cel mai înalt grad, printre care amintim: primarul general al Chişinăului, Dorin Chirtoacă, Nicolae Dabija – istoric literar, om politic, director al prestigiosului ziar LITERATURA-ARTA, acad. Mihai Cimpoi – critic şi istoric literar, fi losof al culturii, Ion Ciobanu – Ministrul Tineretului şi Sportului din Republicii Moldova, Ion Ungurean – fost Ministru al Culturii şi Cultelor din Republica Moldova, actor şi regizor de succes, Ana Bantoş – conf. univ. dr. cercetător ştiinţific la Institutul G. CĂLINESCU, Vitalia Pavlicenco, dr. în filosofie, reprezentantul Mitropolie Basarabiei, preotul paroh Petru Buburuz, cel care a sfințit toate parlamentele din 1990 până în prezent, Iulian Filip – scriitor, poet, folclorist, jurnalist, grafi cian ş.a.

În expunerile făcute, Ştefan Nemecsek a reuşit o primă lansarea a volumului RAŢIONALITATEA ŞTIINŢIFICĂ POPPERIANĂ, o carte ce abordează tematic filosofia ştiinţei, cu studiul creaţiei lui Karl Raimund Popper, un filosof încă prea puţin studiat şi cunoscut, o lansare cu deosebit succes a celor două volume ce reprezintă istoria literară şi jurnalistică a zonei Orăștie: CARTE LITERATURA SI PRESA LA ORASTIE ( de la începuturi până la 1944). Din bogata presă locală au fost prezentate titlurile: CRONICA VĂII JIULUI, AFACERI ÎN VALEA JIULUI, ACTUALITATEA HUNEDOREANĂ, VOCEA VĂII JIULUI, CURIERUL VĂII JIULUI, ZONA SPECIALA, SERVUS HUNEDOARA, GAZETA VĂII JIULUI, JURNALUL VĂII JIULUI. Pe lângă aprecierile exprimate, a fost nominalizat şi calificat ca cel mai penibil ziar local, titlul UNDA DE ŞOC. De ce? Vom reveni cu amănunte. Au fost prezentaţi scriitorii hunedoreni Ion Urdă, Eugen Evu, Ioan Gâf-Deac, Ioan Velica, Gheorghe Niculescu, Radu Igna, Constantin Stancu, Gligor Haşa, Ladislau Daradici şi creaţiile lor. S-a vorbit de generaţia tânără a jurnaliştilor, printre care Ilie Pintea, Ionuţ Drăgotesc, Tiberiu Vinţan, Leila Osman, Adina Risipitu, Gabriela Alb, Marius Mitrache, Ramona Roşulescu ş.a. Ce şi cum s-a vorbit despre aceşti colegi şi încă alţii, vom reveni cu un articol mai extins.

Pe toată durata prezenței delegației din România pe teritoriul Moldav, ghid care a însoțit pe cei trei scriitori a fost distinsa doamna profesor Oxana Munteanu.

La toate instituţiile unde a fost prezent, Ştefan Nemecsek a înmânat gazdelor un document ofi cial – MESAJ DE PRIETENIE – semnat de Alexandru Munteanu, primarul municipiului Orăştie şi Gheorghe Ile, primarul municipiului Vulcan.

 

Ancuţa SULTANA

Categorii:PRESA

DIN TRANSILVANIA, MELOS…MI-E TÂRZIU DE STALAGMITE…


Melos transilvan

 

Dulceamară dezmierdare/ toamnă-n oglindire soare/ prin sanctuare sublunare/

Frunte-ngenuncheată/ desfoliere- foşnitoare/ smulgere-ntru- zbor visat/ dor de nimeni/

Dor dinspre păduri şi muri/ înspinaţi de rugi mahmuri/  cu brânduşe-n glod de urs/

Aina- daina/ Leroi Ler/ îngerimi înnălbăstrite/ duh văzut- văzduh năuc / mi-e târziu din stalagmite) sub lumina de cuţite), din Colinde viscolite…De adio de trădarea ( uneia cu felurite/ nume-n cărţile sfinţite…

Prin ninsoare

 

Eugen Evu

Categorii:POEMUL

LECŢIILE LUI IISUS HRISTOS PE CRUCE (2). Serial de Adrian Botez


…Deci, în definitiv, ce este PAŞTELE? Este veşnica reamintire, către om (din partea Lui Dumnezeu!), a Învierii. Cu Duh şi Trup, deopotrivă (pentru că şi Trupul va fi judecat, la Supremul Tron Cosmic, pentru cât s-a supus şi cât s-a împotrivit poruncilor Duhului Curăţeniei – şi cât a păstrat şi cât n-a păstrat, prin făptuire externă, Puritatea de Duh, Puritatea Cea Dinlăuntrul Omului, acolo unde vine, pe neaşteptate, MIRELE-HRISTOS!). Şi ce înseamnă Lumina Minunată  a Învierii? Trebuie să aflăm, ori măcar “să pipăim” această Taină Dumnezeiască – pentru a nu ne prăbuşi, azi, în vremurile Beznelor celor mai dese şi al Dansului Satanei, peste Lume – în prăpastia DEZNĂDĂJDUIRII, NEPĂSĂRII EGOISTE ŞI EGOTISTE…A LEHAMITEI VINOVATE, PRIN PASIVITATE (complice!) FAŢĂ DE CEL RĂU!!!

…Pentru a nu ne pierde omenia din noi şi pentru a nu ne rătăci de SUPRA-FIINŢA NOASTRĂ NAŢIONALĂ – de popor şi de NEAM!!! Căci, la Tronul Judecăţii din Urmă şi Desăvârşite: “…iată o  mulţime mare de oameni, pe care nimeni n-ar fi putut-o număra, din toate seminţiile şi neamurile, şi din toate popoarele şi limbile (s.mea) – mulţime care stătea înaintea tronului şi înaintea Mielului, în haine albe şi cu ramuri de finic în mâinile lor. Aceştia strigau cu glas mare şi ziceau: <<Mântuirea este a Dumnezeului nostru care şade pe tron şi a Mielului!>>” (Apocalipsa, 7/9). Iată  cum se zice CLAR că SEMINŢIILE şi NEAMURILE şi POPOARELE şi LIMBILE sunt entităţi dumnezeieşti (iar nu invenţii de-ale…”turbaţilor de naţionalişti!”) – oricât s-ar da peste cap să demonstreze contrariul toate…”UNIUNILE” masonice – şi, mai ales, peste toate strădaniile masonilor lumii, de a amesteca, într-un spurcat Babilon, toate neamurile şi a strica, satanic, toate limbile (cu excepţia celei maghiaro-udemeriste, poate…). Priviţi cum …nu mai avem la ce şi pe  cine privi, la fotbal, unde la formaţia C.F. R.-Cluj, într-o vreme, NU MAI EXISTA UN SINGUR ROMÂN, “DE SĂMÂNŢĂ”, MĂCAR… – nu mai zic de “alde” F.C. Barcelona, Bayern-München, Olympique Marseille, Chelsea Londra, Arsenal Londra etc. etc. (excepţie nu fac decât bravele echipe ale BASCILOR!!! – …fraţi traci, de-ai noştri, dar mult mai înţelepţi şi stabili decât noi, întru Divina Tradiţie!!!). Şi uitaţi-vă cum corcesc rasele şi seminţiile, “fraţii” ucigaşi ai Franc-Masoneriei…şi vor să şteargă toate hotarele dintre minţi, religii (“ecumenismul” peste fire, cu de-a sila, în forme …“poruncite de la centru”!) şi dintre neamuri şi seminţii…

VADE RETRO, SATANAS!!!”

…Frumos şi adânc grăieşte (cum niciun teolog creştin n-a făcut-o şi, din păcate, nici nu se străduieşte a o mai face, azi!), despre ÎNVIERE, Părintele Dumitru Stăniloae: “Învierea Domnului este evenimentul fără pereche, în istoria lumii. Importanţa ei întrece absolut tot ce se întâmplă şi se poate întâmpla în univers. (…) Creaţia dă posibilitatea istoriei, Învierea o arată ca insuficientă, ca stadiu ce trebuie să dispară şi să fie înlocuit cu forma cea perfectă şi definitivă a existenţei. Învierea arată istoria ca un provizorat, în tensiune spre eschatology. În Înviere se manifestă nemulţumirea Lui Dumnezeu cu istoria. O nemulţumire de care suntem, şi noi, pătrunşi. Dacă Învierea ar fi fost un fapt istoric, încadrat perfect în cauza şi efectul ei, în istorie, atunci ea nu ne-ar arăta ceva peste istorie, ci ne-ar confirma existenţa istorică drept existenţă ultimă. Numai prin faptul  că Învierea atrage cu forţă metaistorică, ceva din istorie – în altă orbită de existenţă! – arată spre un viitor altfel decât istoric. Învierea are un lucru cu istoria, dar nu pentru a o confirma, ca singură realitate – CI PENTRU A O JUDECA, A O ARĂTA ÎN CRIZA DE CARE SUFERĂ ŞI PENTRU A SE MILOSTIVI DE EA! (…)

Prin Înviere, El scoate lumea din starea bolnavă în care s-a rostogolit, înălţând-o la o stare a cărei bogăţie, plenitudine şi fericire nici nu ne-o putem închipui, aşa cum nu-şi poate închipui omul mereu bolnav starea de perfectă sănătate. Dacă prin păcat s-a introdus în viaţă, de la Dumnezeu, boala radical – prin Înviere, această  boală este eliminată. E de crezut că, fără căderea în păcat, n-ar fi intervenit Învierea, aşa cum, peste tot, n-ar fi avut loc întruparea Fiului Lui Dumnezeu.

În Iisus Hristos, viaţa cea nouă, eshatologică, e realizată. El este începătura pentru toţi care cred în Învierea Lui, pentru întregul univers, care, actualmente, boleşte. Viaţa cea nouă nu este numai promisiune, ci este realizată, prezentă. Noi trăim mai departe în istorie, dar cu ochii credinţei şi ai nădăjduirii spre El, spre viaţa cea adevărată, deplină, ultimă şi fără de moarte.

Când zicem, cu credinţă: <<Hristos a înviat!>> – afirmăm implicit: <<NOI TOŢI AM ÎNVIAT!>>” – cf. D. Stăniloae, Ortodoxie şi românism, Sfintele Paşti, 1937 – tipărită La Sibiu, în 1939 – pp. 268-274.

…Bine-bine, eu, noi… – ca fiinţe, am aflat câte ceva din Veşnica Taină a Învierii. Dar SUPRA-FIINŢA noastră, Neamul/naţiune?

…Deci, cum se produce Învierea, pentru Supra-Fiinţa noastră – NEAMUL/NAŢIUNEA? Se produce la fel ca şi pentru fiinţă, numai că este un eveniment fără margini de măreţ, întrevăzându-l (prin SUPRA-FIINŢA noastră!)  pe însuşi Adam-Cel-Mântuit, din Rai!

“(…)Este diversificarea omenirii în naţiuni un păcat, sau o urmare a păcatului? Ar fi de ajuns să respingem această presupunere, cu simpla provocare la legea universală a treptatei diversificări a faunei şi a florei. Legea aceasta nu e plauzibil să fie contrară Voii Lui Dumnezeu, mai ales că diversificările acestea manifestă, cele mai adeseaori o înnobilare a trunchiului de bază, nu o decădere a lui (s.mea). Dar răspunsul se poate da şi altfel: păcatul sau răul e de alt ordin decât unitatea sau diversitatea. El înseamnă stâlcire, desfigurarea a lucrului dat, a existenţei produse de alte puteri. Este specificul naţional o stâlcire a umanului, o decădere din fiinţa omenească? Ar fi, când acest specific naţional s-ar prezenta ca un ceva vicios, meschin, fără înălţimi ţi puritati de simţire şi de gând. Cine nu ştie, însă, că nimic josnic nu se află în felul specific cum percepe şi reacţionează în lume membrul unei anumite naţiuni? In simţirea doinei româneşti şi în hora noastră nu cred că e ceva păcătos, sau dacă e şi aşa ceva, aceasta nu e caracter naţional, ci omenesc. Naţiunea în faza păcatului are manifestări păcătoase (n.mea: de aceea, eu fac deosebirea între Neam, pe de o parte  – care este expresia metafizică a Supra-Fiinţei umano-divine, în eternitatea Revelaţiei Dumnezeieşti, deci înafara păcatului!  – …şi naţiune-popor, care sunt expresia istorică, deci păcătoasă, a Supra-Fiinţei umano-divine!), pentru că natura omenească, în general, cu toate diversificările în care se înfăţisează, este păcătoasă. Scoaterea oamenilor din starea păcătoasă nu se face prin anularea calităţilor naţionale, ci prin îndreptarea naturii omeneşti, în general. Dacă ar fi ceva păcătos în însuşi specificul naţional, atunci nu s-ar mai putea face deosebire între buni şi răi în cadrul unei naţiuni, căci toţi ar fi răi (o logică perfectă! – A SE LUA AMINTE, DE CĂTRE…”UNIONIŞTII” MASONI!!!).

Chestiunea îmi pare atât de evidentă, încât socotesc de prisos să mai insist.

Se pune problema, greu de descurcat, a raportului între naţional şi uman. Naţionalul nu întunecă umanul, nu-l extermină? Iar dacă umanul rămane, nu cumva e naţionalul o simplă iluzie, ceva de suprafaţă, pe care să-l poţi lepăda în oricare moment voieşti?

E de remarcat, întâi, că nu există om anaţional. Nici Adam, măcar, n-a fost anaţional – ci a vorbit o limbă, a avut o anumită mentalitate, o anumită construcţie psihică şi trupească. Un om pur, necolorat din punct de vedere naţional, fără determinamentele naţionale – ESTE O ABSTRACŢIE (n.mea: iată la ce vor cei de la “uniuni” să realizeze din noi: nişte …ABSTRACŢII, nişte “zombie”, pe care le/îi înrolezi cu mult mai lesne, în “armata” de sclavi mondiali – decât pe nişte fiinţe umano-divine, determinate, ca personalităţi, de Însuşi Dumnezeu!). Aşa cum nu poate exista un măr fără determinamentele unui anumit soi, aşa cum nu poate exista un om fără determinamente individuale.(…) Un român, când simte milă faţă de un ungur, în mila lui e tot român; sentimentul de frăţie umană care simte că-l leagă de un ungur, e un sentiment colorat româneşte, nu e anaţional.(…)” – cf. Bucovina profundă online, Părintele D. Stăniloae, art. Scurtă interpretare teologică a naţiunii, Sfintele Paşti, 1934.

 

“(…)Naţiunile sunt, după cuprinsul lor, eterne în Dumnezeu. Dumnezeu PE TOATE LE VREA! În fiecare arată o nuanţă din spiritualitatea Sa  nesfârşită. Le vom suprima noi, vrând să rectificăm opera şi cugetarea eternă a Lui Dumnezeu? SĂ NU FIE! Mai degrabă vom ţine la existenţa fiecărei naţiuni, protestând când una vrea să oprime sau să suprime pe alta şi propovăduind armonia lor, căci armonie deplină este şi în lumea ideilor dumnezeieşti (…) În cadrul Ortodoxiei pot exista popoare cu preocupări, însuşiri, cu politică, artă şi cugetare originale. Ortodoxia este RITMUL, este MĂSURA, nu este melodia vieţii înseşi. Şi câte melodii nu pot exista, pe aceeaşi măsură? ” – cf. Părintele D. Stăniloae, Ortodoxie şi românism, Sibiu, 1939, p. 32.     

…Deci, cu inima plină de lumină, îţi mărturisesc (de fapt, dar egal: RE-AMINTESC!) Cereasca Minune, CERESCUL ADEVĂR – Ţie, Neam al Românilor:

HRISTOS A ÎNVIAT! ADEVĂRAT A ÎNVIAT!

…VEI ÎNVIA ŞI TU, MIRACULOS  NEAM AL ROMÂNILOR – CU TOŢI SFINŢII ŞI MARTIRII ŞI VOIEVOZII ŞI “CRĂIŞORII” TĂI… – …CÂT DE CURÂND VA BINEVOI DUMNEZEUL MÂNTUIRII!!!

…FACEŢI SĂ TACĂ RĂZBOAIELE ŞI CRIMELE VOASTRE (cele de pe dinlăuntru, precum şi cele de pe dinafară) – ŞI, HAIDEŢI (începând cu ACEST Paşte!!!) SĂ ASCULTĂM MAGNIFICA ARMONIE DUMNEZEIEASCĂ  (…dinafară de partide „manelisto-tamburinice”, de interese grotesco-burleşti – lăcomii dovedind apucături şi pofte animalice, de fiare ale beznelor…, dinafară de găşti şi tâlhari nepocăiţi, de tot soiul…!) – ŞI SĂ FIE (în sfârşit!), DUPĂ VORBA LUI HRISTOS:  “PRECUM ÎN CER, AŞA ŞI PRE PĂMÂNT”!!!

…”SĂ FIE PAŞTI ÎN FIECARE ZI!” – cum înţelept grăieşte  Părintele Constantin Sturzu…!!! (cf. oradereligie.wordpress.comAţi făcut clic pe +1 în mod public. Anulaţi, ziarul Lumina de duminică, din 30 Mai 2008).

                                                                      prof. dr. Adrian Botez

 

 

 

Categorii:CREDO, ESEU

MUNTELE CA MIT ŞI ENIGMĂ, ARCA LUI NOE ÎN CER!


Muntele Roraima (2.810 m) este cel mai înalt din lanţul muntos Pakaraima din America de Sud. Muntele marchează graniţa a trei ţări: Venezuela, Brazilia şi Guyana. Roraima a fost descoperit în anul 1596 de către exploratorul britanic Sir Walter Raleigh. Muntele a inspirat multe dintre legendele şi miturile indienilor Pemon şi Kapon.

FOTO: PROPUNERE DE ARHITECT ION CONSTANTINESCU

Categorii:literature

VIAŢĂ DE GREIER, DE LA TOPÂRCEANU


Parerea furnicii despre Toparceanu  
GREIERELE SI FURNICA
(Fabula moderna)

Primavara.

Furnica sapa, pune seminte, face straturi. Apare si
greierele.
– Ce faci, greierasule?
– Merg la un tenis cu baietii.
– Mai, mai! Sa nu vii la iarna sa-mi ceri mancare, ca nu stiu ce-ti
fac!
– Da, da, bine….

Vara.

Furnica aduna, secera, coseste. Trece greierele, cu o chitara sub
brat.
– Ce faci, ma?
– Ma duc sa cant cu baietii in parc.
– Sa nu uiti: de la mine sa nu ceri de mancare.

Toamna.

Furnica culegea de zor, facea dulceturi, punea conserve. Trece
greierul, tot cu chitara sub brat.
– Ce faci, ma?
– Ma duc sa cant cu baietii in bar.
– Bine, ma, da’ la munca nu vii pana la iarna?

Vine iarna.

Furnica statea in pridvor, infofolita intr-un sal si cu un
ceai fierbinte in mana, cand vede o limuzina. Din ea coboara greierasul.
– Ce faci, greierasule?
– Uite, ma duc la Paris sa cant. Am avut succes cu chitara.
– Bine, greierasule, bafta. Si daca-l vezi pe unu’, Toparceanu, zi-i
ca-mi bag picioarele in „Balada” lui

Sa ai o zi de greier !

 
TEXT DE PE INTERNET!
 
 
Categorii:UMOR

TEOLOGIE ŞI LITERATURĂ LA THEODOR DAMIAN


 

 TEXT DE EUGEN EVU:

Darul de carte

 

Teologie şi literatură

Theology and Literature

 

 Am primit recent un  remarcabil volum omagial – la 6o de ani-, dedicat preotului, profesorului şi scriitorului Theodor Damian, din New York.. Theodor Damian ne este cunoscut prin opera sa poetică, de dinainte de exil, dar şi de după, şi prin revista unică în felul ei, „ Lumină Lină/  Gracious Light, editată în State, însă distribuită în întreaga lume. Volumul, elegant şi sobru,  este îngrijit de editorul prof.  univ. Conf. Dr  George Lăzăroiu, care distribuie judicios texte semnate în ordine de: Mihaela Albu, Dan Anghelescu, Bert Breiner, Aurel M. Cazacu,  Steven Cresap, Louis Tietje, Nicolae Georgescu, Richard Grallo, George Lăzăroiu,  Sofia Bratu, Constantin Miu, Eugen J. Pentiuc, Mihaela Posada, M.N. Rusu, Aurel Sasu, Doru Tsaganea…

   Capitolul literatură, este complementar şi sensibil prtin afinităţile elective cu sărbătoritul: Vasile Andru, Eugen Evu, Ioan Gâf- Deac, Mariana Floarea, Daniel Gîfu, Lia Lungu, Liviu Pendefunda, Muguraş Maria Petrescu, Elena Liliana Popescu, Mircea Săndulescu, Nicolae Petre şi Baki Ymeri. Poate că genericul articolului semnat de criticul Aurel Sasu, este cel mai semnificativ pentru această carte- simpozion: „ Lazaretul sufletesc”… Altfel spus, este o carte nou- testamentară…Theodor Damian ne onorează prin împărtăşania de carte- lumină,  aşa cum  îl vede ÎPS Nicolae Condrea, Pg. D. Arhiepiscop al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române din cele două Americi, pe preotul- misionar drept un preactician al pildei talantului, cu „ darul slujirii pastorale”, slujitor în România, dar şi în Elveţia şi pe continetul american.

Trebuie salutat că şi Uniunea Scriitorilor din România, ca şi alte focare ale actualei culturi române.

   …Însoţindu-l, pe un recent itinerariu în Ardeal, la Sibiu şi în Mărginimea Sibiului, apoi şi la Hunedoara, împreună cu traducătoarea cărţii sale „ Semnul Isar”, Murguraş Maria Petrescu, dar şi cu Aurel Sasu şi Valentin Ajder, Mihaela Albu Dan Anghelescu,  am fost onorat a publicita reciproc scrierile şi faptele noastre care sperăm a fi sub egida acelei  Gracious Light care pulsează pretutindeni, şi în dulcea limbă românească…Fie darul de carte primit!

 

Eugen Evu

 

 

Categorii:CARTEA
%d blogeri au apreciat: