Prima pagină > CARTEA, literature > CRONICI TV (3). Serial de Dumitru Hurubă

CRONICI TV (3). Serial de Dumitru Hurubă


BURICUL TANIEI BUDI

 

Ce vremuri trăim! “Iacă-tă”, vorba Domnului Stolojan, că am ajuns să stăm acasă, în faţa micului ecran şi să privim la vedetele lumii manifestându-se omeneşte: râzând, plângând, suferind, rânjind, bolborosind două-trei propoziţii cam ininteligibile, îmbrăţişându-se (uneori “scrâşnind din dinţi pe lângă boi”-i premiaţi – kaşa-i românu’ Telefil: gândeşte negativ)…; am văzut în noaptea de 23 spre 24 staruri îmbrăcate frumos, cu bun simţ şi bun gust, zâmbind cuceritor, sincer sau fals (mă rog…), criminalii şi bădăranii din filme abia articulând câteva cuvinte cu timiditate, actriţe ale insomniilor noastre bucurându-se copilăreşte… Aşadar, Hollwyoodu-l, prin grija TVR-ului (felicitări!) ne-a obligat la o noapte albă, drept că pe alocuri un alb mai spre gri, datorită prafului nisipos ridicat în urma înaintării trupelor aliate spre Baghdad. Dar dacă totul ar fi fost ireproşabil, perfecţiunea ne-ar fi obosit… Până şi celebrul covor avea parcă roşeaţa de obraz al unuia prins cu mâţa-n sac, sau televizorul meu este antirăzboinic – mă voi interesa…

Dar, peste toată hărmălaia, a tronat Oscarul, mult-visatul Oscar! Şi a început… Pentru film, pentru regie, pentru roluri… Emoţii, clipe groaznice de aşteptare, de speranţă… Apoi surpriza, durerea, revolta, invidia, nedreptăţirea…

Dar, pentru mine, ca telespectator român, nimic n-a contat mai mult decât buricul Taniei Budi. Aşteptam reportajele trimisei noastre speciale mai emoţionat decât oricare posibil premiant de-acolo. Seară de seară mă pregăteam sufleteşte să văd graţiosul buric al Taniei însoţit de discretul zâmbet al lui Mihai Constantin, zâmbet care mă făcea gelos, deşi părerea mea despre acest sentiment este că el ţine de patologic… Şi aşa şi era: începusem să nu mai raţionez logic (mă rog, niciodată nu m-am putut lăuda cu o logică logică), să am clipe de deznădejde şi de revoltă. Ce mai, nu mă mai recunoşteam. Noroc că s-au decernat Oscarurile şi am scăpat cu viaţă, fiindcă începusem să visez urât; într-o noapte chiar m-am visat aruncat într-o grămadă de burice, în timp ce Tania arunca altele spre mine pentru a mă sufoca. Începusem să mor şi, zvârcolindu-mă, urlam până ce mi-a bătut un vecin la uşă strigându-mi: “-Ce urli, mă ? Te-ai tâmpit ?” A fost ca un duş cu apă rece. M-am trezit şi, brusc, am avut revelaţia: în mod normal, trebuia să fiu mândru: la urma urmei, câte televiziuni se pot mândri că au avut un buric gol şi graţios la Hollwyood ?

Aşa că le-am făcut-o, fi-r-ar a Irak-ului de americani!

 Dumitru Hurubă

Categorii:CARTEA, literature
  1. Niciun comentariu până acum.
  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: