Arhiva

Archive for 15 iunie 2011

ATENŢIE: NOUL COD CIVIL ÎN VIGOARE DE LA 01 OCTOMBRIE 2011, ALTE DATE, ALTE EFECTE! COMERCIANŢII VOR TREBUI SĂ-ŞI REVADĂ POZIŢIA PE PIAŢĂ!


NOUL COD CIVIL IN VIGOARE DE LA 01.10.2011

In Monitorul Oficial al Romaniei, partea I, nr. 409 din data de 10 iunie 2011 a fost publicata Legea nr. 71/2011 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil.

Legea de punere in aplicare stabileste ca Legea nr. 287/2009 privind Codul civil intra in vigoare la data de 1 octombrie 2011.

Structura legii de punere in aplicare a noului Cod civil este urmatoarea:
Capitolul I – Dispozitii generale
Capitolul II – Dispozitii cu privire la titlul preliminar al Codului civil si cu privire la unele legi
Capitolul III – Dispozitii cu privire la cartea I ,”Despre persoane” a Codului civil si cu privire la unele legi
Capitolul IV – Dispozitii cu privire la cartea a II-a ,”Despre familie”a Codului civil si cu privire la unele legi
Capitolul V – Dispozitii cu privire la cartea a III-a ,”Despre bunuri” a Codului civil si cu privire la unele legi
Capitolul VI – Dispozitii cu privire la cartea a IV-a ,”Despre mostenire si liberalitati” a Codului civil si cu privire la unele legi
Capitolul VII – Dispozitii cu privire la cartea a V-a ,”Despre obligatii” a Codului civil si cu privire la unele legi
Capitolul VIII – Dispozitii cu privire la cartea a VI-a ,”Despre prescriptia extinctiva, decaderea si calculul termenelor” a Codului civil
Capitolul IX – Dispozitii cu privire la cartea a VII-a ,”Dispozitii de drept international privat” a Codului civil si cu privire la unele legi
Capitolul X – Dispozitii finale

De la data intrarii in vigoare a Codului civil, referirile la comercianti din cuprinsul tuturor actelor normative se considera a fi facute la persoanele fizice sau, dupa caz, la persoanele juridice supuse inregistrarii in registrul comertului.
De asemenea, in toate actele normative in vigoare, expresiile “acte de comert”, respective “fapte de comert” se inlocuiesc cu expresia ,”activitati de productie, comert sau prestari de servicii”.

Se defineste si notiunea de “profesionist” prevazuta  de noul Cod civil, mentionand ca aceasta include categoriile de:

– comerciant,

– intreprinzator,

– operator economic,

– orice alte persoane autorizate sa desfasoare activitati economice sau profesionale, astfel cum aceste notiuni sunt prevazute de lege, la data intrarii in vigoare a Codului Civil.

Cuprinde dispozitiile privind:

–           punerea in aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil,

–          punerea de acord a legislatiei civile existente cu prevederile acestuia,

–          solutionarea conflictului de legi rezultand din intrarea in vigoare a Codului civil.

In Capitolul I – Dispozitii generale, se face aplicarea principiului constitutional al neretroactivitatii legii, prevazand ca actele si faptele juridice incheiate ori, dupa caz, savarsite sau produse inainte de intrarea in vigoare a Codului civil nu pot genera alte efecte juridice decat cele prevazute de legea in vigoare la data incheierii sau, dupa caz, a savarsirii ori producerii lor.

Legea mai prevede ca la data intrarii in vigoare a Codului civil, actele juridice nule, anulabile sau afectate de alte cauze de ineficacitate, prevazute de Codul civil din 1864, precum si de alte acte normative, raman supuse dispozitiilor legii vechi, neputand fi considerate valabile ori, dupa caz, eficace potrivit Codului civil sau dispozitiilor legii de punere in aplicare.

Noua lege stabileste ca dispozitiile Codului civil sunt de aplicare imediata:

–          aplicandu-se tuturor actelor si faptelor incheiate sau, dupa caz, produse ori savarsite dupa intrarea sa in vigoare,

–          situatiilor juridice nascute dupa intrarea sa in vigoare.

Categorii:PRACTIC

TĂRÂMURILE ARTEI (5), Serial de Adrian Botez


Primim de la Adrian Botez

TOTUL (PREA) NOU”…, PE FRONTUL CĂRŢII ŞI ARTELOR:

LECTURA – CALE  SPRE TĂRÂMURILE ARTEI” – coordonator: RODICA LĂZĂRESCU[1]


[1] Coordonator RODICA LĂZĂRESCU, Lectura – cale spre tărâmurile artei, Editura Gabriel 2005, Bucureşti, 2011.

 IV – LECTURĂ, CARTE, BIBLIOTECĂ

 

Din această secţiune am remarcat, cu bucurie, intervenţia (frustă şi de mare înţelepciune! – exact ceea ce lipseşte omenirii contemporane, spre a nădăjdui în salvarea esenţelor şi, deci, a Duhului ei!) a lui Ioan Miclău, marele român din Australia: Sunt român şi punctum, oriunde aş trăi în lume!Pentru scriitorul român de pretutindeni, tradiţia eposului literaturii române rămâne un izvor veşnic şi sfânt, nesecat, izvoditor de noi doruri, de amintiri şi speranţe, întotdeauna cu iubire pentru neamul său”.

Remarcăm celelalte lucrări, doar prin titlu: Lectorul model al Poveştii fără sfârşit (este vorba despre Poveste fără sfârşit, de Michael Ende), de prof. drd. Marcela Cristina Iuga, Colegiul Naţional „I.M. Clain”, Blaj), Corelaţia dintre artă şi lectură, de prof. Mihai Florea, Liceul „Traian Vuia”, Bucureşti, A citi – a nu citi – aceasta este întrebarea, de prof. Mirona Olivia Crişan, Colegiul Tehnic „Dorin Pavel”, Alba Iulia (în care ne aşteptam, mai curând, să apară problemele reale, de lectură, ale elevilor şi ale tineretului „internaut”, în genere – şi mai puţin… Platon şi Coleridge! – este descurajant exhibiţionismul intelectual, într-o problemă atât de urgentă, cum este aceea a „lecturii”-ca-izvor-de-reînţelepţire-a-lumii). Biblioteca, o poartă deschisă spre univers, de prof. drd. Diana Socaciu, Şcoala cu clasele I-VIII, Blaj – …foarte romantic şi preţios şi pretenţios titlu, dar nu folosesc nimănui titlurile frumoase, într-o lume contemporană, în care criza cunoaşterii prin reflecţie/meditaţie, stimulatoare de identitate umano-divină, iar nu prin rulare de imagini imbecilizantă şi pulverizantă de identitate – este una gravă şi teribil de adevărată…

Mai lipsea doar Lectura filmică a cărţii (de prof. Cecilia Barbu, Colegiul Naţional „Ion Creangă”, Bucureşti) şi apologia tehnicii computerizate, în lucrarea De la lectură la arta… digitală!, de prof. dr. Mihaela Ştefan şi prof. Cornelia-Andreea Cojocaru, ambele din Bucureşti – pentru ca premizele atentatului împotriva Duhului umanităţii să se datoreze, în proporţie de peste 60%, complicităţii noastre (foarte generoase!), cu asasinii Duhului nostru, cu rău-voitorii lumii contemporane, una plină de capcane, care de care mai fascinantă!

…Deci: lectură (mă rog…), carte (să zicem!) – dar BIBLIOTECA LUMII (biblos = carte, iar theke = dulap, cufăr – „templul învăţăturii, locul de tezaurizare a culturii şi civilizaţiei umane”, cf. Carl Thomas Rowan), de unde izvorăsc fluviile Duhului, aflat în efervescenţă aproape auto-demiurgică  (pentru că Biblioteca Babel, a lui J.L. Borges, are o existenţă a ei, AUTONOMĂ faţă de om, dar în legătură directă cu Transcendenţa şi cu Efectele Ei în Cosmicul-Uman!) – UNDE-I?!

 

***

Adrian Botez

Categorii:CRONICĂ, literature

DESPRE PARADOXISM ŞI NEUTROSOFIE. „ Paradoxul este o caracteristică a scrierilor gnostice”, scrie marele filosof elveţian Carl Gustav Jung – „ Imaginea omului şi imaginea lui Dumnezeu”. Irecognoscibilul este mai apreciat ( accesibil, n) – decât absenţa echivocului, pentru că absenţa acestuia „sfâşie taina obscurităţii lui şi îl prezintă astfel ca pe ceva cunoscut.”


    PRIMIM DE LA EUGEN EVU

                                     Despre paradoxism şi neutrosopfie

 

                                                           Lui Florentin Smarandache

 

     Florentin Smarandache a preferat acest mod empiric, experimentist, de a „ citi” lumea ca pe o carte, o incomensurabilă carte sinoptică, în dualitate: conştienţă şi inconştienţă,-ţinta unei „ conştientizări” a realităţii ce se dezvăluie prin „ pipăire”, prin atingerile egoului cu Sinele. Sinele este  considerat de gnostici şi d creştinism a fi Hristosul, adică al doilea om Adamic, primordial, omul unificat prin cunoaştere – revelatorie.

 „ Paradoxul este o caracteristică a scrierilor gnostice”, scrie  marele filosof elveţian Carl Gustav Jung – „ Imaginea omului şi imaginea lui Dumnezeu”. Irecognoscibilul este mai apreciat ( accesibil, n) – decât absenţa echivocului, pentru că absenţa acestuia „sfâşie taina obscurităţii lui şi îl prezintă astfel ca pe ceva cunoscut. Aceasta este o uzurpare care ispiteşte intelectul uman la hybris, întrucât dă iluzia că ar fi ajuns deja, printr-un act de recunoaştere ( adeverire, n) –în posesia misterului transcendent şi că l-ar fi „înţeles”. Aşadar paradoxul corepsunde unei trepte superioare a intelectului şi redă mai fidel situaţia reală, tocmai pentru că nu reprezintă ceea ce nu poate fi cunoscut, în mod abuziv, drept ceva cunoscut”. ( ibid). Oare se opate „ opera” în acest sens semiotic şi hermeneutic, cu cifrele aşa cum se poate cu literele- cuvintele, în poezie de exemplu?

*

Lumea- carte este sinoptică, este interconetare macro- micro- cosmică. Autocunoaşterea este suferinţă, este riscul asumat al ego-ului în căutare spre regăsire a Sinelui ( cosmic) –

din arhetip. Diferenţierea, discriminarea de acest tip produc un proces dureros pentru psihicul uman, „ orice progres pe drumul ( calea ( cunoaşterii ( revelaţiei mistice sau „ intelectuale) – se cucereşte prin suferinţă. Astfel, scrierea conţine gestul – impulsul Sinelui „ latent” în fiecare „ scrib” sau „ apostol” misionarist, ceva din drama întrupării ca Logos în lume, aşadar Opus ( opera) propriilor transformări care se cer comunicate altora şi asta prin precipitarea liturgică în profan a spiritului „ care se agită în om”.

„ În psihologia creştină ritul şi dogma sunt concepute numai ca factori exteriori şi nu sunt trăite ca procese interioare „ (ibid.).

*

Ce este opera dacă nu drama întrupării, cum spune Ion Popescu Bradiceni „ facerii şi corpului” ? Fiul omului, Adam secundus, este totalitatea proeminentă care transcende conştiinţa”. Trauma  celui „ născut, ci nu făcut” este a fiului, preluată din trauma Mamei ( Matria, Mater- Materia?) amintind clar de cenzura divină a Genezei pentru femeia umană:  „ vei naşte în chinuri”. Toţi teozofii numesc Sinele ( omului actual) – ca fiind Hristosul. Dualismul este condiţia, însă unii afirmă azi că ei sunt „ trialişti”, ceea ce sună a „ rebeliune „ luciferă ? Cartea( literatura modernă) continuă  a fi,  poate fi, astfel,  un obiect de cult (!) –şi este- o evanghelie apocrifică, ce se adaugă la nesfârşit în devenirea ( autocunoaşterea de tip socratic şi aristotelic) – cumva fractalic întru  revelaţia Sinelui arhetipal în uman.

*

Omul este astfel o entitate ce se auto- zideşte, edifică pe Sine, ca Sine în conlucrare cu Id-ul- prin Duhul Sfânt, paraclet.

*

Găsim acestea înţelegând literatura creştină  foarte timpurie, în aşa numitele Faptele lui Ioan, apocrife. ( Se cunosc cel puţin 33 de apocrife descoperite la Qumran şi Nad Hamadi). (Enoh, Luca, Iuda, Maria Magdalena…) .Liturgia este un proces de individuaţie, însă şi …artele, pe colateralele sacrului în profan.

 Individuaţie, autocunoaştere, revelaţie a Sinelui, „ trezire în lume”.” Căci nu ţi-ai putea da seama ce suferi, dacă eu nu ţi-aş fi fost trimis de Tatăl ca Logos ( Cuvânt)…Dacă tu ai cunoaşte suferinţa, ai avea nesuferinţa” este un fragment pur ENUNŢ PARADOXIST atribuit lui Hristos de către „ Faptele lui Ioan”. Noul Testament are un stil absolut antitetic-paradoxal, deseori neepurat de paradigma – spiritul Evangheliilor reţinute selectiv de unii apostoli, reminiscenţe ce sună straniu: „Nu ne duce pe noi în ispită”( Matei, 10, 16).Tatăl iubitor apare aici ca ispititor – diavolesc !, devreme ce ar face aşa ceva cu Fiul Său dar şi al Omului, n). Sau „ Fiţi înţelepţi ca şerpii” ( Ioan 10, 34; „ Voi sunteţi Dumnezei”( Luca, 6,4)…Paradoxal este şi enunţul „ Cine e aproape de mine, e aproape de foc” , sau „ Căci nimic nu este ascuns care să nu se vrea a fi descoperit”/Matei, 10, 26..ş.a.

                                                                                                          Eugen EVU

 

 

Categorii:ESEU
%d blogeri au apreciat asta: