Arhiva

Archive for mai 2011

O AVENTURĂ NEPREVĂZUTĂ: ROMÂNII ŞI CEDO


CEDO SI ROMÂNIA, AVENTURA COMPLICATĂ A CETĂŢEANULUI ROMÂN ÎN PERIMETRUL JUSTIŢIEI ROMÂNE

 

Ionescu vs. Romania (nr. 24916/05)

Reclamantul, Florin Ionescu, este un cetatean german, nascut in 1947, care locuieste in Moosthenning, Germania. El reclama, pe baza articolului 6, care stipuleaza dreptul la un poces echitabil, judecat intr-un termen rezonabil, ca procedurile penale impotriva partenerului sau de afaceri, pe care il acuzase de frauda si fals, au fost incorecte si au durat prea mult.

Judecatorii europeni au dat castig de cauza reclamantului numai in privinta duratei procedurilor penale, pe care au considerat-o prea mare, insa, din punct de vedere al corectitudinii acestora, magistratii nu au constatat nicio incalcare a Coventiei.

Totusi, reclamantul va primi 2400 de euro pentru daune morale si 750 de euro pentru cheltuieli de judecata.

 

Asociatia “21 decembrie 1989” si altii vs. Romania (nr. 33810/07 si 18817/08)

Reclamantii sunt Asociatia 21 decembrie 1989, inregistrata in Bucuresti, presedintele acesteia, Teodor Maries din Bucuresti, precum si sotii Elena si Nicolae Vlase din Brasov.

Pe baza articolului 2 (dreptul la viata), sotii Vlase reclama lipsa investigatiilor eficiente in cazul fiului lor care a murit in timpul manifestatiilor anticomuniste din decembrie 1989.

De cealalta parte, Maries, pe baza articolului 3, care interzice tratamentul inuman sau degradant, reclama si el lipsa investigatiilor asupra maltratarii la care a fost supus in timpul acelorasi evenimente.

De asemenea, invocand articolul 8 (dreptul la corespondenta) si articolul 34 (dreptul la cereri individuale), Maries mai reclama, in numele sau si al asocitiei pe care o reprezinta, ca telefoanele i-au fost ascultate ca o forma de presiune a autoritatilor impotriva lui, ca urmare a activitatii sale in calitate de presedinte al Asociatiei.

In ceea ce-i priveste pe sotii Vlase, magistratii europeni au notat ca investigatiile dureaza de 20 de ani si au hotarat ca statul roman a incalcat intr-adevar articolul 2 din Conventie. Ei au stabilit ca Romania trebuie sa plateasca daune morale de 15.000 de euro reclamantilor.

CEDO i-a dat dreptate si lui Maries, constatand ca statul roman a incalcat articolul 8 din Conventie. Judecatorii au precizat ca reclamantul a fost subiectul unor masuri de supraveghere in 1990, iar documentele rezultate in urma acestei supravegheri au fost pastrate de autoritatile romane cel putin pana in 2006. Ei au stabilit valoarea daunelor morale pe care Romania le va plati reclamantului la 6000 de euro.

In aceasta cauza, magistratii CEDO au mai hotarat ca statul roman trebuie sa achite si 20.000 de euro, in total, pentru cheltuielile de judecata.

Categorii:PRACTIC, PRESA

RECENSĂMÂNTUL, BAZA DE DATE PRIVIND DEZVOLTAREA PE VIITOR A ROMÂNIEI


RECESAMANTUL POPULATIEI SI A TERENURILOR

Institutul National de Statistica (INS) a anuntat ca in perioada 22- 31 octombrie 2011 operatorii de teren se vor afla in gospodariile populatiei pentru a culege datele pentru Recensamantul Populatiei si al Locuintelor.  

Operatiunea statistica se realizeaza la intervale regulate – de regula 10 ani – si are ca scop numararea oficiala a populatiei pe teritoriul unei tari si in cele mai mici sub-teritorii geografice ale sale, impreuna cu un numar selectat de caracteristici demografice si sociale ale populatiei.

Important: datele si informatiile rezultate sunt folosite pentru planificarea si implementarea politicilor economice si sociale de dezvoltare, la nivel national si local, statal si privat, pentru activitati administrative sau de cercetare stiintifica.

Recensamantul Populatiei si al Locuintelor 2011 este primul care are loc dupa aderarea Romaniei in Uniunea Europeana, iar actiunea implica cheltuieli de circa 193 de milioane de lei si peste 120.000 de persoane angajate pentru operatiunile de inregistrare in teren.

Reuşita sa depinde în mod esenţial de doi factori.

–       Cel dintâi, acurateţea şi claritatea materialelor de lucru – chestionare, manual, ghid este condiţionat de profesionalismul şi calitatea personalului de recensământ, în primul rând a statisticienilor care au elaborat aceste materiale în conformitate şi la standardele metodologice statistice internaţionale.

–       Cel de-al doilea factor, poate şi mai important, îl reprezintă disponibilitatea populaţiei de a participa la recensământ prin răspunsuri oneste la întrebările recenzorilor, ceea ce nu se poate realiza decât printr-o promovare corespunzătoare în care parteneriatul cu mass-media devine hotărâtor. Pentru că, deşi primirea recenzorului şi dialogul cu acesta este o obligaţie, în egală măsură legală şi civică, pentru toate persoanele aflate pe teritoriul României în perioada desfăşurării recensământului, răspunsurile ţin exclusiv de libera declaraţie a respondentului, nefiind cerută prezentarea nici unui document justificativ, cu excepţia actului de identitate necesar înscrierii corecte a codului numeric personal.

–       De precizat că toţi recenzorii vor avea şi la recensământul de probă, ca şi la cel propriu-zis, documente de identificare, pe care le vor prezenta în momentul sosirii la domiciliile intervievaţilor.

COMUNICAT INS!

Categorii:PRACTIC

CARTEA ORĂŞTIE, CÂND LUMEA SE REGĂSEŞTE ÎNTR-O CARTE. „Întâmplarea face să-l cunosc mai bine pe autor şi să-i cunosc preocupările şi agitaţia zilnică, fapt care mă face să mă întreb de-a dreptul cu uluire când a putut efectua această imensă muncă de documentare pentru lucrarea de faţă. Pentru că fiecare capitol al lucrării este un veritabil manual din care nu afli doar titluri şi perioade de timp, ci poţi efectiv să cunoşti elemente de conţinut al domeniului sau lucrărilor menţionate. Iar Orăştia a fost dintotdeauna un focar al culturii româneşti şi probabil că şi acesta a fost un motiv al autorului pentru alegerea zonei de studiu a acestui fenomen.”


PRIMIM DE LA ION URDA:

 

O RECIDIVĂ ÎN ISTORIOGRAFIA LITERARĂ A ŢINUTURILOR HUNEDORENE

După ce a scos de sub tipar două cărţi de referinţă pentru istoriografia literară a ţinuturilor hunedorene, „Presa hunedoreană (de la începuturi şi până în prezent)” şi „Literatura hunedoreană (de la începuturi şi până în prezent)”, Ştefan Nemecsek ne mai uimeşte încă odată prin prolificitatea sa ca istoriograf literar, recidivând în domeniu cu o nouă lucrare de proporţii în două volume (peste 670 pagini), „Carte, literatură şi presă la Orăştie (de la începuturi şi până în 1944)”.

Lucrarea conţine 5 capitole judicios organizate atât logic, cât şi cronologic, dovedind, dacă mai era nevoie, minuţioasa şi trudnica muncă de cercetare desfăşurată de autor pentru întocmirea acesteia. Desigur că lucrările menţionate anterior au fost o bază importantă actualei lucrări, însă aceasta se dovedeşte a fi un exemplu miraculos de muncă de documentare dusă până la paroxism.

Întâmplarea face să-l cunosc mai bine pe autor şi să-i cunosc preocupările şi agitaţia zilnică, fapt care mă face să mă întreb de-a dreptul cu uluire când a putut efectua această imensă muncă de documentare pentru lucrarea de faţă. Pentru că fiecare capitol al lucrării este un veritabil manual din care nu afli doar titluri şi perioade de timp, ci poţi efectiv să cunoşti elemente de conţinut al domeniului sau lucrărilor menţionate. Iar Orăştia a fost dintotdeauna un focar al culturii româneşti şi probabil că şi acesta a fost un motiv al autorului pentru alegerea zonei de studiu a acestui fenomen.

Nu vreau să ocup spaţiul tipografic prin prezentarea modului de organizare a lucrării, vreau doar să remarc o sistematizare riguroasă a tuturor domeniilor prezentate, astfel încât cititorul, fie că citeşte pur şi simplu lucrarea, fie că vrea să o folosească pentru documentare pe un domeniu restrâns, poate realiza acest lucru cu uşurinţă. Pe de altă parte, lucrarea reia, din publicaţiile studiate, anumite creaţii literare ale unor autori de marcă din alte zone ale ţării, dovedind că mişcarea culturală din zona Orăştiei era cunoscută şi apreciată în întreaga ţară.

Nu este lipsit de interes faptul că lucrarea consacră un spaţiu important prezentării amănunţite a unor personalităţi culturale de referinţă ale vremii (Sebastian Bornemisa şi Ioan Moţa), oameni care au marcat incontestabil concepţiile vremii.

Este indubitabil că Ştefan Nemecsek este un împătimit al istoriografiei literare, pentru el documentarea în domeniu este o plăcere, o pasiune care îl devoră până la epuizare. Iar creaţiile sale în domeniu devin, prin pasiunea cu care sunt născute, adevăraţi copii ai săi. Şi, ca orice părinte care îşi iubeşte progeniturile, dând curs invitaţiilor primite, Ştefan Nemecsek duce o asiduă activitate de promovare a lor. Astfel, de curând invitat la Chişinău în Republica Moldova la Salonul internaţional de carte (07-10 aprilie 2011), lucrarea de care vorbim s-a bucurat de o elogioasă primire. Se cuvin remarcate şi invitaţiile în urma cărora autorul a participat cu lucrările sale la diverse proiecte culturale cum ar fi cel derulat la Istambul de Fundaţia culturală TUNA FORUM împreună cu Academia Română şi Uniunea Ziariştilor Profesionişti din România sau invitaţia Bibliotecii ziarului „Observatorul” din Toronto – Canada, acestea fiind unanim apreciate. Este impresionant, de asemenea, periplul autorului şi succesul avut cu lucrările sale de istoriografie literară şi nu numai, la Bruxelles, Strasbourg, Cairo, Izmir şi Istambul.

Oricât ar fi de înverşunaţi adversarii lui Ştefan Nemecsek (şi are destui), nu se poate nega efortul şi dăruirea cu care autorul şi-a scris lucrările, iar, prin aprecierile de care se bucură, valoarea pe care o capătă acestea şi, implicit, autorul lor.   

– Felicitări, Ştefan Nemecsek, şi mergi mai departe pe drumul tău!

Ion Urda

Categorii:CARTEA

TRAMVAI UNDEVA LA BARCELONA, AMINTIRI, DRUMURI VECHI SI NOI!


Categorii:FOTO

PUMNALUL CUVÂNTULUI ŞI CONVERSAŢII TÂRZII


PRIMIM DE LA ADRIAN BOTEZ:

NU FACI CONVERSAŢIE CU UN ASASIN

nu faci conversaţie cu un

asasin: îl distrugi – şi

atât

ce să mai discut eu – spre exemplu – cu

Moartea – care a dansat

ca un derviş dement – prin

toată viaţa mea – adâncind – în

pământ şi în

ceruri – până la

nevedere – tot ce-am

iubit?

acum – am prins-o în

fundătura Poeziei: îi înfig

pumnalul Cuvântului în piept – prompt şi cu

Majestuoasă Tăcere – şi

până când nu văd cum ochii ei devin

cer înstelat şi

linişte a Grădinii – n-o slăbesc

nu faci conversaţie cu un

asasin: îi scoţi

pumnalul Cuvântului din piept – şi vezi

vezi cu ochii tăi năboind (prin

monstruoasa – cosmica ei rană

deschisă) – florile în grădini

***

             Adrian Botez

Categorii:POEMUL

PRIETENIE DE VACANŢĂ, ADIO PROGRAM DE MUNCĂ!


Categorii:FOTO

CODUL MUNCII: TIMPUL DE MUNCĂ (extras din lege)


Art. 111

Timpul de muncă reprezintă orice perioadă în care salariatul prestează munca, se află la dispoziţia angajatorului şi îndeplineşte sarcinile şi atribuţiile sale, conform prevederilor contractului individual de muncă, contractului colectiv de muncă aplicabil şi/sau ale legislaţiei în vigoare.

Art. 112

(1)Pentru salariaţii angajaţi cu normă întreagă durata normală a timpului de muncă este de 8 ore pe zi şi de 40 de ore pe săptămână.

(2)În cazul tinerilor în vârstă de până la 18 ani durata timpului de muncă este de 6 ore pe zi şi de 30 de ore pe săptămână.

Art. 113

(1)Repartizarea timpului de muncă în cadrul săptămânii este, de regulă, uniformă, de 8 ore pe zi timp de 5 zile, cu două zile de repaus.

(2)În funcţie de specificul unităţii sau al muncii prestate, se poate opta şi pentru o repartizare inegală a timpului de muncă, cu respectarea duratei normale a timpului de muncă de 40 de ore pe săptămână.

Art. 114

(1)Durata maximă legală a timpului de muncă nu poate depăşi 48 de ore pe săptămână, inclusiv orele suplimentare.

(2)Prin excepţie, durata timpului de muncă, ce include şi orele suplimentare, poate fi prelungită peste 48 de ore pe săptămână, cu condiţia ca media orelor de muncă, calculată pe o perioadă de referinţă de 4 luni calendaristice, să nu depăşească 48 de ore pe săptămână.

(3)Pentru anumite activităţi sau profesii stabilite prin contractul colectiv de muncă aplicabil, se pot negocia, prin contractul colectiv de muncă respectiv, perioade de referinţă mai mari de 4 luni, dar care să nu depăşească 6 luni.

(4)Sub rezerva respectării reglementărilor privind protecţia sănătăţii şi securităţii în muncă a salariaţilor, din motive obiective, tehnice sau privind organizarea muncii, contractele colective de muncă pot prevedea derogări de la durata perioadei de referinţă stabilite la alin. (3), dar pentru perioade de referinţă care în niciun caz să nu depăşească 12 luni.

(5)La stabilirea perioadelor de referinţă prevăzute la alin. (2)-(4) nu se iau în calcul durata concediului de odihnă anual şi situaţiile de suspendare a contractului individual de muncă.

(6)Prevederile alin. (1)-(4) nu se aplică tinerilor care nu au împlinit vârsta de 18 ani.

Art. 115

(1)Pentru anumite sectoare de activitate, unităţi sau profesii se poate stabili prin negocieri colective sau individuale ori prin acte normative specifice o durată zilnică a timpului de muncă mai mică sau mai mare de 8 ore.

(2)Durata zilnică a timpului de muncă de 12 ore va fi urmată de o perioadă de repaus de 24 de ore.

Art. 116

(1)Modul concret de stabilire a programului de lucru inegal în cadrul săptămânii de lucru de 40 de ore, precum şi în cadrul săptămânii de lucru comprimate va fi negociat prin contractul colectiv de muncă la nivelul angajatorului sau, în absenţa acestuia, va fi prevăzut în regulamentul intern.

(2)Programul de lucru inegal poate funcţiona numai dacă este specificat expres în contractul individual de muncă.

Art. 117

Programul de muncă şi modul de repartizare a acestuia pe zile sunt aduse la cunoştinţă salariaţilor şi sunt afişate la sediul angajatorului.

Art. 118

(1)Angajatorul poate stabili programe individualizate de muncă, cu acordul sau la solicitarea salariatului în cauză.

(2)Programele individualizate de muncă presupun un mod de organizare flexibil a timpului de muncă.

(3)Durata zilnică a timpului de muncă este împărţită în două perioade: o perioadă fixă în care personalul se află simultan la locul de muncă şi o perioadă variabilă, mobilă, în care salariatul îşi alege orele de sosire şi de plecare, cu respectarea timpului de muncă zilnic.

(4)Programul individualizat de muncă poate funcţiona numai cu respectarea dispoziţiilor art. 112 şi 114.

Art. 119

Angajatorul are obligaţia de a ţine evidenţa orelor de muncă prestate de fiecare salariat şi de a supune controlului inspecţiei muncii această evidenţă ori de câte ori este solicitat.

Categorii:PRACTIC

EXIL ÎN VIS, CĂLĂTORII NEPROGRAMATE: EPOPEEA SILVIEI


 PRIMIM DE LA EUGEN EVU:

“ Potenţiali spioni”. Epopeea Silviei. Repatrierea ca operă.

                       Silvia Constantinescu, o deveancă din Shengen !

Auto-referinţe:

 

„ După bacalaureat am început studiile la Şcoala Tehnică de Activişti Culturali, secţia de bibliotecari, pe care am absolvit-o în 1961. Mi-am continuat studiile la Facultateade Biblioteconomie, curs de zi. În toată perioada am lucrat ca pedagog la Şcoala de tipografi Dimitrie Marinescu, pentru  a mă putea întreţine. (…). După ce am fost redactor la revistele Moda, Flacăra, am fost salariată la Casa de Creaţie din Deva. ( subl. n).Am patru copii, pe Marie-Jeanne Atanasia, Anne Marie Theodora, Marc- Paul Veniamin şi Theo –Alex Christian…În 1977 am emigrat în Suedia, forţaţi de reactualizarea legii conform căreia persoanele cu rude în străinătate, care nu sunt membre de partid, nu mai au voie să lucreze în propagandă, consideraţi fiind „potenţiali spioni”.

…Din 1980, sunt editorul şi redactorul principal al publicaţiei Curierul Românesc, care a apărut ca o iniţiativă personală şi independentă, nelegată de vreun partid politic…Din 1993, sunt membră a Academiei Americano-Română de Arte şi Ştiinţe ( ARA).

Silvia Constantinescu ne-a dăruit nu doar o revistă de mare prestigiu al sufletului românesc din lume, ci şi o operă demnă a fi cunoscută. Recomand cititorului român din ţară, excelenta carte de interviuri „ EXIL- Oameni şi idei”, editată de Curierul Românesc, Sweden, 1995. Între alţi intervievaţi de seamă,  dinainte şi după 1989, îi menţionăm pe :

Ştefan Baciu, Mihai Korne, Victor Frunză, Horia Georgescu, Ştefan Gane, Maria Manoliu – Manea, Dorin  Tudroan, Ion Pantazi, Ion Buzdugan, Eugeniu Dinescu, Corneliu Coposu, Majestatea Sa Regele Mihai al României, Marcel Shapira, Emil(ian) Hurezeanu, Alexandru Ciorănescu. Cartea conţine şi un număr de 53 (!!) publicaţii, edituri sau asociaţii româneşti din lume, multe continuând neîntrerupt de peste 5o de decenii. Revista „ Curierul Românesc, cărţile şi activitatea sa de promotor al culturii româneşti în exil, fiind de excelenţă, îmi permit să sugerez Bibliotecii Judeţene Ovid Densuşianu a o include semnificativ în Dicţionarul de personalităţi hunedorenei, într-o nouă ediţie. ( Eugen Evu).

Despre Silvia şi Exil: „ Exilul are, cred , două finalităţi: în primul rând să afirme permanenţe româneşti, pretutindeni. În al doilea rând, să contribuie la ăpropria sa negare, la dispariţia sa ca exil, atunci când va fi posibilă întoarcerea la izvoare”

                                                                                                       Constantin Mareş

 

„ Ar fi, poate, prea pretenţios să spun, deoarece nu este nimic nou, că exilul mi se pare a fi un mod, un mijloc de cunoaştere, ca iubirea, ca suferinţa, ca sărăcia”.

                                                                                                        Mihai Cismărescu

 

„ Să nu considerăm exilul, care ne roade ca o cangrenă şi ne doare, drept un blestem, ci mai degrabă, drept o experienţă indispensabilă, pe care Cel Atotputernic a găsit de cuviinţă s-o trăimla Parissau New York,la Londrasaula Stockholm,la BuenosAiressau Sidney, pentru propria noastră perfecţiune şi pentru o profundă îngemănare cu destinul veşnic al Patriei”.

                                                                                                           Sergiu Grossu

Adaos:

„ Ca scriitori români, hunedoreni în acest caz, suntem datori să ne amintim că Întâiul Poet al românilor neo- latini a fost Ovidiu, aşadar Poezia în Exil…Şi că într-adevăr, „ Dumnezeu s-a născut în Exil”. Fie acest exil uneori chiar acasă….

                                                                                                             Eugen Evu

                                                                          Scriitor, membru al Academiei Româno- Americane

Dumnezeu s-a născut în exil 

Acuzat de a fi corupt tineretul roman prin reţetele oferite în Arta iubirii şi exilat de Augustus la marginea lumii, Ovidiu îşi petrece ultimii opt ani din viaţăla Tomis, o cetate cosmopolită, atacată de geţi şi izolată în timpul iernilor crunte.

                                                                                                       Horia Vintilă

 

Categorii:GÂND

FĂNUŞ NEAGU, SCRIITOR, A PLECAT ÎNTR-O CĂLĂTORIE ORANJ, SPRE NEBUNII MARILOR ORAŞE DIN CER


FĂNUŞ NEAGU A PLECAT ÎNTR-O CĂLĂTORIE ORANJ

Scriitorul si dramaturgul Fanus Neagu a murit, marti dimineata, la Spitalul Elias din Capitala, la varsta de 79 de ani. Suferea de cancer de prostata in faza terminala.

Bolnav de mai multi ani, boala lui s-a agravat, iar el si-a petrecut ultimele luni in spital.

Fanus Neagu era casatorit si avea o fiica, Anita Ruxandra.

A fost un microbist pasionat, dar a renuntat de mult timp sa mai scrie despre fotbal suparat de decaderea acestuia.

Sucurta biografie

Povestitor, memorialist, nuvelist, romancier si dramaturg, Fanus Neagu s-a nascut la 5 aprilie 1932, in satul Gradistea de Sus din Braila, intr-o familie de tarani.

A studiat primii cinci ani de scoala primara in satul natal. Isi continua studiile intre anii 1944-1948 la Liceul Militar din Iasi Urmeaza apoi Scoala Pedagogica nr. 2 din Bucuresti, iar in 1952 devine cursant al scolii de literatura „Mihai Eminescu” pana in anul 1953, fiind coleg de generatie Nicolae Labis, Radu Cosasu.

Intre anii 1954-1957 invata la Facultatea de Filologie din Bucuresti, dar nu isi incheie studiile.

A fost director al Teatrului National din Bucuresti  intre 1993 si 1996.

El a fost ales membru al Academiei Romane.

Volume publicate:

In anul 1954 debuteaza cu povestirea „Dusman cu lumea”, in revista „Tanarul scriitor”.

In anul 1960 are loc debutul editorial cu volumul de povestiri „Ningea in Baragan”, volum retiparit in 1964 sub titlul „Cantonul parasit”.

In anul 1960 publica „Somn de la amiaza”, iar in 1962 „Dincolo de nisipuri”. In anul 1967 publica „Vara buimaca”, piesa „Scoica de lemn” la Teatrul Nottara din Bucuresti. In anul 1979, „Cartea cu prieteni”. In anul 1981, „Insomnii de matase”. In anul 1985 „A doua carte cu prieteni”.

In anul 1985 i se joaca piesele „Echipa de zgomote” la Teatrul Majestic si „Olelie” la Teatrul National din Bucuresti.

In anul 1987 „Intamplari aiurea si calatorii oranj”, volum de publicistica. In anul 1988 „Scaunul singuratatii”, roman. In anul 1993 i se joaca la Teatrul National din Bucuresti si la Teatrul National din Timisoara piesa „Casa de la Miezul Noptii sau Paiata soseste la timp”. In anul 1994 „Dincolo de nisipuri”, nuvele, la Editura Porto-Franco, Galati.

Premii si distinctii:

Premiul Uniunii Scriitorilor pentru volumul Cantonul parasit
Premiul Uniunii Scriitorilor pentru romanul Acei nebuni ai marilor orase
Premiul Uniunii Scriitorilor pentru piesa Echipa de zgomote
Premiul Uniunii Scriitorilor pentru piesa Casa de la Miezul Noptii sau Paiata soseste la timp
Activitatea profesionala
Decembrie 1993 – este numit director al Teatrului National din Bucuresti
Noiembrie 1993 – devine membru corespondent al Academiei Romane
21 decembrie 2001 – devine membru titular al Academiei Romane

Categorii:PRESA

VÂNZAREA FLORILOR O PROBLEMĂ DELICATĂ, IMPLICĂ ŞI LIMBA ROMÂNĂ


VANZAREA FLORILOR NU ESTE O JOACA!

In cazul vanzarii directe a florilor se impune a se stabili: elementele de identificare si caracterizare ale produselor, precum si traducerea in limba romana a informatiilor oferite consumatorilor.

ANP, la vanzarea online a florilor a constatat ca cele mai multe abateri s-au referit la informarea consumatorilor. Potrivit ANPC, la produsele vandute on-line, producatorul/distribuitorul/vanzatorul trebuie sa informeze consumatorii despre:

  • denumirea florilor autohtone si exotice, a plantei din ghiveci etc,
  • denumirea ornamentului verde,
  • modul in care se poate cumpara de pe website – pasii care trebuie parcursi: autentificare, stabilirea adresei de livrare, confirmarea comenzii prin afisarea facturii proforme generate automat, alegerea modalitatii de plata, conditiile de livrare.

Autoritatea Nationala pentru Protectia Consumatorilor (ANPC) a amendat mai multi operatori economici din tara care se ocupau de vanzarea florilor, potrivit unui comunicat de presa al institutiei comunicand ca principalele nereguli constatate de ANPC au fost lipsa elementelor de identificare si caracterizare ale produselor si absenta informatiilor in limba romana de pe etichetele plantelor.

Categorii:PRACTIC

FRUMUSEŢILE ROMÂNIEI, O CĂLĂTORIE VIRTUALĂ, LOCURI, PEISAJE, MINUNI


ROMANIAN BEAUTIES

Categorii:FOTO

INSTANTELE PREIAU ACTELE TRANSMISE SI PRIN EMAIL, NOUA PROCEDURA SPARGE FEUDALISMUL DIN INSTANTE


TRANSMITEREA PRIN EMAIL A ACTELOR LA INSTANTE, PENTRU DOSARELE AFLATE PE ROL

Articolul nr. 93 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti face distincţie din punct de vedere al modalităţii de transmitere, între actele de sesizare a instanţei şi celelalte cereri.

Astfel alin. 1 al articolului limitează posibilităţile de depunere a actelor de sesizare a instanţei prin corespondenţă, fiind prevăzute în acest sens serviciile poştale, curier sau fax.

În ceea ce priveşte corespondenţa referitoare la dosarele aflate pe rolul instanţelor, alineatul nr. 2 al aceluiaşi articol prevede posibilitatea transmiterii  prin  poştă, curier, fax, e-mail sau prin orice alt mijloc de comunicare.

Este adevărat că regulamentul nu cuprinde prevederi exprese legate de semnarea cererilor transmise prin corespondenţa, dar acesta se completează cu dispoziţiile legale în materie.

În ceea ce priveşte corespondenţa electronică sunt incidente dispoziţiile art. 5 din Legea nr. 455/2001, conform cărora înscrisul în formă electronică, căruia i s-a încorporat, ataşat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică, bazată pe un certificat calificat nesuspendat sau nerevocat la momentul respectiv şi generată cu ajutorul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii electronice, este asimilat, în ceea ce priveşte condiţiile şi efectele sale, cu înscrisul sub semnătură privată.

Instanţele de judecată pot semnala petenţilor condiţia prevăzută de lege pentru atestarea semnăturii electronice, dar potrivit dispoziţiilor regulamentare trebuie să asigure condiţiile necesare recepţionării, imprimării şi ataşării acestora la dosar, urmând ca judecătorul învestit cu soluţionarea cauzei să analizeze în ce măsură cererea îndeplineşte condiţiile de formă prevăzută de   procedura  civilă.

Este adevărat că imprimarea corespondenţei electronice presupune cheltuieli suplimentare din partea instanţelor, din punct de vedere al materialelor consumabile, probleme identice fiind ridicate şi de transmiterea corespondenţei prin fax.

În condiţiile inexistenţei unei obligaţii legale de plata unei taxe suplimentare, nu li se poate restricţiona dreptul justiţiabililor de a transmite în această manieră corespondenţa aferentă dosarelor aflate pe rolul instanţei, cheltuielile urmând a fi suportate din bugetul instanţelor.

Categorii:PRESA

REVISTA VATRA VECHE NR. 6/2011. Redactor şef: Nicolae Băciuţ. Poezie, eseu, proză, arta ca mesaj, credinţa în cetate…


Vatra veche 6. 2011

 

CUPRINSUL:

Antologie Vatra veche Desen, de Nicu Caranica/1

Centenar. „Liceu, cimitir al tinereţii mele”, de Nicolae Băciuţ/2

Vatra veche dialog cu D.R.Popescu, de Rodica Lăzărescu şi Loredana Tuchilă/3

Ancheta Vatra veche. Prietenia/duşmănia literară. Macedonski şi Eminescu sau

poezia ca împăcare a destinelor, de Cristian Lunel/7

Despre sentimente şi resentimente, de Şerban Cionoff/9

Vocaţia prieteniei, de Mircea Dinutz/10

Cronica ideilor. Eminescu – paranteze într-un text general, de Dumitru Velea/11

Plictiseala de Eminescu – un trend, de Mihaela Malea Stroe/13

Profesorul Eminescu, de Ioan Gheorghişor/14

Eminescu, Veneţia, Kamadeva/14

La ţigănci – vama resuscitării sacrului, de Vasile Nete/15

Dulcea povară a biografiei – Hortensia Papadat-Bengescu şi Simone de Beauvoir,

(V) de Carmen Ardelean/18

Pantumuri franceze. Patrick Antoine, Suzanne Walther-Siksou, Traducere de Ion

Roşioru/20

Mitul jertfei în dramaturgia românească, de Lucreţia Bogdan/21

Lirica interbelică în „Abecedar” şi „Pagini literare”, Ion Bălan, de Maria Vaida/23

Enciclopedia zmeilor, de Mircea Cărtărescu, un posibil model de lectură (IV), de

Adela Lungu-Schindler/24

Alpha. Albina, motiv literar, de pr. Ioan Turnea/26

Direcţia nouă. Ziua scriitorului, de Elena M. Cîmpan/29

Scene din viaţa de azi în cultura străzii, de Iuliana Crânguş/30

Odă vrăjmaşului meu, poem de Lucia Olaru Nenati/31

Vatra veche dialog cu Daniel Cristea Enache, de Rodica Lăzărescu şi Mircea

Dinutz/32

Cronica literară. Poemul Phoenix (Nicolae Băciuţ), de Bianca Osnaga/34

Lecţia aforismului (Alexandru Suciu), de A.I.Brumaru

Micile sirene (Dan Rebreanu), Iulian Dămăcuş/36

Scriitoare în Faţa lui Dumnezeu (Melania Cuc), de Petre Rău/37

Erou liric şi lebădă de smoală (Melania Cuc), de Ion Pachia Tatomirescu/38

Paradoxuri în roşu şi alb (Adrian Munteanu), de Florin Şindrilaru/39

Misterul de a fi (Mariana Floarea), de Ilie Olaru Delavulpeşti/40

Dimineaţa unui poet din oficiu (Ion Barb), de Constantin Stancu/41

Cărţile Dorinei Manu, de Elena M. Cîmpan/42

Doina Drăguţ şi odele enciclopedismului, de Iulian Chivu/43

O altă preţioasă contribuţie lingvistică a lui Mihai Vinereanu, de Mihai

Floarea/44

Filtre. Tratamente pentru inimă, de Menuţ Maximinian/45

Poezia din Patmos (Ioan Mărginean), de Menuţ Maximinian/45

Inoxidabile (Gavril Moldovan), de Menuţ Maximinian/46

Despre Limba Română (Andrei Moldovan), de Menuţ Maximinian/46

Dreptatea învingătorului (Victoria Milescu), de Lucian Gruia/47

Iubiri paralele (Ioan Ernerst Ilea), de Adrian Ţion/48

Addenda lecturii . Florin Piersic Jr. – Romantic? Porno?… Doar atât?!, de

Mircea I. Bătrânu/49

Dulcea harababură. 1.Două strofe de Ion Caraion, 2.Monede cu portretul meu,

de Cleopatra Lorinţiu/50

Poeme de Daniel Mureşan/51

Documentele continuităţii. Î.P.S. Ioan Selejanul, Despre sfinţi: Sfântul Ioan

Iacob de la Neamţ, de Luminiţa Cornea/53

Evangheliarul de 440 ani, de Ierod. Hrisostom Filipescu/55

Mistica, între convenţional şi teologic, de Mihai Andrei Aldea/56

Cu cartea în mână în cămara morţii, de Dumitru Velea/58

Încercări de străpungere a gândului, de Elena Neagoe/60

Poeme de Raluca Pavel, Nicoleta Milea/62

Biblioteca Babel. Luis Raul Calvo, în româneşte de Flavia Cosma/63

Corespondenţă din Japonia. Amintiri din zilele noastre, de Adriana Yamane/64

Poeme de Dumitru Băluţă/65

Starea prozei. Fără sfaturi, de Corina Lucia Costea/66

Poeme de Grigore Gherman/67

Mapamond. Un român în India. File de Jurnal, de Ovidiu Ivancu/68

File de jurnal, de Paul Romaniuc/70

Vatra veche dialog cu Paula Tudor, de Mirela Corina Chindea/71

Literatură şi film. Baudelaire şi oximoronul, de Alexandru Jurcan/73

Cronicar. Blaga printre noi, de Elena M. Cîmpan/73

Nicăpetre după Nicăpetre, de Elena Buică/74

Traian Brad, o prezenţă care ne lipseşte, de Claudia Şatravca/76

Arte şi meserii. Mircea Pop şi lumea sa/Nicolae Băciuţ/78

Arbores cosmicii, de Mircea Pop/79

Pamflet. A şasea scrisoare franco-afonă. Farmecul (in)discret al burgheziei, de

Hydra N.T./80

Haşmişuri cu Haivas (Mihai Haivas), de Mihai Batog-Bujeniţă/81

Cronica teatrală. În aşteptarea lui „Iunie”, de Silviu Milăşan/82

Curier. De la „Vatra” veche, la noua „Vatra veche”/83

Poezia copilăriei, copilăria poeziei. Poeme de Beatrice Silvia Sorescu/87

Starea prozei. Salcâmul din fereastră, de Nicăpetre/88

Număr ilustrat cu lucări de Mircea Pop.

Categorii:REVISTA

POEZIA CA FESTIVAL: „Cînd eram mai tînăr şi la trup curat…”


Muzeul Literaturii Române Iaşi, Societatea Culturală Junimea’90”, Editura Junimea, Centrul „Mihai Eminescu” Bârlad, Uniunea Scriitorilor din România – filiala Iaşi, Casa de Cultură „Mihai Ursachi” Iaşi în colaborare cu Primăria Municipiului Iaşi, Consiliul Judeţean Iaşi şi Primăria Municipiului Bârlad organizează

FESTIVALUL NAŢIONAL DE POEZIE „CEZAR IVĂNESCU” – Ediţia I, 21 – 24 mai 2011.

Programul manifestării:     
Sîmbătă, 21 mai 2011

Ora 11.00    –  Sala de Consiliu a Primăriei Bârlad
                                 Deschiderea manifestărilor
–    Alocuţiunea primarului oraşului Bârlad,
–    Alocuţiunea Dr. Constantin Teodorescu,
–    Alocuţiuni ale scriitorilor invitaţi.
–    Colocviu: „Poetul Cezar Ivănescu în contextul literaturii române”. Participă scriitorii invitaţi;
Ora 12.00    – Centrul MIHAI EMINESCU Bârlad
                   – Vernisajul expoziţiei de carte, grafică, fotografii „Cezar Ivănescu, contemporanul nostru”. Prezintă Constantin Teodorescu şi Vasilian Doboş,
    – Lansări de cărţi: Antologia de poezie ROD (Editura Paralela 45) , CEZAR IVĂNESCU – sudiu monografic de Theodor Codreanu,  CEZAR IVĂNESCU ÎN AMINTIRILE CONTEMPORANILOR (Ed. Princeps Edit)
   –  Prezintă: Gellu Dorian, Theodor Codreanu, Daniel Corbu
   Ora 16.00 –   Sala de Consiliu a Primăriei Bârlad
–    Gala premiilor. Decernarea premiilor „Festivalului Naţional de Poezie „Cezar Ivănescu”, ediţia I, Iaşi- Bârlad, 2011.
         – Cînd eram mai tînăr şi la trup curat – Spectacol de muzică şi poezie prezentat de actori şi cîntăreţi folk
 
Marți, 24  mai  2011
Ora 11.00    –  Sala de Consiliu a Primăriei Iaşi
–    Alocuţiunea primarului Gheorghe Nichita
–    Colocviu: „Poetul Cezar Ivănescu în contextul literaturii române”. Participă scriitorii     invitaţi;
–    Lansări de cărţi. Moderatori: Theodor Codreanu şi Daniel Corbu.
Ora 12.30    – Cimitirul Eternitatea Iaşi
            –  Inaugurarea Monumentului funerar Cezar Ivănescu. Parastas Cezar Ivănescu.
Ora 16.00 –  Casa de Cultură Mihai Ursachi a municipiului Iași
                     Lansarea Revistei de pe Gard (numar dedicat poetului Cezar Ivănescu) și vernisajul expoziției de fotografii- Galeria de pe gard.  Prezintă: Nichita Danilov
Ora 16.30 – Muzeul Literaturii Române Iaşi – Muzeul „Mihai Eminescu”, Parcul de cultură Copou
–    Sesiune de conferințe şi evocări: „Cezar Ivănescu, poet al spaţiului românesc”. Participă scriitorii invitaţi, între care : Gheorghe Istrate, Gabriela Crețan, George Stanca, Cristian Simionescu, Ioan Pintea, Constantin Simirad, Marian Constandache, Valeriu Matei, Sterian Vicol, Gellu Dorian, Marian Constandache, Clara Aruștei, Dumitru Ivănescu, Cassian Maria Spiridon, Simona Modreanu, Nichita Danilov, Vasile Tarițeanu, Petru Ursache, Horia Zilieru. Moderator: Daniel Corbu;
Lansări de cărţi: Antologia de poezie ROD (Editura Paralela 45) , CEZAR IVĂNESCU – sudiu monografic de Theodor Codreanu,  CEZAR IVĂNESCU ÎN AMINTIRILE CONTEMPORANILOR (Ed. Princeps Edit)
–    Prezintă: Theodor Codreanu, Gellu Dorian, Daniel Corbu.
Ora 18.00    – Parcul Copou – Teiul lui Mihai Eminescu
     – Spectacolul de muzică şi poezie JEU D”AMOUR, prezentat de actori ai Teatrului Naţional Iaşi  şi cantautorii  Florin Săsărman şi Radu Ştefan

Categorii:PRESA

POEZII DE DRAGOSTE, ANTOLOGIE DE AUTOR. „Cine are un talent viguros şi stufos, aproape furibund, precum IONUŢ CARAGEA, este firesc să producă, pe lângă admiraţia faţă de sublimul coroanei avântate spre stele, şi umbră…”


PRIMIM DE LA ADRIAN BOTEZ:

UNELE RISCURI ALE ÎMBELŞUGĂRII TALENTULUI:

POEZII DE DRAGOSTEANTOLOGIE” – de IONUŢ CARAGEA

 

…Scoasă de Editura FIDES, din Iaşi, în 2010, antologia scriitorului româno-canadian, IONUŢ CARAGEA, intitulată, cu simplitate (nu ştim şi cu câtă modestie…): Poezii de dragoste – 148 de pagini (cu o foarte incisivă cultural-problematizantă Prefaţă, de Corneliu Leu) – nu este, în niciun caz, ceea ce pretinde a fi, un oarecare inginer de la U.S.R. (care, deocamdată, are mari dificultăţi cu cititul pe orizontală…al Prefeţei lui Corneliu Leu – aşa că, „mai va” până la verticala, de Coloană Infinită, a Poeziei!!! – …de aceea şi apar, pe blogul inginerului userist, alegaţii aberante, referitoare la secvenţe…”din alte filme”  – vizionate de domnia sa, în realitate ori în…coşmarul imposturii!: „Ionuț Caragea nu e un simplu grafoman, mai exact e grafoman, dar nu simplu (…). Poetul începe să delireze despre <<mitra genunii>>, <<paingul orb>>  și alte tîmpenii (…)” [1]etc. – … ce înţelept era latinul: „Si tacuisses, philosophus mansises!” – …dar de unde „înţelepciune”, la un individ care n-are de-a face cu literatura/arta, decât pentru că e Directorul de imagine al U.S.R. şi, implicit, ţuţerul/belferul dlui acad. prof. univ. dr. N. Manolescu, şeful U.S.R.?![2]) – …însă, din păcate, antologia pe care o privim, în aceste momente, nu este nici ceea ce şi-ar fi dorit, în mod sigur, autorul – şi, fireşte, nici tocmai ceea ce ar fi aşteptat cititorul.

…Există, în acest volum inegal valoric, splendori impresionante, dar şi pulberi… – serafic-rafaelite imagini izbăvitoare de Duh:

– cf. Album, p. 24: „mă sfinţeam în iordanul pulpelor tale”, sau „naiva” (în sensul fermecător, post-impresionist, al lui Henri-Julien-Felix-Rousseau „Le Douanier”!), sfios-creştina Întrebare retorică, p.70: „oare o poezie/fără tine şi fără mine/nu se va simţi părăsită/de dragoste?”,  inteligente şi dinamice crochiuri lirice: “vom face dragoste în rime/îmbrăţişate/încrucişate/până când toate nopţile/vor fi albe” (cf. Nopţi albe, p. 87),

-…sau  lirice tablouri luxuriant-expansiv-orientale, pline de o religie păgână şi candidă a iubirii : “locuiesc într-o cameră/cu pardoseala mozaic de săruturi/încă-ţi mai simt mirosul tălpilor şi dogoarea” (cf. Phantom limb, p. 90), ori adevărate kenoze (goliri de “ego”, de sinele terestru) heraldice ale iubirii: “Priveam infinitul de la umbra sânului tău,/pescăruşii zburau prin mănunchi de fuior,/pe umărul stâng îţi plana un cocor, pe dreptul Soarele îşi trăgea răsuflarea” (cf. Priveam, p. 92) – sau

-…alcătuiri de mitologii “ad hoc”, dar…vechi, graţioase, fermecătoare şi frumoase precum lumea şi…sirenele/ondinele/ştimele: “deseori iubita mea cântă/la miez de noapte/vrăjeşte pescarii” (cf. În altă viaţă am fost un râu, p. 118) –

-alegorii şi elegii erotice, ipostazieri hieratice, de o melancolie atât de înaltă, încât  te face să te cufunzi în Sinea Cosmică: “iubito,/m-ai învins şi mă declar iubit/zâmbeşti filigran la colţul gurii de aur/îmi arunc ghearele ancoră în spatele tău/vântul îţi bate în pânze valuri te poartă/departe ia-mă cu tine arată-mi/cum se înşeală o moarte” (cf. Aripi de peşti, p. 30) – sau, chiar,

-întregul poem de debut al volumului, poem impresionant, prin  delicateţea sa  romantic-suprarealistă  – Am rupt o foaie de hârtie, p. 23: „dintr-un caiet/dintr-un oarecare caiet/am rupt o foaie de hârtie/după ce am lăsat-o plină de semne/am strâns-o în palme cu ură/şi mi-am îndreptat privirea spre coş/şi parcă…/şi parcă ceva/ca un foşnet de frunze/ca strigătul unui copac trecut/prin nu ştiu câte generaţii de prese/şi parcă ceva îmi spunea/să nu mă grăbesc/şi-atunci am desfăcut încet-încet/acel cocoloş de hârtie/şi… înăuntru/iubita mea stătea/cu capu-ntre genunchi/şi plângea”) – sau expresionista şi covârşitoarea panoramare cosmico-lirică a iubirii, din poemul În inima oraşului, p. 66: “Eu şi femeia din lacrimi/Ne desfăşuram viaţa/În faţa marelui ecran celest/Undeva în arcuirea Lunii/Ne confesam gândurile clandestine”… – 

…dar şi alunecări spre banalul preţios  – cum e cazul sintagmei “iubirea mea focoasă” (cf. Întinderi abisale, p. 68: “aş vrea să fie-un trăznet iubirea mea focoasă/şi tunetul să urle sub talpa mea mizeră”),

…reuşite experimente, de tip sorescian – întru acordarea viziunii poetice, la modernitatea tehnologică a veacului XXI, dar nepărăsind, nicio clipă măcar, tezaurul arhetipalităţii mitice a umanităţii:

au fost odată ca niciodată/doi ioni împovăraţi de iubire/staţionau fiecare pe orbita lumească/ei ştiau unul de altul şi încercau să sfideze/teoria relativităţii se întâlneau în vise/îşi descărcau sufletele împărţeau trupuri şi stări/centrul de greutate era în inima lor” (cf. Ion şi Ioana, p. 72) – sau: “să învăţăm să piratăm iubirea/copyrightul unui sentiment extrem de costisitor/s-o tragem la indigo în loc să mirosim liliac/să îi poruncim să ne facă pe plac/fără prea mult efort/cu maxim de confort” (cf. Să învăţăm să piratăm iubirea, p. 96)…

…dar şi regretabile ratări, spre frivolitate în jocul rimelor şi insuficient control al semanticii (şi insuficientă observaţie a „istoriei” evolutiv-involutive a semanticii cuvintelor!):

a- “cu timpul aurul se schimba-n tinichea/şi dragostea ţi se va părea lichea” (cf. Inel de logodnă, p. 61), sau:  “Cu toate dorinţele te voi cuprinde/Până la a doua rundă” (cf. Îndrăgostit de cursă lungă, p. 64), sau: “eu sunt în junglă un leuţ – coamă zburlită” (cf. Iubita de la capătul lumii, p. 76), sau: “iubi (n.n.: sic!),/acuma desăvârşesc arta” (cf. Iubita mea, marţiană, p. 80), sau diminutivări interzise, tacit, prin legea bunului-gust, de poezia ultimului veac: “Iubi-te-voi iubeaţă, iubire, iubăreaţă/Drăguţa mea drăguţă” (cf. Iubi-te-voi, iubito, p. 84) etc. – sau rămâneri/întârzieri, lipsite de farmecul stampelor ori de aromele vechimii, în secolul al XIX-lea: “Să te-alerg pe malul mării,/Să-ţi spun şoapte dulci de-amor/şi în clipa sărutării/să sfidăm natura-n zbor…” cf. Te-am dorit, p. 103) – mici blasfemii şi eclectisme religioase, destul de grosiere (ce pot fi, s-ar zice – “trecute cu vederea”, în zile precum cele ale veacului XXI…dar, în sine, foarte stânjenitoare, pentru viziunea românească a Dumnezeirii!): “este acum o fată mărie/însămânţată de dumnezeul ce se reîncarna în mine/a nu ştiu câta oară” (cf. Tanti, tanti, p. 104) –

b-ori chiar alunecare spre „banlieu” şi spre „ahturile” ţigăneşti-lăutăreşti (dar nu de secol al XIX-lea şi nu „à la Miron Radu Paraschivescu”!), ale Demiurgului-Poet ; spre pildă, Ah, Ioano, p. 44: „ah, şi ce pomeţi,/sinceri şi glumeţi (…) ah, şi sânii tăi,/plini de vânătăi,/ah, şi ce buric,/fără şiretlic,/ah, şi ce mai spate,/de-o să am păcate,/ah, şi ce mai braţe/or să mă înhaţe” etc.).  

Toate aceste ratări sunt riscuri deja asumate „din născare”, ale manifestării dinamice a unui talent (prea) îmbelşugat, iar nu excrescenţe monstruoase, nefireşti –  pentru Poezia oricărui Autentic Poet.

…Noi ştim foarte exact, acum (după ce i-am citit, lui IONUŢ CARAGEA,  câteva volume de excelentă Poezie!), la ce înălţimi suverane se ridică talentul lui IONUŢ CARAGEA – şi, tocmai de aceea, ne cuprinde nostalgia, văzând cât de neglijentă i-a fost selecţia poemelor. O „antologie”, cel puţin aşa ar fi de dorit, ar trebui să adune-culeagă    (…cu extremă răceală axiologico-chirurgicală, cu nemiloasă luciditate, folosind instrumente delicate precum firele pânzei de „paing”…) –  bijuteriile cele mai orbitoare ale „coroanei”, ale antecedentelor cărţi… – cărţi, poate, scrise prea impulsiv/intempestiv, la temperaturi maladive…şi, deci, purtând, agăţate de metalul preţios – inevitabilele zguri. Dar, din păcate, mulţi scriitori, chiar dintre cei universal consacraţi, îşi ratează „auto-retrospectivele”, nu stau la distanţa optimă, faţă de „tabloul” creaţiei lor trecute, atunci când îşi execută selecţia pentru „marea sinteză orfică”. Şi, atunci, devin fireşti scurgerile de aluviuni, peste chipul Giocondei…Ar fi de preferat, zicem noi (după experienţa unor serii de „vizite” pe sub „simezele” retrospective ale poeţilor lumii) ca niciodată, vreun Poet, să nu fie încercat de luciferismul „auto-antologării”: antologiile să i le facă, totdeauna, fără excepţie, doar…posteritatea cititor-admirativă!

…Dar, ceea ce este indiscutabil, este îmbelşugarea Harului, la IONUŢ CARAGEA. De aceea, nici nu sunt atât de supărător-agresive, „ratările de selecţie”. Cine are un talent viguros şi stufos, aproape furibund, precum IONUŢ CARAGEA, este firesc să producă, pe lângă admiraţia faţă de sublimul coroanei avântate spre stele, şi umbră: îţi mai tragi sufletul, în conul de umbră al ne-izbutirii, pentru câtă sufocare cu Frumos te-a obligat să absorbi, prin bietele tale două nări şi două pupile, strangulate-îngustate, ca la feline, de atâtea năvale de lumină orbitoare.    

…Totuşi, pe viitor, trebuie făcut ceva pentru a-l pune de acord pe (prea)plinul de Har-Poetul Princiar, IONUŢ CARAGEA – cu micii (sau mai marii) demoni ai deraierilor semantice (şi chiar de „gust”!). Soluţia am dat-o, deja, după opinia noastră: IONUŢ CARAGEA să nu-şi  mai  pritocească/alcătuiască, în singurătatea auto-admirativă, propriile-i antologii… – ci să lase posteritatea să-i „cearnă” şi…”discearnă”, întreaga Poezie. El, IONUŢ CARAGEA, să se lase în voia fluviului Creaţiei Orfice, adică, să facă ceea ce TREBUIE să facă orice poet, pentru că este SINGURA LUI MISIUNE: SĂ-ŞI SCRIE „DICTEURILE DIVINE, cu frenezie (neîntreruptă de zvârcoliri, ispitiri şi curiozităţi narcisiace!), să consemneze TOTUL, el, Martirul Scrib Cosmic, aflat în ek-stasis! – …şi să-şi facă această datorie, faţă de Dumnezeu şi Univers, cu uluire de veşnic copil, întru veşnic regenerată prospeţime a sfâşierii sacrificiului hristic.

                                                                                   prof. dr. Adrian Botez

 

NOTE

 

1– Cât de multă bună-credinţă etalează inginerul userist, faţă de IONUŢ CARAGEA, se poate vedea în modul cum amestecă valoarea (sau, să zicem: nonvaloarea…dacă aşa crede ignorantul în ale literaturii, domn’ inginer!) cu… numele sau colecţia unei edituri?! Îl cităm pe dl inginer:  „În ilustra editură și colecția ei Eidos (există un brand în jocurile pe calculator numit așa) au apărut autori ca Florin Țupu, Virgil Poiană, Nicolai Ciobanu, Teofana Botoșineanu„. Azi, dragă domnule, dacă dai bani “câţi se cuvine”, poţi fi publicat, şi handicapat mintal să fii, până şi de…Editura Institutul European! – …şi, invers: oricât talent sau, cine ştie, chiar genialitate, ai avea, dacă nu te-ai pus bine, din vreme,  cu “hahamul”, rămâi să te publice Editura din Cârligaţii din Deal! Spre exemplu, Iulia Haşdeu, geniala fiică a lui B.P.Haşdeu, a fost publicată, înainte de 1989, la Editura Litera, vestită, pe atunci, ca fiind “ultimul refugiu” al celor neagreaţi…culturnico-politic (…şi, de atunci, nu s-au schimbat prea multe şi nici fundamental!).

2-Şi superficialul „elefant” Alex Ştefănescu are o tentativă de critică (jumătate de pagină),  în care confundă critica literară, cu referiri/atacuri (de o penibilă vulgaritate!) la persoană: “Ionuţ Caragea etalează o masculinitate feroce” etc. Cam multă “atenţie”, acordată, de “barosanii” din U.S.R., dlui IONUŢ CARAGEA –  …pentru ca apoi, perfect logic, să se afirme…”grafomania”-nimicnicia scriitorului româno-canadian…!!! Păi, domnilor boss-userişti, decideţi-vă, pentru Dumnezeu: dacă e atât de neimportant, ca scriitor, de ce vă preocupă şi chiar vă întreceţi, care mai de care, să-l spurcaţi pe IONUŢ CARAGEA, din toate puterile voastre?! Ceva nu rimează…şi IONUŢ CARAGEA  “cum a fost, aşa rămâne” –  adică un AUTENTIC şi îngrijorător (pentru voi!) de talentat şi cavaleresc-combativ (deci, periculos!) scriitor/ARTIST!

Categorii:CRONICĂ
%d blogeri au apreciat: