Arhiva

Archive for 21 noiembrie 2011

PREMIUL PENTRU ROMANUL JACOB SE HOTĂRĂŞTE SĂ IUBEASCĂ! Un scriitor român apreciat în Elveţia de UNIUNEA EDITORILOR ŞI LIBRARILOR!

21 noiembrie 2011 Lasă un comentariu

UNIUNEA EDITORILOR ŞI LIBRARILOR DIN ELVEŢIA ACODĂ PREMII SUBSTANŢIALE SCRIITORILOR!

Scriitorul elvețian de origine romana, Cătălin Dorian Florescu (44 de ani) a fost recompensat în 20 noiembrie 2011 cu Premiul pentru cel mai bun roman al anului in Elveția,  „Jacob se hotărăşte să iubească” (Jacob beschliesst zu lieben). Este cel de al cincilea roman al său.
Născut la Timișoara, Cătălin Dorian Florescu a emigrat in Elveția la vârsta de 15 ani. După studiile efectuate la Zurich, romanul a lucrat mult timp ca psihoterapeut, înainte de a se consacra scrisului in 2001, conform presei
Juriul a analizat 60 de titluri din partea a 20 edituri, iar premiul (in valoare de 40.000 de franci elvețieni) a fost creat in 2008 pentru a atrage mai mult atenția asupra literaturii elvețiene si este oferit de Uniunea editorilor si librarilor din Elveția.

Categorii:literature, PRESA

CULTURA DE COMPANIE, ŞEFII, RESTUL ŞI AMANTELE!

21 noiembrie 2011 Lasă un comentariu

DE PE INTERNET!Structura organizationala si rolul angajatilor in companie
Directorul
A fost ales pe baza unui criteriu sanatos: este ruda cuiva care poate ajuta afacerea. Varul lui lucreaza la Ministerul X sau la Compania Y. Prin conexiunea asta poate aduce comenzi pentru firma. Ca nu are experienta în management sau nu întelege businessul sunt detalii nesemnificative. Toata lumea îl uraste pentru ca nu stie sa se comporte cu oamenii. Angajeaza oameni la fel de nepriceputi ca el. Cumpara un server de 200 milioane, dar se zgârceste sa plateasca 200 pentru cineva care sa îl puna pe picioare. Isi cumpara o masina mare si o zgârie în parcarea firmei, parcare trasata tot de el pe principiul „lasa ba ca avem loc”. Isi ia rolul foarte în serios, modifica bugetele departamentelor si muta oamenii de colo colo. Inchide usa biroului când urla patronul la el. Isi cumpara computer ultra-performant si refuza cererile de achizitii pentru harduri, tastaturi si mausi pentru computerele angajatilor. Prefera sa plateasca 300 rata la masina angajatului + benzina decât sa îi mareasca salariul cu 200. Dupa doi ani, când a învatat businessul bine, concediaza angajatii care au fost martori la chiftelele sale si angajeaza juniori usor impresionabili. Considera ca e de datoria lui sa aiba o amanta, indiferent daca sotia e urâta sau frumoasa.

Echipa de vânzari

Se cred cei mai mari si mai tari din firma si la orice raspund cu „daca nu aducem noi comenzi, firma moare”. Cel putin jumatate din ei se vad mai inteligenti decât directorul si ar vrea sa îi ia locul, dar nu au curajul necesar sa îl conteste pe fata, asa ca se multumesc sa îl sape pe la berile cu colegii de suferinta. De multe ori nu stiu ce vând, încurca comenzile, trimit specificatiile aiurea si apoi dau vina pe muncitori ca lucreaza prost si ca ei nu pot face vânzari în conditiile astea.
Considera ca e de datoria lor sa plece din firma cu toate informatiile posibile, pentru ca, si aici citez „sunt clientii mei”.

Contabilele

Sunt niste doamne obosite de ani de zile. Si asta înseamna ca orice problema ai avea, ele sunt ocupate. La ce îti trebuie adeverinta? Ete na, trebuia sa vii sa ma deranjezi. Tu nu stii ca am treaba? Chiar daca au predat bilantul de 2 zile, ele oricum au foarte mult de munca, pentru ca „solitaire” nu se joaca singur. Odata trecute de 40, ori sunt foarte blazate si nervoase, ori se distreaza de rup barurile…

Fetele de la Marketing / PR

Au facut cel putin o facultate si au vise mari. Declara în orice împrejurare, chiar si neîntrebate, ca anii ’50 au fost cei mai grozavi dpdv al publicitatii si îsi doresc sa lucreze într-o agentie de advertising, unde sa mute muntii cu ideile lor, de obicei crete. Fac front comun cu pizdutele de la vânzari si se plâng în grup când ies seara în oras pe diverse teme. Isi sincronizeaza ciclul si au acasa un manelisto-cocalar sau un corporatist care nu le baga în seama, pentru ca e plictisit de sclifoselile lor. Vacante în strainatate si poza cu manelistul în background pe calculator si telefon, obligatoriu!

IT-iul

Orice ar face, trebuie sa îti dea de înteles ca esti cel mai prost din firma. De aceea el are parola de administrator, pentru ca tu esti un netrebnic care nu stie nimic si nu merita sa se afle în prezenta lui. Când nu rupe banda firmei cu pornache, joaca un joc online sau se plânge pe forumuri de geeks ca este muncit ca un sclav. Abia asteapta sa îl întrebe directorul ce poate face sa opreasca scurgerea de informatii din firma ca sa poata instala radmin si sa se distreze.

Magazionerul

Este foarte plictisit si enervat de fiecare data când ai treaba cu el. Daca îndraznesti sa îi sugerezi sa se grabeasca, îti rabufneste în nas ca el e sef peste magazie si îti da ce vrea si daca are el chef. Tremura în fata directorilor si se da cocos în fata soferilor si a femeii de serviciu.

Soferii

Ei urasc pe toata lumea, în mod egal si din principiu. Scopul lor în viata e sa îsi ia telefoane si sa se plânga ca trebuie sa munceasca în fiecare zi. Au mereu lucruri mai importante de facut si serviciul îi cam încurca. Cel putin unul viseaza sa ajunga la vânzari sau sa conduca firma, pentru ca el stie ce e în neregula, si le împartaseste asta colegilor în timp ce stau la mici la munte pe benzina si pe masina firmei. Asteapta ca fata de la vânzari pe care o plimba atâta prin oras sa îl invite la ea într-o seara, pentru ca, nu-i asa, o serveste mereu si îsi rupe din timpul lui important pentru ea.

Femeia de serviciu

Ea e suparata ca trebuie sa faca curat si cafele. Nu întelege de ce trebuie tocmai ea sa dea cu matura sau cu mopul sau de ce trebuie ea sa stie când nu mai e hârtie la baie. Le uraste pe curvele de la vânzari si de la marketing, dar se da bine pe lânga ele pentru ca are o fata care are nevoie de serviciu.

Secretara

Scopul ei în viata e sa se aboneze cu mailul office@firma.com la site-urile de bancuri si de porcarele. Nu stie niciodata nimic. Nu are chef sa se duca la director în birou, nu are chef sa îi faca legatura cu furnizorul X. Viseaza sa ajunga la vânzari sau la marketing, pe care le considera joburi mai usoare decât ceea ce face ea, si când ajunge se poarta mizerabil cu secretara.

Muncitorii

Astia sunt urâti de toata lumea si toate se sparg în capul lor. Jumatate nu au chef de munca, restul o fac în dorul lelii, de teama sa nu fie concediati, pentru ca au rate la banci si copii multi. Tot ei urasc soferii pentru ca stau toata ziua în masina în timp ce ei muncesc, le urasc pe curvele de la vânzari pentru ca stau toata ziua pe scaun si au salariu mai mare, îl urasc pe director ca nu angajeaza mai multi oameni ca sa poata dormi si ei la serviciu câteva ore. Nu pleaca din firma decât dati afara si le e lene sa gândeasca un pic.


Amantele

Sunt prezente peste tot, în functie de ale cui sunt. Amanta magazionerului e femeie de serviciu, amanta soferului e secretara, amanta sefului e la marketing. Se stiu care sunt în firma si sunt urâte de toata lumea, desi toti se poarta frumos cu ele. Visul lor e sa se integreze cât mai bine în colectiv, sa aiba impresia ca si ele contribuie cu ceva, în speranta ca vor fi invitate la iesiri în grup de colegele de departament. In momentele post act, varsa amantului tot ce stiu si sugereaza cine ar trebui dat afara. Amanta directorului e singura care zâmbeste sau are o mima inocenta atunci când directorul tipa la toata lumea.
 

Categorii:UMOR

UMOR ÎN RAI, PREŢUL EVEI PENTRU ADAM!

21 noiembrie 2011 Lasă un comentariu

DE PE INTERNET, UMORUL PE VREME DE CRIZĂ!
 
Paragraful pierdut din Geneza

Dumnezeu l-a īntrebat pe Adam:
„Ce se īntāmpla cu tine?”
Adam a raspuns ca nu avea pe nimeni cu care sa mai schimbe din cānd īn cānd cāte o vorba.
Dumnezeu i-a spus ca o sa īi faca lui Adam o companie, si ca aceasta va fi o femeie.
Dumnezeu a zis:
„Aceasta persoana blānda si suava va aduna si prepara hrana pentru tine iar atunci cānd vei descoperi hainele, ea o sa ti le spele. Ea va fi īntotdeauna de acord cu orice decizie pe care o vei lua. Ea īti va face copii si nu īti va cere niciodata sa te trezesti īn mijlocul noptii ca sa ai grija de ei. Ea nu te va cicali si va fi prima care va admite ca a gresit atunci cānd tu nu vei fi de acord cu ceva.
Ea nu va avea niciodata dureri de cap si īti va da īn mod liber dragoste si pasiune ori de cāte ori vei avea nevoie de ele.”
Atunci Adam L-a īntrebat pe Dumnezeu:
„Si cāt o sa ma coste o astfel de femeie?”
Dumnezeu a raspuns:
„Un brat si un picior”.
La care Adam a īntrebat:
„Si ce pot sa primesc daca dau doar o coasta?”

… restul este o istorie pe care o cunoastem bine cu totii.

Categorii:UMOR
%d blogeri au apreciat asta: