Arhiva

Archive for 26 august 2011

DIN ŢARA HAŢEGULUI: PICTURĂ DE DORIN SOCACI, SĂRBĂTOAREA CULORILOR


Categorii:PRESA

VALEA REGINELOR, UN POEM DE DEPARTE


VALEA REGINELOR

 

 

În mijlocul văii, templul primei femei faraon, Hatshepsut, un Eden, salvat din nisip şi

încununat de munţi, în tălăzuirea de secole a cerului. Poveste a domniei ei, dispărute

după ce-a fost şaptesprezece ani suverană a Egiptului, şi a urii ce i-a desăvârşit

contractul cu viaţa şi care-a scris un alt nume-n rulou, spre-a şterge orice urmă a

stăpânirii sale.

 

Şi totuşi, succesorul, chiar dacă unicu-i ţel în a-şi depăşi antecesoarea fusese numai

şi numai răzbunarea, a oferit, apoi, poporului, din abundenţă, dorita şi-atât de

necesara sare albă, ce-a devenit simbolica-i efigie.

 

Negrul nămol al lacului de la templul funerar dedicat lui Hathor, ce n-a putut să

ferească pământul fertil de vântul deşertului, care, timp de secole, l-a uscat, a reuşit,

da, să stingă însetarea jos, sub piatră, cu mâl filtrat până la pielea tandră, tăbăcită şi

uscată, a lui Nofrure şi Meritré Hathepsut, fiicele femeii faraon, care, aidoma ei, încă

aşteaptă să fie recunoscute. Povestea lor, cândva, într-o îndepărtată zi, ivindu-se,

puţin câte puţin, înspre lumină.

 

 

Rosa Lentini

 

Traducerea Eugen Dorcescu

 

 

Categorii:POEMUL

NOTE LITERARE: ROSA LENTINI


 PRIMIM DE LA EUGEN DORCESCU

 

ROSA LENTINI (Barcelona, 1957, Spania), poetă, traducătoare, critic şi editor, este

licenţiată în Filologie Hispanică la Universitatea Autonomă din Barcelona. Membru

fondator al revistelor de poezie Asimetría (1986 – 1988) şi Hora de Poesía (1979 –

1995), a fost, în plus, directoare a acesteia din urmă, în care a tradus numeroşi autori şi

a realizat mai multe antologii.

A conceput şi coordonat ciclul de poezie “Martes poéticos” în Casa del Libro din Barcelona în perioada 2000 – 2005, unde au citit mai mult de o sută cincizeci de poeţi din toată lumea. Actualmente este editor şi co-director, alături de Ricardo Cano Gaviria, la Ediciones Igitur. A tradus, în colaborare cu Susan Schreibman, Sieste poetas norteamericanas actuales: May Swenson, Denise Levertov, Maxine Kumin, Adrienne Rich, Linda Pastan, Lucille Clifton şi Carolyn Forché (1991, 1992) ; El ladrón de Talan de Pierre Reverdy (1997); în colaborare cu

Cano Gaviria, Satán dice de Sharon Old; şi, în colaborare cu Osías Stutman, Poesía

reunida 1911 – 1982 de Djuna Barnes.

A selecţionat textele şi a alcătuit două antologii, una a lui Carlos Edmundo de Ory (2001), şi alta a tatălui ei Javier Lentini (2005), şi, ca traducător şi antologator, alte două, ale poeţilor catalani Joan Perucho şi Rosa Leveroni (2000).

Este de asemenea coordonatoare, alături de Concha García, a numărului monografic al revistei Ficciones: Barcelona: 25 años de poesía en lengua española. A realizat cu academicianul Francisco Rico antologia Mil años de poesía europea (Editorial Backlist, 2009).

A publicat culegerile de poeme:

  • La noche es una voz soñada (1994),
  • El sur hacia mí (2001),
  • El veneno y la piedra (2005) şi
  • Transparencias (2006),

pe lângă plachetele

  • Leyendo a Alejandra Pizarnik (1999),
  • Cuaderno de Egipto (2000),
  • Intermedio (2001) şi
  • Las cuatro rosas (2002).

A fost inclusă în numeroase antologii, între care se cuvin evidenţiate Ellas tienen la palabra

(1997), Norte y sur de la poesía iberoamericana (1997), Las poetas de la

búsqueda (2002), Ilimitada voz (2003), 11-M poemas contra el olvido (2004),

The other poetry of Barcelona (2004), Di yo. Di tiempo (2005), Con voz propia

(2006), Poetas en blanco y negro (2006), Poeti spagnoli contemporane (2008),

precum şi în lucrări omagiale dedicate unor poeţi precum Alberti, Goytisolo sau

Eugénio de Andrade.

O parte din poemele sale au fost traduse în limbile engleză, italiană, franceză, catalană, română şi portugheză.

Eugen Dorcescu

Categorii:CARTEA, literature

TSUNAMI ŞI ALTE POEME DE LA ROSA LENTINI, ÎN TRADUCEREA LUI EUGEN DORCESCU


Categorii:CARTEA

CALAN 02.09.2011, LITERATURA IN CETATE!


Categorii:PRESA

ANTOLOGIA AMBASADORILOR ŢĂRII HAŢEGULUI


Categorii:HAŢEG

HAŢEG: DE LA NEANTIA LA VÂLTOAREA SULFETELOR


„MANAGERIATUL” ZĂPEZII.  ARHIVELE DE LA HAŢEG: DE LA <<NEANTIA>> LA <<VÂLTOAREA>> SUFLETELOR[1], de CONSTANTIN STANCU

…Rafinatul întru ale sfintei evanescenţe POESIS, cărturarul şi Orfeul haţegan,  CONSTANTIN STANCU, scrie, de data aceasta, o carte cu totul specială, prin care dovedeşte că până şi zăpezile Poetului şi Poeziei şi Scribului Vaticinar trebuie „managariate”, stocate şi protejate în ARHIVELE SUFLETULUI LUI DUMNEZEU, pentru a nu fi luate de …noaroaiele vremurilor şi ale lumii imunde.

Arhivarul îndrăgostit, până la delir, de Nichita, îl şi citează pe Înger, în acest sens: „pentru că nu suntem noroi, noroi, noroi…” (cf. În loc de sfârşit, p. 142). Şi aduce aminte despre definiţiile evanescenţei POESIS, date de Înger: „Ascultă-ncoa, bătrâne: ăsta o să fie toată viaţa ministru, noi o să fim poeţi toată moartea”; şi: „Poetul nu este de băut, deci nu-l înţelegem!/Poetul nu miroase cum floarea//Cum putem să-l înţelegem,/cum putem să luăm ceea ce nu miroase ca floarea / drept floare?” (Idem, p. 140-141).

Şi chiar aşa este, după vorba Îngerului: Poeţii şi Scribii Vaticinari, aceste făpturi spectrale, de la Marele Hotar privind şi văzând ceea ce nimeni nu vrea să vadă, Acel Solemn şi Transgalactic „DINCOLO” – trebuie strânşi, cu grăbire, într-o rezervaţie, pentru ca nu cumva corzile LIREI lor să se strecoare printre degetele Ne-Atenţiei Umane Instituţionalizate întru Satana – şi să se scufunde, înapoi, complet şi definitiv, în Calea Cea Fără de Întors, în Lumina Unică şi cu Unic Sens – atunci când vor băga de seamă că nimeni din această sărăcită de Duh lume nu priveşte într-aceeaşi direcţie cu ei…

Constantin STANCU asta face: se grăbeşte benefic, să-i protejeze de strecurare din orbirile lumii, pe cei de-o fiinţă şi de-o umbră cu el. Şi asta, pentru că spaţiul pe care-l „manageriază” este unul teribil de predispus scurgerii spre Miracolul Razelor Lunii: ŢARA HAŢEGULUI. Acolo pe unde s-au scurs, spre Lumina Fără de Amurg – Regii Daci, în frunte cu Boirebista şi Decebal…

Cartea de Primă Arhivă a Ţării Haţegului („O Ţară din Ţara” Românilor, cum îmi scrie autorul, în fulguranta şi misteroasa lui dedicaţie…) are, deocamdată, 144 de pagini, şi conţine:

1-o Prezentare a Duhului Autorului, în traducerea celestă a altor Luminescente Duhuri: Eugen Evu,  Dumitru Hurubă, Radu Igna, Ioan Evu. Apoi:

IÎn loc de Introducere în Miracolul Ţării Haţegului: Fruct Parguit din Iubire – în care Constantin STANCU dezvăluie ceea ce Gligor HAŞA a crezut că poate fi dezvăluit oamenilor greu cuvântători şi neînceput înţelegători (în lucrarea sa, „pârguită din iubire”, Minuni şi enigme în Ţinutul Hunedoarei), din Eternul Miracol al Haţegului (Capitala de Miracol a României): Urieşii, Oceanul Primordial, Femeia Dacică a lui Solomon, Crăişorii…

IIArgument – Peisajul cultural Haţeg – în care lămuririle le dă poemul Ştergerea Memoriei (citată din volumul Pomul cu scribi, de Constantin STANCU): în clipa „aceea”, în „acea” diminaţă a Expresiei Ultime a Voiei Lui Dumnezeu, Cuvintele vor trece, pe nesimţite, la „viaţa lor secretă”; Poezia Supremă, vorba Îngerului, este Marea Călătorie

III Arhivele A-Texte, pretexte, gânduri ale autorului – toate, texte date spre luminare solar-lunară în acest veac XXI – între 2001 şi 2010 (publicate în princiara Provincia Corvina sau în Nova Provincia Corvina, cea iscată, între nou şi vechi, sub unghiul de trudă şi sub cel de zbor al Meşterului Eugen Evu!). Şi încep să se înşiruie „sectoarele/pavilioanele” şi „sălile/camerele” şi „rafturile” Arhivei Haţegane, deocamdată, prin cuvântul Călăuzei Constantin STANCU, care ne prezintă Logos-ul şi Duhurile Logos-ului Locului: recenziile ( CĂRŢILE „IN NUCE!!!) la Aventurile în marele refuz, la Neantia, la Neviaţa lumii şi Heralzii tăcerii,  de Raul Constantinescu – apoi la Ca să fii stea şi Arhivele iubirii, de Iv Martinovici („Nu am fost un admirator înfocat al poesiei scrise de acest scriitor, dar i-am admirat opera, am stimat-o şi am înţeles că Poeţii fac parte din acest popor sacru, în căutarea oracolului de la Delfi”) – …după care se înşiruie, pe-ntâiul raft, alte miracole orfice: recenziile la Spinii florii de colţ, de Dănuţ Vrăncilă, la Ei mi-au programat moartea, la O călătorie enigmatică şi Apus de mileniu, de Petre Dugulescu – urmând să pâlpâie alţi zori, cei vaticinari, ai lui Gligor Haşa: recenzia la Haţeg – Adevărata Sarmizegetusa.

…Şi, iar, Poeţii Evanescenţei Stelare: recenzii la Alb pe Alb şi la În căutarea vechiului castel, de Ionel Amăriuţei, la Imersiune posibilă („acest volum este legitimaţia pentru realizarea imersiunii în propriul destin…”), de Felix Rian, la Magnetul care adună suflete, de Ionel Drăgănescu…şi, iar, recenzii la un alt Scrib Vaticinar (dar şi meşteşugar de crochiuri ale cvasi-realităţii prezente…) al Haţegului: Radu Igna, din Vocaţia culturală a Haţegului („Eu cred că viaţa noastră are un sens atunci când luptăm împotriva uitării”), din volumul de schiţe şi nuvele Armonia Snack-Bar, Lazăr nu mai vine („Deşi pare uşor ironic în scrierile sale, autorul, de fapt, este trist – este tristeţea unei generaţii care a ratat sosirea, deşi avea o şansă extraordinară, în decembrie 1989, este tristeţea profesorului (…) care îşi vede elevii căzuţi în tranşeele vieţii…”), sau din romanele Valea Proscrişilor şi Condamnat, din miniromanul Nimic deosebit în timpul serviciului meu şi în „fotografia unei jertfe umane”, din Vâltoarea

IIIArhivele B Cronici şi texte ale prietenilor despre scrierile lui CONSTANTIN STANCU. Aici, Scribul Îngerilor-ca-Păsări-care-Plâng-cu-Aripi îşi „stochează”, spre Neuitare, fotografiile/fotocopiile Poeziei sale – fotografii/fotocopii eoliene făcute de Eugen Dorcescu  (Poezia lui Constantin Stancu sau despre trans-imanenţă), Ioan Evu (Păsările care plâng cu lacrimi şi Poeme de îmblânzit fiara din om), Dumitru Hurubă (Poeme despre roadele inimii şi Responsabilitatea actului de creaţie), Radu Igna (Alfabetul tăcerii), Eugen Evu (Păsările plâng cu aripi: „Metafora, strălucitor filigran omniprezent, are acea rară prospeţime, acea originalitate care cucereşte şi penetrează prin vibraţie rezonantă cosmic, orice blindaj, orice prejudecată. De oriunde am cita, calitatea unei acute conştiinţe poetice este revelatorie. Constantin Stancu se poate bucura că, în cazul său, răbdarea anilor, care pe cei mai mulţi îi învinge, a înflorit şi mai viu, confirmând o înzestrare aparte, dublată de luciul cizelării cu un înalt simţ al valorii estetice şi morale”), Al. Florin Ţene (Păsările plâng cu aripi), Nicolae Uţică (Pomul cu scribi), Ion Arieşanu (Sub lupă: Poeţi din Haţeg), Ioan Barb (Un aristocrat al bucuriei), Victor Sterom (A privi cu ochii inimii: „Toate  poemele de aici reprezintă o asumare afectivă şi reflexivă a existenţei, concepută ca o eternă trecere prin vămile telurice, înspre cerul cerurilor. Autorul pare fascinat nu de realitatea imediată, ci mai degrabă de umbra luminoasă a realităţii viitoare pe care o simte tot mai profund, cu toată fiinţa cutremurată de teamă, dar şi de împlinire” ), Miron Ţic (Pomul cu scribi – Poezii), George Holobâcă (Constantin Stancu: Păsările plâng cu aripi, sau Masca de fosfor a existenţei), Adrian Botez (Orbul care vede fulgerul zăpezii: Pomul cu scribi, de Constantin Stancu şi A ieşi dintre neuroni – spre pasăre: Păsările plâng cu aripi, de Constantin Stancu).

…Fireşte, Arhiva se va înmulţi, Ţara din Ţară-HAŢEGUL  nu-şi va pierde Îngerii, ci şi-i va înmulţi cu Lumină Sfântă…Şi asta, de-a pururi, până la Trâmbiţarea de Întoarcere în Paradis!

Deocamdată, Arhivarul Extatic Constantin STANCU stă într-un cot şi zâmbeşte stelelor sticlind din Primul Raft, gata umplut… – şi se vor umple altele, şi altele, iar munca Sacrului Lucrător al Lui Dumnezeu şi al Zăpezilor Veşnice, de peste toate noroaiele lumii, va da rod înmiit!

                          2011                                    Adrian Botez


[1] – Constantin Stancu, Arhivele de la Haţeg: De la Neantia la Vâltoarea Sufletelor, Ed. Realitatea Românească, Vulcan, 2010.

Categorii:HAŢEG
%d blogeri au apreciat asta: