Prima pagină > CARTEA > PALIA DE LA ORĂŞTIE (4). Serial de Ştefan Nemecsek

PALIA DE LA ORĂŞTIE (4). Serial de Ştefan Nemecsek


PALIA DE LA ORĂŞTIE

Fragment din CARTE, LITERATURĂ ŞI PRESĂ LA ORĂŞTIE, de Ştefan Nemecsek

Tot aşa termenul hoşen din Ishod 28,4 Palia îl traduce cu „pieptar” şi nu-l lasă netradus, cum fac alţii. Ortografi a cuvântului şiloh din Bîtie 49,10 este întocmai ca în textul original, deşi există multe variante în redarea lui. Pentru interpretarea enigmaticului cuvânt şiloh s-au produs 18 ipoteze. Parcă autorii Paliei au prevăzut discuţiile care se vor purta pentru interpretarea cuvântului şiloh şi în înţelepciunea lor lăsară netradus pe acel „apax legomenon”, urmând ca timpul să rezolve enigma.

Rezultă că traducătorii cărturari de la Orăştie n-au lucrat pripit, ci au zăbovit îndelung asupra textului. Sunt în Palie texte ale căror sens se poatedesprinde abia privite prin lumina celui original. Un atare loc este Bîtie 3,15: „Veeva asit benca uven haişa uven zarah hu ieşufeca roşo veatta fesuzenu okev”, adică: „Vrăjmăşie voi pune între tine şi între femeie, între sămânţa ta şi între sămânţa ei, acela va zdrobi capul tău iar tu îi vei muşca călcâiul”. Cu toate că textul mai popularizat în epoca Paliei, cel latin al Vulgatei, are în partea a 2-a a stihului „ipsa conteret caput tuum et tu insidiaberis calcaneo cius”, totuşi Palia urmează fidel textul original traducând pe hu cu „acela” pentru că hu este un pronume personal masculin şi nu unul feminin, ca să fi e tradus cu „ipssa conteret” cu „aceea va zdrobi” sau cu „ea va zdrobi”. Pronumele hu se foloseşte în limba ebraică veche, pe la 1500-1000 înaintea erei noastre, pentru ambele genuri, atât pentru masculin cât şi pentru feminin, căci genul neutru nu există.

Cine pătrunde mai adânc în spiritul limbii înţelege că în Bîtie 3,11 este vorba de un masculin şi va traduce cu „el”, sau cu „acela va zdrobi”, precum a procedat şi traducerea grecească, produsă între anii 250-200 înaintea erei noastre. Astfel între textul original ebraic există o relaţie de dependenţă. Sunt şi argumente externe în favorul utilizării textului ebraic E mai întâi (adevărat că cu mai puţină tărie), afirmarea din prefaţa Paliei şi apoi faptul că atât Mihail Tordaş cât şi colaboratorii Ştefan Herce şi Moise Peştişel sunt români trecuţi la calvinism, pentru care text oficial este cel ebraic. În afară de aceea Efrem Zăcan, a fost un cărturar de seamă al epocii. Numele ebraizant Zacan, care înseamnă bătrân, barbă, deci un fel de Barbu, trădează o origine semită şi ca atare pe un cunoscător de limbi orientale.

În epoca Paliei se studia limba ebraică în Transilvania. Ştefan Bathori, principe al Ardealului şi rege al Poloniei, puse la 12 mai 1581 bazele unui act fundaţional în care decreta înfiinţarea unei Universităţi la Cluj. Acel act fundaţional prevedea că: „toţi cei care au terminat în mod glorios ştiinţele frumoase, limba greacă, ebraică şi latină, în facultăţi să poată ajunge doctor în acele ştiinţe”. Ceva mai târziu, profesorul din Alba-Iulia, Ioan Hernic Alstedt, a tipărit pentru trebuinţele studenţilor: „Rudimenta linguae hebraicae et chaldaieae, in usu scholae Albensis”. Textul întrebuinţat de Palie a putut fi Pentateucul ebraic din 1488 de la Bologna, sau ediţia din Brescia, din anul 1492, ori chiar Poliglota din Alcaea, tipărită în anul 1517.

Importanţa operei ca şi prestigiul colectivului, pretindea să se meargă la izvor, totuşi traducătorii nu s-au mulţumit cu un singur text. Ei au folosit şi un text latin al Vulgatei. În secolul Paliei există textul latin în ediţia din 1547 (Louvaine) şi cea publicată de Lucas Osiander la Tübingen, în 1573.

Afirmarea utilizării unui text latin este confirmată nu numai de anumite concordanţe semantice, morfologice şi sintactice, ci şi de latinisme ca: „prima”, „asină”, „asin”, „vade”, „vergură”, „şerb”. Consultarea unui text grecesc o confi rmă elementele greceşti afl ătoare în Palie. Este mai întâi titulatura Palia, prescurtare a numirii greceşti „palaia dia tiki”. Numai un iniţiat în ale limbii greceşti putea şti că grecii numesc Vechiul Testament scurt: Palia. Verbul bara din Bîtia 1, îl traduc urmând versiunea grecească, care are epoiisen la fel procedează cu traducerea substantivului maim redându-l cu singularul, ca în versiunea grecească, care are hydatos, Bîtie 1,2. Evident că traducătorii au avut la îndemână şi texte slavone, existente în secolul al XVI-lea. Bălgrad (Alba-Iulia) era o tipografi e slavonă, iar la Sebeşul săsesc (Sebeş Alba) s-a tipărit în 1580 un Sbornic slavonesc. În corpul Paliei găsim cuvinte slavone, precum: „dver”, „procov”, „covor”, „letnic”, „medelniţă”, „a blagoslovi”, „vraci”, „Bîtie”, „Ishod”, „Cisla”, „Torozacon”. Dacă în prefaţa Paliei se spune că s-a tradus şi „de pe sârbeşte”, desigur colectivul de lucru s-a gândit la textul slavon, de care se foloseau sârbii până aproape de zilele noastre. Nu există în epoca Paliei o tipăritură sârbească la Bâtie şi Ishod.

Categorii:CARTEA
  1. Niciun comentariu până acum.
  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: