Arhiva

Archive for 15 august 2011

PARADOX 6. Iisus. Din antologia editată de Florentin Smarandache


PARADOXISME RELIGIOASE

• Iisus n-a avut servitori, şi totuşi I se spunea Stăpân…
• N-a avut diplomă, şi totuşi I se spunea Învăţător.
• N-a avut medicamente, şi totuşi I se spunea Vindecător.
• N-a avut armată, şi totuşi se temeau de EL
• N-a câştigat nici un război, şi totuşi a cucerit lumea.
• N-a comis nici o crimă, şi totuşi l-au răstignit.
• A fost înmormântat, şi totuşi trăieşte şi azi.

Categorii:literature Etichete:

ALIENAREA CYBORGICĂ?


PRIMIM DE LA EUGEN EVU:

Alienarea cyborgică?

 

 În actuala eră tehnicistă a electronicii, cu frisoane cyborgice, omul care scrie se va schimba drastic, virtualitatea, Galaxia internet , interferează cu galaxia Gutenberg, iar unii vor cădea victime propriilor aspiraţii de comunicare elevată…asemănătoare celor te tip religios. Psihologia îşi explică propriile avataruri. Câtă vreme avem nevoie de Modele, care ne inspiră, care ne aduc acalmie faţă de spaimele existenţiale, de finitudine..,care ne cer a le urma, care au asupra inimii şi minţii noastre efect „ magic”, oameni chemaţi şi uneori temporar nechemaţi, dar fanatizaţi (…), sacerdoţi moderni, despre care vorbeşte Umberto Eco,…opera este deschisă şi ca atare Fiinţa se transferă, palpită în „ ceilalţi”, iar cel ce o dăruie din preaplinul Stării poietice, creative, ( imitatio Dei..), va risca alienarea, va arde din propria-i lumină, când combustia se va epuiza…Prin aceea că Misterul Fiinţei este el însuşi alienant… Însă devreme ce asta ni se întâmplă de milenii, …nu avem a ne teme de Urâtul pe care Baudelaire îl limita drept cauza tuturor stărilor noastre ….Să credem în cosmicitatea fiecărei particule, idei, în starea

visată şi starea gândită, să credem în noi înşine. Şi nu ne vom schizofreniza. Nu ne va înghiţi „ akhaşa” virtuală, stihială, a computerului…

Visul va „ procesa” superior acestei invenţii- necesare- ceea ce realitatea exilează şi stocăm involuntara în subcortical…Eu am încredere, eu iubesc geniul Visului, nu mă te de coşmare, deoarece ele devirusează subconştienul şi vindecă…natural. ( Asta înţeleg după 66 de ani şi 45 de cărţi trăite – visateeditate)…

Sper ca şi această modestă punere în pagini a lucrului meu literar, în mod jurnalistic, avid de a extrage semnificaţii şi metafore din Real,… lucru de scrib în teritoriu…, scris cotidian şi nocturn să fie agreabilă pentru cititorii curioşi a diseca modul în care „ patria noastră” , limba maternă, ne primeşte în dar, sau ne resoarbe în misterul Cuvântului nu doar făcut, ci şi născut…A iubi geniul, poate

fi a ne iubi pe noi înşine.

Din preaplinul Sinelui.

 

Eugen Evu

Categorii:CREDO

ORĂŞTIE ŞI CARTEA VECHE ROMÂNEASCĂ (1). Serial de Ştefan Nemecsek


ORĂŞTIE ŞI CARTEA VECHE ROMÂNEASCĂ (1)

 

 

Fragment din

CARTE, LITERATURĂ ŞI PRESĂ LA ORĂŞTIE

De

Ştefan Nemecsek

 

 

Zona Orăştiei este bine cunoscută în lumea cărţii şi a personalităţilor legate de cartea veche. Pe lângă preţioasa zestre de carte veche deţinută de Biblioteca municipală din Orăştie, am considerat oportună extinderea cercetării şi asupra cărţilor vechi din Biblioteca Muzeului Civilizaţiei

Dacice şi Romane din Deva.

Vorbind despre cartea veche, în atenţia noastră, ca şi a cercetătorilor specialişti în acest domeniu, este secolul al XV-lea, în contextul relevării unor oameni de frunte ai vremii care „s-au îngrijit”

de cartea de început. Îl semnalăm, astfel, pe Laţcu Cânde, principalul purtător de grijă al Mănăstirii Colţ (Râu de Mori), care a plătit în anul 1448 execuţia uneia dintre cele mai frumoase ferecături în argint a unei Evanghelii, cu o inscripţie dedicatorie Mănăstirii Neamţ6. Din acelaşi

secol al XV-lea se face cunoscut un nume plecat în lumea mare din aceste locuri hunedorene. Se distinge deci, de această dată, printre autorii de incunabule, într-un context european, numele lui Frater sau Presbiter Georgius, născut la Romos (Orăştie) în anul 1422, răpit de turci în timpul asediului cetăţii Sebeş, pe când „studentul de la Romos” învăţa limba latină şi teologia la o şcoală a dominicanilor din Sebeş.

Pentru că autorii români de cărţi din secolul al XV-lea erau siliţi să-şi tipărească operele în ţările unde existau tipografi i şi lucrarea acestui teolog Georgius din Romos „Tractatus de ritu, moribus,

condicionibus et nequicia Turcorum” (Tratat despre credințele, obiceiurile, viața și viclenia turcilor) a fost tipărită la Urach, în anul 1482. Opera sa constituie unul din cele mai vechi documente referitor la evul mediu7.

Dar, şi mai bine s-a făcut cunoscut, de data aceasta, în istoria tiparului românesc, judeţul Hunedoara, în secolul al XVI-lea, odată cu instalarea, la Orăştie, a tiparniţei lui Şerban, fiul diaconului Coresi din Târgovişte, ajuns la Braşov la mijlocul secolului al XVI-lea

care a dat istoriei culturii noastre binecunoscutele cărţi de început, tipărite în limba română.

În circumstanţele aplicării Reformei lutherane şi calvine în Transilvania (în această zonă s-a simţit mai mult reforma calvină), prin care s-a urmărit oficierea în biserici a limbii vorbite de credincioşii practicanţi şi chiar scrierea cărţilor religioase în limba înţeleasă de ei, a fost favorizată şi tipărirea cărţilor în limba română.

În această perioadă de frământări religioase s-a tipărit la Orăştie vestita „Palia, în anul 1582, de către Şerban fi ul lui Coresi şi Marian diacul, care au tradus şi tipărit primele două cărţi ale Vechiului Testament (Creaţiunea şi Ieşirea – Bitia şi Ishodul). La tipărirea „Paliei de la

Orăștie” au contribuit şi alte vârfuri ale societăţii vremii cu înclinaţie spre fapte de cultură, dintre care unii au fost originari din aceste locuri.

În prefaţa acestei cărţi se scrie că tipărirea s-a făcut cu cheltuiala lui Francisc Geszty „ales hotnogiu Ardealului şi Ţării Ungureşti, lăcuitoriu în Deva”, comandantul militar al Hunedoarei şi ţinuturilor învecinate, finanţatorul clădirii de la poalele Cetăţii din Deva, care reconstruită

a devenit mai târziu „Magna Curia”, reşedinţa lui Gabriel Bethlen, guvernatorul Transilvaniei, şi care „cu tot caracterul lui aspru şi impulsiv” s-a preocupat de viaţa culturală şi religioasă a celor pe care-i conducea8.

Ştefan Nemecsek

Categorii:CARTEA

CRONICI TV (3). Serial de Dumitru Hurubă


BACALAUREATUL

– fabulă compilativă după Donici şi Krîlov, în ediţie revăzută şi adaptată –

 

         Trecuse de miezul nopţii şi tocmai revedeam pe Prima Tv BigBrotheru’, că altfel nu pot adormi (voi reveni cândva cu explicaţii), când aud pe palier lătratul câinelui-lup cu domiciliu stabil la uşa vecinului, patruped căruia dimineaţa noi, toţi locatarii, îi zicem săru-mâna. De groază. O fi vreun bigbrotherist, mi-am zis continuând vizionarea, vine la fiica vecinului. Numai că, în clipa următoare, aud bătăi în uşă. După ce am sughiţat a infarct şi abia am mai avut putere să îngrop într-un ghiveci banii de pâine, m-am apropiat de uşă şi am strigat cu ultimele puteri: “-Cine-i acolo ? Că dau cu Kalaşnikovu’ de vă ia gaia…” Dar aud o voce care mi s-a părut divină, deşi în situaţii normale o confund cu a unui măgar castrat: “-Eu, mă, deschide…” Era prietenul meu, Haralampy. Deschid şi… Mă rog, el aduce bine cu van Gogh, însă atunci avea şi urechea dreaptă sfârtecată, aşa că mi-a venit să-l întreb prosteşte, ca Baiazid pe Mircea, dacă el era Haralampy.

         -Mă, îmi zice, am fost la Smârdan… A fost o bătălie număru’ unu! Uite-aici: sunt invalid de război, mi-a arătat el cu mândrie zona fostei urechi. Am făcut parte din armata a condusă de Ecaterina…

-A, Teodoroiu ? Bravo!, am intrat eu în jocul lui.

-Nu, dragă, Andronescu. A avut asta o armată de toată pleazna. S-au tras redutele la sorţi şi am pornit atacul; Waterloo, mă-nţelegi! Cădeau ai lor pe capete, unu din zece dacă trecea de tranşeea noastră. Însă roata s-a întors şi, până la urmă, a căzut şi Ecaterina, şi-a pierdut tronul etc., iar o parte dintre noi s-au răsculat înscăunându-l în loc pe Alexandru I Athanasiul care a şi schimbat imediat tactica de război, ceea a produs un mare şi normal haos…

-Haralampy!, am strigat atunci. Te-ai bolunzit ? Tu nu auzi ce aberaţii spui ? Pe ce lume trăieşti ? Ia priveşte la televizor…

-El e! El e! Uraaa! Uite-l pe înscăunatul nostru. I-auzi, parcă spune ceva…

-…Adică ar fi fost mai bine să nu fi fost incidente ? tocmai întreba “înscăunatul” pe un reporter. Pentru mine n-ar fi fost deloc liniştitor… Leşinuri ? Come ? Reclamaţii ? Ameninţări ? Păruieli ? Înseamnă că lumea gândeşte şi acţionează. Aceasta face parte din ideologia şi filozofia negării negaţiei care, domnule reporter, înseamnă progres, educaţie, cultură şi civilizaţie…

         -Uraaa! Uraaa!, a început să strige Haralampy.

         Şi, culmea contagierii, l-am ajutat şi eu zicând:

         -Da, mă, ura.

Din cartea:

CRONICI TV

 

din rezervaţia zăpăciţilor de tranziţie

 

Dumitru Hurubă

Categorii:literature
%d blogeri au apreciat: