Arhiva

Archive for 3 iunie 2011

PALIA DE LA ORĂŞTIE (4). Serial de Ştefan Nemecsek. „În tot cazul Palia este o lucrare originală. Traducătorii au pus în textul Paliei tot meşteşugul în uz atunci. Din lucrare transpiră un spirit de mare răspundere faţă de text dar şi unul de independenţă.”


PALIA DE LA ORĂŞTIE
FRAGMENT DIN
CARTE, LITERATURĂ ŞI PRESĂ LA ORĂŞTIE de Ştefan Nemecsek
 
Pentateucul unguresc al lui Heltai Gaşpar, de la Cluj, din anul 1551,
a fost şi el la îndemâna colectivului de la Orăştie. Aceasta dovedeşte
concordanţa timpurilor şi un mare număr de cuvinte de origine ungurească:
„a cheltui”, „a bântui”, „chizaş”, „a făgădui”, „a lăcui”, „talpă”, „uriaş”,
„chin”, „sălaş”, „fel”. O parte din cuvintele ungureşti afl ătoare în Palia
sunt răspândite pe întreg teritoriul daco-roman. Astfel cuvintele „a
cheltui” din Ishod 18, „a bântui” din Ishod 21, sunt atestate în documente
slavo-române pe la 1432-1437, cu mult înainte de a se produce Palia.
Cuvântul „chizaş”, din Bîtie 43, „a făgădui”, „făgădar”, din Bîtie 18,
„a îngădui” Bîtie 15, Bîtie 34, „a lăcui” Bîtie 4, pe la 1418, tot aşa sunt
vechi „a mântui”, Bîtie 18, „sineag” Bîtie 33, „a ştrengui”, Bîtie 14, „a
tăgădui” Bîtie 18, „talpă” Ishod 55, „uriaş”, Bîtie 6 şi Bîtie 14. Cuvintele
„chin”, „chinuieşte”, Ishod 5, „chip” Bîtie 45, Bîtie 47, sunt atestate pe
la 1427, „sălaş” Bîtie 24, Bîtie 42, Bîtie 43, se găsesc şi la vechii slavi.
„Fel” Bîtie 17 se găseşte la sârbi („Fela”, „vela”) şi apare în româneşte
cu compuse formate cu cuvinte lexicale vechi. După origine majoritatea
cuvintelor din Palia sunt latine, urmează elementele slavone, greceşti
apoi cele ungureşti şi altele. Dacă Palia s-ar fi tradus de pe un singur text,
nu ar fi fost atât de variată limba, nu ar fi fost necesară alcătuirea unui
colectiv aşa de numeros şi atât de greu de constituit pentru epoca aceea. O
dependenţă exclusivă a Paliei de Pentateuhul din 1551 este exclusă. Sunt
mai importante puţinele deosebiri decât numeroasele asemănări: Palia are
„carmel” celălalt text „carbunculus”, ortografi a atâtor termeni diferită.
Palia are Enoh, Pentateuhul Hanic etc. Întrepătrunderea cuvintelor în
limbă e fi rească, chiar dacă uneori împotriva spiritului ei, cum o dovedesc
unii termeni. Se găsesc în tezaurul limbii noastre atâtea cuvinte arabe, cu
toate că popoarele care o vorbesc sunt la distanţă, precum sunt cuvântul
abandona de la arabul „abendam”, amiral de la arabul „amir-al-bahr”,
excadră, fanfară, fl otă, şalupă, cuvântul caporal de la arabul „cabar al” –
peste 50 halal de la halali, termenul astronomic: zenit, termenii matematici:
cifra zero, algebră, din chimie: alcali, alchimie, alcool, alambic, din istoria
medicinei: elixir, strop. În lumina acestor realităţi, cele 63 de cuvinte
ungureşti din Palia constituie un buchet, care acum devin simbolul unor
responsabilităţi colective, pe care epoca noastră o dezvoltă şi o adânceşte,
ridicând-o la rang de peocupări general valabile.
În tot cazul Palia este o lucrare originală. Traducătorii au pus în textul
Paliei tot meşteşugul în uz atunci. Din lucrare transpiră un spirit de mare
răspundere faţă de text dar şi unul de independenţă. Traducătorii au ţinut
seama şi de rolul sintactic al cuvintelor în frază, de chipul vorbirii reuşind
astfel să îndeplinească întâia condiţie a unei traduceri bune.
Categorii:CARTEA, literature

TĂRÂMUL ARTEI (2). CRONICA SERIAL DE ADRIAN BOTEZ


TOTUL (PREA) NOU”…, PE FRONTUL CĂRŢII ŞI ARTELOR:

LECTURA – CALE  SPRE TĂRÂMURILE ARTEI” – coordonator: RODICA LĂZĂRESCU[1]

 


[1] Coordonator RODICA LĂZĂRESCU, Lectura – cale spre tărâmurile artei, Editura Gabriel 2005, Bucureşti, 2011.

Să luăm secţiunile pe rând.

 

I – INCURSIUNE PRINTRE ARTE

Se fac corelări (unele fascinante):

1 – între pictură şi literatură, ba chiar între heraldică, pictură şi literatură (cf. Ekfrasis, stemă şi mise en abyme – sau conexiuni între heraldică, pictură şi literatură – de prof. dr. Elisabeta Lăsconi Roşca, Colegiul German „Goethe” – Bucureşti, precum şi Privirea în abis” – punct de întâlnire între literatură şi pictură, de Daniela Maria Andraşciuc şi Gheorghe Andraşciuc, Colegiul Naţional „Dragoş Vodă”, Sighetu Marmaţiei, jud. Maramureş – sau: Breughel, noaptea de război şi jocul, de prof. Laura Marilena Dănăilă, Colegiul Economic „Virgil Madgearu”, Galaţi – sau: Feuchtwanger şi Goya. O plimbare narativă printre operele plastice, de prof. drd. Simona Ardelean, Liceul Pedagogic „Gh. Şincai”, Zalău, jud. Sălaj – ori interesantul studiu al prof. Cristian Sava, Colegiul „Ion Creangă”, Bucureşti, despre reprezentările plastice ale celebrei Judecăţi a regelui Solomon: Înţelepciunea regelui Solomon etc.);

 

2 – între literatură şi filmografia modernă (Literatura şi cinematografia – încercare de studiu comparativ, de prof. Steliana Mihaela Lambru, Colegiul Militar Liceal „Dimitrie Cantemir”, Breaza, jud. Prahova), sau chiar cu cea de tip ultramodernist, videoclipul – cazul studiului prof. dr. Iuliana Crânguş, de la Liceul Bulgar „Hristo Botev”, Bucureşti (Scene din viaţa de azi, în cultura străzii – lectura unui videoclip), care, pentru a putea crea o comparaţie/contrapunere între „scenele din viaţa ieri” a României (propuse de cărţile unui N. Filimon, Caragiale, G. Călinescu etc.), cu „scene de azi”, din existenţa românească, se foloseşte de un videoclip relativ cunoscut – Americandream – ilustrând, de fapt, kitsch-ul de existenţă românescă actuală, stimulat „viguros”, evident, de blestemul globalizării amalgamante întru haos – umilitor de umanitate, dez-identitar şi schizofrenic-alienant – globalizare distrugătoare nu doar de identitate naţională, ci şi de cultură autentică: „…prin lectura de imagine, videoclipul s-a dovedit destul de ofertant (…): Ion Iliescu în postura de preşedinte, rostind un discurs în originala-i engleză cu accent de Moscova; masa patriarhală, cu ciorbă (…), dar cu Coca-Cola pe masă; (…) un bătrân costumat în Moş Crăciun, căutând ceva recuperabil prin coşul de gunoi stradal (…)  o căruţă, alături de un Mercedes, printre blocuri-ghetou, gri (…). O altă temă centrală a videoclipului pare a fi fenomenul globalizării, al americanizării societăţii româneşti, prin abandonarea trăsăturilor de specific naţional, în favoarea celor americane, promovate prin comerţ, cu reclamele aferente (…)”. Concluzia „lecturii de imagine” a videoclipului Americandream este una fără niciun fel de… „perspectivă luminoasă”: „Toate aceste elemente conturează nişte <<scene din viaţa de azi>> care înfăţişează, cu ironie amară şi autoironie, o societate românească alienată, haotică, fragmentată, complexată, deziluzionată, căutându-şi salvarea, pseudo-identitatea – în copierea unui model străin, impus de globalizare. Totul este un vis American, de fapt o himeră a fericirii, a autorealizării individului (<<I can be want I want to be>>), însă cu preţul scump al pierderii demnităţii, identităţii, într-o lume – tăvălug, neiertătoare. Trist, nici măcar tragic, ci dezintegrator de umanitate… „pe tăcute”. Adevărat, dar neînchipuind (măcar) vreo şansă de scăpare…

 

3 – sugestii totalizante, în stil maiorescian, sugerând „corespunderi” depline, pe toate fronturile, între arte („Ca nişte lungi ecouri ce se unesc profund / Într-o misterioasă, adâncă unitate, / Întinsă ca lumina, ca nesfârşita noapte, / Parfum, culoare, sunet de-a pururi îşi răspund”): Literatura şi pictura: paşi de dans – de prof. Viorica Remeş, Grup Şcolar „Mihai Viteazul”, Zalău, jud. Sălaj: „Ca şi pictura, muzica, sculptura, literatura transfigurează realitatea, căutând sensul adevărului existenţei”. Adevăr şi truism, deodată – inutil şi inutilizabil, într-o lume degradată fizic şi, mai cu seamă, moral-spiritual, o lume înjosită, care, mai curând, caută „adevărul” prin gunoaie, decât prin expoziţii de pictură…;

 

4 – se „rătăceşte” şi o lucrare rolandbarthiană („gradul zero al scriiturii”), cu aplicaţii pe textele elevilor: Ispita lui „a traduce”. Retuşul unui manifest, de prof. Anca Vieru, Colegiul Naţional „Petru Rareş”, Suceava;

 

5 – Sincretismul cuvintelor, în care prof. drd. Georgiana Căliman, de la Colegiul Naţional „Elena Cuza”, Bucureşti, pune în discuţie, pe de o parte, romanul „en vogue” al lui Tracy Chevalier, Fata cu cercel de perlă, raportat la opera picturală a lui Jan Vermeer van Delft, din veacul al XVII-lea olandez – pe de alta, corespondenţa dintre literatură şi muzică, ilustrată de romanul lui Eric-Emmanuel Schmitt, Viaţa lui Mozart, care „nu numai că include un CD, dar care e construit pe baza corespondenţei dintre literatură şi muzică (…). Miza acestui roman autobiografic epistolar este întâlnirea scriitorului cu muzica lui Mozart, la vârsta problematică a adolescenţei”.

Frumos – dar cam elitist, fără „ţintă reală” – nu credeţi?

***

Categorii:CARTEA, CRONICĂ

NOTE LITERARE: DUMITRU HURUBĂ. „Ceea ce este remarcabil în lucrul pe textile altora la DumitruHurubă, este umorul fin şi personal, chiar când subiectele sunt dramatice, sau volens- nolens, tragice.”


 

 PRIMIM DE LA EUGEN EVU:

Dumitru HURUBA

 

      Din mica, dar consistenta  mea bibliotecă hurubaiană ce se ţine demn pe cant, cărţile lui Dumitru Hurubă au darul de a rechema la lectură, prin registrul larg al unei atitudini constante: aceea de  prolific autor de carte umoristică ( vocaţia principală), dar şi de acribic cronicar al unor publicaţii, în acea holongherie de a fi“ cap limpede” în “ gâlcevile înţelepţilor cu lumea”, fie ei în stadii de grafomanie, de producători de carte cu parte ori fără parte, într-un cuvânt, de observatory al fenomenului categoriei pe care Constantin Stancu îi numeşte parafrazic după un slogan ieftin, “ pomul cu vrăbii”, adică pomul cu scribi.

Zdroaba vigurosului scriitor l-o fi privat, prin ani, de timpul irepetabil al propriilor sale scrieri, însă consider că prin aceste glossări deductiviste şi detectiviste, Hurubă şi-a făcut gimnastica necesară a minţii şi astfel a estompat eventuala ispită de a deveni livresc, cum ştim noi câţiva clasici locali( nici).

Cronicile de carte din publicaţiile defunctului “ Cuvânt liber”( acum liberalizat prin metoda Mebo),- sau din ziarul Adevărul Hargitei ( viitor ţinut al unor foşti sau pasibili de deţinut şi cu virgulă reeting euro în producerea berii Ciuc, vs celei de Haţeg, glorios falimentată ) –dar şi din Orient Latin, ori defunctul ibidem Arhipelag radu-ciobanian, sunt adunate în volumul cel mai harnic al genului din spaţiul literar hunedorean, sub titlul “ Insomnii binefăcătoare”, editura Corvin 2001.

Volumul rezistă a fi cel mai reprezentativ şi util bibliofililor şi biblioteconomiei arealului nostru, astfel că deloc sentenţios şi necum “ exeget”, vai mie, m-am gândit să scriu aceste rânduri la fix 1o ani de la editare, ca semn de top în acest număr aniversar al revistei.

O fac în numele numeroşilor scribi străinezi cuprinşi în suprasaturaţia de turnesol a cărţii, dar şi a acelora care, trăind ori între timp repausaţi, suntem părtaşi ai scriitorimii hunedorene, pe care Hurubă i-a luat în colimator, cu verva disciplinei critice serioase, înainte de a continua şi cu alţii, în alte volume, de interviuri sau cronici “ de serviciu”, în alte medii – pe când noua ordine a presei hunedorene avea spaţiu şi pentru “ pagina de arte şi literatură”.

Îi enumăr pe câţiva prinşi în acest “ portret colectiv în mişcare” de cel mai înzestrat şi exigent cronicar: Raisa Boiangiu, Corneliu Rădulescu, Ion Scorobete, Corneliu Rădulescu, Dumitru Velea, Eugen Evu, Ionel Amăriuţei, George Negraru, Nuţa Crăciun, Mariana Pândaru, Paulina Popa, Radu Ciobanu, Radu Igna, Marinela Şerban, Constantin Stancu, Olga Ştefan, Nicolae Uţică.

Ceea ce este remarcabil în lucrul pe textile altora la DumitruHurubă, este umorul fin şi personal, chiar când subiectele sunt dramatice, sau volens- nolens tragice. Insomniile de tip sorescian ale criticului simerean, tocmai prin aceasta ne fac să nu picotim la noptiera propriilor …insomnii. Cartea e un salon cu oglinzi în care, synoptic, se reflectă un autor al patosului colocvial cum rar avem în literatura română. Celor ce vor actualiza în timp dicţionare, cartea, ca şi alte vreo patru- cinci de acelaşi autor, le pot fi de real folos.

 

Eugen Evu

Categorii:literature
%d blogeri au apreciat: