Arhiva

Archive for 15 decembrie 2011

POET PROVINCIAL…

15 decembrie 2011 Lasă un comentariu

EI

Moto :

“ Un tăciune si-un cărbune,

Taci poet provincial,

Ca s-a reformat chestura

Şi-ti duc versul la canal…”

Ioan Evu -” Doina reformata”

 

 

Ei.

Ei se-mbracă-n haine străine, first hand,

se hrănesc cu alimente preparate după o reţeta străina,

se iubesc după o moda străina,

vorbesc între ei la telefoane străine,

se salută în limba engleza,  

au amintiri comune din Germania,

sau Insulele Marshall,

dar se-njura româneşte…

 

Ei

urinează la temelia casei de lemn,

urina lor inflamabilă aprinde

Muzeul Satului, Muzeul Omului,

Muzeul Ideii,

se visează miniştri,

pregătiţi să valseze cu televizorul,

ei,

născuţi de MAMA MOARTE…

ei,

vor fi înmormântaţi intr-un ţipat…

 

Constantin Stancu

Reclame
Categorii:POEMUL

FĂCĂTORII DE SFINŢI, UN PUNCT DE VEDERE…

15 decembrie 2011 Lasă un comentariu

Primim de la Adrian Botez:

CĂLCĂTORII DE  CONSTITUŢIE ŞI FĂCĂTORII DE SFINŢI…

 – fragment –

 

…Sâmbătă, 12 noiembrie 2011, a fost canonizat, în CATEDRALA MITROPOLITANĂ DE LA SIBIU, Mitropiltul ANDREI ŞAGUNA (n. 20 ianuarie 1808, la Mişkolţ/ Ungaria — d. 28 iunie 1873, Sibiu) – cel despre care se spune că a fost “militant pentru drepturile ortodocșilor și ale românilor din Transilvania, fondator al Gimnaziului Românesc din Brașov (1851), membru de onoare al Academiei Române. Care va să zică, pentru a merita canonizarea, adică nu CONSTITUIND un sfânt (cum au făcut grecii, în veacul al XVIII-lea, cu Cosma, ucigaşul şi calomniatorul de aromâni!  – ci doar “declarând” o sfinţenie…”dobândită prin lucrarea Sfântului Duh” (cf.: “Biserica nu face decât să constate, să recunoască şi să declare, să mărturisească sfinţenia unui fiu al ei, care a fost proslăvit de Domnul cu puterea sfinţeniei. Deci CANONIZAREA ARE UN CARACTER EVIDENT DECLARATIV, IAR NU UNUL CONSTITUTIV”) –… cel ce l-a propus, fie Înaltpreasfinţitul STREZA, fie Preafericitul DANIEL (“COLEGI” DE GÂNDIRE ŞI ÎNTRU ECUMENISM –  …şi, deci, ÎNTRU NE-ORTODOXIE!) trebuie să fi avut şi nişte motive puternic duhovniceşti, dar şi urmând criterii de dogmă tradiţională:

   ”Pentru a se putea proceda în zilele noastre la acte de canonizare, trebuie să fie îndeplinite următoarele condiţii de fond:

 

1. Ortodoxia neîndoielnică a credinţei celui despre care se tratează, ortodoxie păstrată până la moarte, fie în tot timpul vieţii, fie în timpul de la care a îmbrăţişat credinţa ortodoxă.

 

2. Proslăvirea lui de către Domnul, cel puţin printr-unul din următoarele daruri sau puteri:


a) puterea de a suferi moartea martirică pentru dreapta credinţă.
b) puterea de a înfrunta orice primejdii sau suplicii, pentru mărturisirea dreptei credinţe, până la moarte.
c) puterea de a-şi închina viaţa celei mai desăvârşite trăiri morale şi religioase.
d) puterea de a săvârşi minuni în viaţă sau după moarte – sau în fine –
e) puterea de a apăra şi de a sluji cu devotament eroic credinţa şi Biserica Ortodoxă.

…Oare de ce Înaltpreasfinţitului BARTOLOMEU ANANIA, Mitropolit şi Enciclopedist-Cărturar, LUMINĂ A ORTODOXIEI, nici nu i-a trecut prin minte, o clipă măcar,  să-l propună pe ANDREI ŞAGUNA, pentru canonizare? Înaltpreasfinţitul BARTOLOMEU numai de ignoranţă nu putea fi acuzat, cum nici de lipsă de curaj ori de “stricarea, delăsarea ori trădarea rânduielilor Ortodoxiei”! – DIMPOTRIVĂ! Atunci, cine ştie, poate că sus-zisele “criterii”, de care nu prea fac caz nici Preafericitul Patriarh DANIEL, nici Înatpreasfinţitul STREZA (ambii ecumenişti de frunte!), nu se pot aplica, în “Cazul ŞAGUNA”?!

 

1. Ortodoxia neîndoielnică a credinţei celui despre care se tratează, ortodoxie păstrată până la moarte, fie în tot timpul vieţii, fie în timpul de la care a îmbrăţişat credinţa ortodoxă”. Ce ştim despre “ortodoxia” mişkolţeanului-aromân ANDREI ŞAGUNA?

 

Naum Șaguna, tatăl lui Andrei Șaguna, a trecut în 1814 la catolicism, religie în care și-a botezat copiii. În 1816 Anastasie (numele de botez a lui Andrei) a început școala la Mișkolț. În 1826 A TERMINAT GIMNAZIUL CATOLIC LA CĂLUGĂRII PIARIșTI DIN PESTA.

La 29 decembrie 1826 a trecut la ortodoxie. Între 1826-1829, URMEAZĂ FILOZOFIA șI DREPTUL LA BUDA”. Bun, se va zice că şi Sfântul Apostol Pavel a suferit metanoia/preschimbarea creştină a sufletului, PE DRUMUL DAMASCULUI  – …şi, din prigonitor şi ucigaş de creştini – a devenit cel mai mare şi convingător Propovăduitor/Răspânditor şi Apărător al Logosului Hristic…! Dar, după cum vedeţi dvs., şi după ce trece la Ortodoxie, Duhul îl trage, pe “svetiANDREI ŞAGUNA, spre cele lumeşti (“filosofie şi drept”), şi abia în 1929 se apucă de teologie, la Vârşeţ…

…N-a suferit “moarte martirică” (ci a murit, bine-mersi, în patul lui, tihnit!); chiar dacă “Începând cu anul 1854, a organizat peste 800 de școli primare confesionale. Tot sub îndrumarea sa au fost întemeiate gimnaziile ortodoxe din Brașov și Brad. Gimnaziul de la Brașov, inaugurat în 1850, este una dintre cele mai vechi școli superioare românești, astăzi purtând numele mitropolitului Saguna: Colegiul Național „Andrei Șaguna”. Școlii din Brad îi dăruiește Andrei Șaguna în 1870 suma de 2000 fl. Din îndemnul său vor fi tipărite 25 de titluri de manuale școlare, Andrei Șaguna sprijină ideea lui Ioan Pușcariu de a înființa Astra. Șaguna este ales primul președinte al Astrei” – observăm că NU DISPREŢUIEŞTE, NICI ÎN PLINĂ MATURITATE (SPRE SENECTUTE…!) FIIND, ONORURILE LUMEŞTI: nu doar că acceptă să se “tragă în poză”, în primul şir al “astriştilor” – …dar, în 1851 (deci, la 43 de ani!), acceptă slăvirea lumească, devenind “membru de onoare al Academiei Române”.

…N-a fost un Duh modelar, pentru Neamul Românesc: “misiunea conducătoare: prin îndrumarea vieţii creştinilor pe căile trăirii şi lucrării arătate de sfinţi, pe cele mai drepte căi ale mântuirii”.  N-a avut nici :

a-“puterea de a înfrunta orice primejdii sau suplicii, pentru mărturisirea dreptei credinţe, până la moarte” –  nici :
b- “puterea de a-şi închina viaţa celei mai desăvârşite trăiri morale şi religioase” – cu atât mai puţin

c- puterea de a săvârşi minuni în viaţă sau după moarte – sau în fine –
d-puterea de a apăra şi de a sluji cu devotament eroic credinţa şi Biserica Ortodoxă!

 

…Dimpotrivă! PE 17 IANUARIE 1847, A PREDAT-O, CU MÂNA LUI,  AUTORITĂŢILOR AUSTRIECE (ÎN BUCIUM-POIENI), PE ECATERINA VARGA („DOAMNA MOŢILOR„), MILITANTĂ ROMÂNO-MAGHIARĂ, PENTRU DREPTURILE ROMÂNILOR ARDELENI, DIN MUNŢII APUSENI – MOŢII, CEI MAI SĂRACI ROMÂNI AI ARDEALULUI!!!

…Ca răsplată pentru această mişelească trădare de neam, “PE 2 FEBRUARIE 1834, ÎN BISERICA CATEDRALĂ DIN CARLOVIț, A FOST ÎNAINTAT DIACON VIITORUL MITROPOLIT ANDREI ŞAGUNA”.

…Nici a treia condiţie n-a fost împlinită: “Răspândirea miresmei de sfinţenie după moartea lui şi confirmarea acesteia, prin cultul spontan pe care i-l acordă poporul credincios, numărându-l în rând cu sfinţii”. Mai ales că, în mijlocul Ne-cinstitei Adunări de la Sibiul Ecumenic a tronat Diavolul în persoană, “în carne şi oase” – TRAIAN BĂSESCU-TRĂDĂTORUL/VÂNZĂTORUL DE NEAM VALAH! – s-a răspândit, în văzduh, mai curând, putoare de pucioasă, decât… “mireasmă de sfinţenie!! Iar “poporul credincios” (vreo 10.000  de şomeri şi de gură-cască obişnuiţi!) avea alte necazuri, în suflet: scăderea mărimii pâinii, de pe masă,  pentru copii …şi scăderea jalnică, până la stafidire, a salariului, ne-îndeajuns pentru supravieţuire… – şi, deci, se înregistrează nu “cultul spontan” al norodului, pentru “svetiŞAGUNA – ci, dimpotrivă, se înregistrează murmure de revoltă şi creşterea mizeriei morale şi fizice…în “turma” dată/încăpută (după plecarea la îngeri a Înaltpreasfinţitului BARTOLOMEU ANANIA!) – pe mâna Măcelarului, iar nu a Păstorului Bun!!!

NU, ANDREI ŞAGUNA ERA CEL MAI PUTIN INDICAT, DINTRE PERSONALITĂŢILE ROMÂNESTI (ŞI ROMÂNEŞTI-ARDELENEŞTI!), DE A FI CANONIZAT! Sunt martiri români autentici, sunt trăitori creştin-ortodocşi cu nemăsurat mai multă forţă de lumină, sunt români cu merite spirituale infinit mai mari, cu spiritualitate infinit mai incandescentă, decât acest popă trădător:…Dumnezeu îi va judeca aspru, pe toţi înalţii ierarhi, care, prin canonizarea lui Andrei Şaguna (…în hăhăielile “legitime” ale Golanului-Şef, Băsescu, pe post de…Mefisto!), au comis o blesfemie!

…Şi când te gândeşti că, din rândul clerului ortodox, Înaltpreasfinţiţii STREZA şi Preafericitul DANIEL puteau să-i canonizeze, cu atâta folos, pentru Duhul Neamului Românesc – pe Părinţii DUMITRU STĂNILOAE, pe ARSENIE BOCA (la mormântul lui Arsenie Boca se săvârşesc minuni, fără să-I ceară voie ori să-l întrebe cineva, pe „Patriarhul Diavolului„-Daniel Ciobotea!), pe TEOFIL PÂRÂIANU, ILIE CLEOPA, ILARION ARGATU, ARSENIE PAPACIOC, ADRIAN FĂGEŢEANU… – …iar din rândul cărturarilor patrioţi şi chiar martiri ai Neamului Românesc, cel puţin pe OCTAVIAN GOGAMARTIRUL ARDEALULUI!!!

…Duhul Sfânt n-a avut nicio tangenţă cu ce s-a petrecut, sâmbătă, 12 noiembrie 2011, la CATEDRALA MITROPOLITANĂ DIN SIBIU (“satanizatmefistofelizată”, prin prezenţa “energică” a lui HĂHĂILĂ-DE-COTROCENI!!), cum n-a avut nici în clin, nici în mânecă, acelaşi Duh Sfânt, cu A.N.B.-ul Masonic, “majoritat” de “Mafia Lui Dumnezeu”/OPUS DEI (cu masonii Sorin Frunzăverde, Constantin Bălăceanu-Stolnici, Trifon Belacurencu etc. etc.), atunci când a fost decisă alegerea Preafericitului “Diavol” DANIEL  (“Profesor timp de peste opt ani de zile la Institutul Ecumenic de la Bossey – Elveţia, ba chiar director adjunct, Mitropolitul Daniel este suspectat de unii de o relaţie nu tocmai ortodoxă cu organele Securităţii Statului” – cf. Alegerea Patriarhului – Masonerie, interese politice si santaj , în revista online Masoneria bolşevică, 19 septembrie 2007) – care l-a alungat de la Palatul Patriarhal din Bucureşti, cu mare nedreptate şi umilire, cu sfidare şi obrăznicie! –  în mai 2006, pe Bunul Păstor, pe Înaltpreasfinţitul BARTOLOMEU, Mitropolitul Mitropoliei Clujului, Albei, Crişanei și Maramureșului.

…Drumul spre iad a fost, deja, presărat/pavat, nu cu “intenţii bune”, ci cu HORCĂITURILE “HĂHĂITE”, AVERTIZATOARE PENTRU ORTODOXIA VALAHĂ, ale Diavolului Masonic-Pseudo-Politic…!!!

…Dar va judeca Dumnezeu! – … şi numai El îi va alege pe ai Săi!!! Sfinţii Neamului Valah sunt cei aleşi de Dumnezeu, iar nu paiaţele împăiate de panglicari, judecaţi, deja, de Duhul Dumnezeiesc al AMINULUI/EMINESCU:

“(…)Toți pe buze-avînd virtute, iar în ei monedă calpă,
Quintesen
ță de mizerii de la creștet pînă-n talpă.
Și deasupra tuturora, oastea să și-o recunoască,
Î
și aruncă pocitura bulbucații ochi de broască…
Dintr-ace
știa țara noastră își alege astăzi solii!
Oameni vrednici ca să
șază în zidirea sfintei Golii,
În căme
și cu mîneci lunge și pe capete scufie,
Ne fac legi
și ne pun biruri, ne vorbesc filosofie.
Patrio
ții! Virtuoșii, ctitori de așezăminte,
Unde spumegă desfrîul în mi
șcări și în cuvinte,
Cu evlavie de vulpe, ca în strane,
șed pe locuri
Și aplaudă frenetic schime, cîntece și jocuri…”

Adrian Botez

Categorii:ESEU

Biblioteca Judeţeană „Ovid Densusianu” Hunedoara – Deva – LECTURA PENTRU TOŢI: DENSUŞIENII…LA DENSUŞ…

15 decembrie 2011 Lasă un comentariu

Lectura pentru toţi: DENSUŞIENII. CORESPONDENŢĂ.

 

Începutul lunii decembrie a însemnat pentru locuitorii comunei Densuş, de la mic la mare, participarea la un dublu eveniment cultural: organizarea unei manifestări sub genericul „Lectura pentru toţi” şi lansarea unei valoroase cărţi dedicate biografi ei unor membri ai ilustrei familii

Densuşianu. Petrecute la puţină vreme de la evocarea Marii Uniri, ambele evenimente au fost organizate de Biblioteca Judeţeană „Ovid Densusianu” Hunedoara – Deva şi s-au bucurat de prezenţa şi atenţia domnului Mircea Ioan Moloţ, preşedintele Consiliului Judeţean Hunedoara. Programul

„Lectura pentru toţi” are ca obiectiv generos organizarea de întâlniri între scriitorii din judeţ şi locuitori din diferite aşezări hunedorene, dornici să-şi cunoască personalităţile culturale.

Căminul cultural al comunei Densuş a fost literalmente neîncăpător pentru toţi cei care au dorit să fi e martorii acestui dublu eveniment. Au fost prezente oficialităţi locale, elevi, profesori şi preotul comunei.

Poeta Mariana Pândaru, directoarea Editurii Călăuza v.b., a făcut o scurtă prezentare a editurii, a scriitorilor pe care îi publică, a propriei opere poetice. A venit la această întâlnire însoţită de scriitorii Miron Ţic şi Petrişor Ciorobea care s-au prezentat în faţa publicului, le-au citit fragmente din creaţia lor literară şi au purtat un dialog cu participanţii.

A urmat un moment care a stârnit mândria fiecărui localnic din Densuş: lansarea volumului „Densuşienii. Corespondenţă” alcătuit de istoricii Ioachim Lazăr şi Adela Herban. Dintre personalităţile de frunte originare din judeţul Hunedoara, care au marcat viaţa culturală a României, se detaşează fi gurile luminoase ale membrilor ilustrei familii Densuşianu, cu puternice rădăcini în Ţara Haţegului. Impresionantul volum este rodul unei asidue şi îndelungate munci de cercetare şi descoperire de noi izvoare epistolare legate de istoria familiei Densuşianu. Această lucrare, prezentată în chiar locul de baştină a Densuşienilor, vine să completeze bogata bibliografie dedicată până acum acestor personalităţi.

Biblioteca noastră, al cărei patron spiritual este savantul umanist Ovid Densusianu, este onorată să-i păstreze memoria şi să fi e alături de orice manifestare cultural-ştiinţifică, precum aceasta, menită să facă mai bine cunoscute vieţile, activitatea, lupta spirituală a fiecărui membru al acestei familii. Buni cunoscători ai genealogiei Densuşienilor, ambii cu serioase lucrări pe această temă, cei doi istorici întregesc bibliografi a dedicată acestei importante familii româneşti, o adevărată dinastie de cărturari

şi oameni de spirit. Şi, în mod firesc, această carte a fost prezentată în comuna Densuş, de unde se trage familia Densuşienilor. Aici în comună, pe oricine ai întreba este mândru că în comuna aceasta se află rădăcinile unei familii care este ctitor de cultură română.

Volumul prezentat, despre care istoricul Ioachim Lazăr a vorbit cu pasiune şi competenţă, n-ar trebui să lipsească din biblioteca niciunui român adevărat, în special din Ţara Haţegului. Din fi lele ei se pot afla numeroase aspecte din viaţa şi activitatea fiecărui membru al familiei Densuşianu, aspecte prezentate de autori cu rigoare ştiinţifică, dar şi într-un stil plăcut, atrăgător, ceea ce face ca lectura să fi e incitantă. Avem nevoie de astfel de cărţi, de cât mai multe asemenea cărţi, ca să ne cunoaştem

înaintaşii, ca să ne cinstim marii oameni de cultură, ca să ştim de unde venim şi ce moştenire spirituală impresionantă trebuie, la rândul nostru, să dăm mai departe celor ce ne vor urma.

Biblioteca Judeţeană „Ovid Densusianu” Hunedoara – Deva îi felicită pe cei doi autori şi este mândră să aibă pe rafturile ei o lucrare de o asemenea ţinută ştiinţifică, lucrare pe care s-o ofere spre lectură tuturor celor care doresc să afle cât mai multe despre marile personalităţi ale României, despre, aşa cum spunea Nicolae Iorga, „oameni care au fost”.

 

 

 Ioan Sebastian BARA

Categorii:PRESA
%d blogeri au apreciat asta: