Prima pagină > POEMUL > PLOAIA PE CERUL CUVINTELOR… Poem de Constantin Stancu

PLOAIA PE CERUL CUVINTELOR… Poem de Constantin Stancu


PLOAIA PE CERUL CUVINTELOR

 

 

Ploaia nu spală, ea caută rădăcini pentru îmbrăţişare.

Ploaia îşi descoperă în sine fulgerul şi

oamenii săi,

gândul meu este arcă, acum,

gândul tău – porumbel al ţărmurilor nevăzute.

Ploaie timpurie, ploaie târzie –

timp lichid pentru plante, timp curgător pentru istorii vechi!

Ploaia o femeie dezlănţuită între un sezon şi altul,

iarba ca un bărbat la picioarele ei,

un timp umed pentru formele primordiale din care au fugit zeii!

Ploaia se maturizează, devine zăpadă gravidă de sensuri,

lumea priveşte spre limitele ei albe,

curcubeul cu şapte culori, ai putea locui una din ele…

Ploaia în copilărie a fost nor pe cerul cuvintelor toate,

de el s-a prins argintul dimineţilor!

Ploaia nu spală,

ea face rădăcinile puternice,

cu o mie de ani în neuronii lichizi,

pentru memoria pământului…

 

 

Constantin Stancu

Reclame
Categorii:POEMUL
  1. Niciun comentariu până acum.
  1. 1 octombrie 2011 la 19:01

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: