Arhiva

Archive for 20 mai 2011

POEZIA CA IMPORT, TRADUCERI. ALFREDO ANTONIO


PRIMIM DE LA EUGEN EVU:

Exclusivitate

Alfredo ANTONIO

Italia

 

Guardo il mio giardino

Guardo il mio giardino

E vedo quanto e bello

Verde il prato all’ inglesino

Rasato quasi a zero.

Ci sono tante aiuole

Con tanti, tanti fiori.

Rose rosse, rose rosa

Che inebriano din profumo

Tutto intorno de incantare.

Sale al naso da intontire

Il sano olezzo dei gerani,

Il colore delle violette

Il candor dei tanti gigli

Questi fanno da corona

Ad un pino sempre verde

Sull’altare dei miei sogni

Voglio erigere sto giardino,

Vero angolo di gioia

Per i bimbi che vi giocano,

Per i vecchi che riposano.

 

Privesc grădina mea

Privesc grădina mea

şi văd cât e de frumos

Pajiştea verde la intrare (de început)

Tunsă aproape la zero.

Sunt atâtea brazde

Cu multe, multe flori

Trandafiri roşii, trandafiri roz

Care îmbată cu parfum

Totul în jur încântă.

Coboară la nări de zăpăceşte

Mireasma sănătoasă a muşcatelor,

Culoarea violetelor

Albul strălucitor al crinilor

Acestea fac coroana

Unui pin întotdeauna verde

Pe altarul viselor mele

Vreau să clădesc această grădină,

Un colţ adevărat de bucurie

Pentru copiii care se joacă,

Pentru bătrânii care se odihnesc.

Fai nanna

Fai nanna, amore mio,

Mentre io sono desto

E, vaneggiando,

Mi tormento il core.

Nell’empireo ten vai

E con te porti

I sogni tuoi

Inerbianti din  amore,

Mentr’io nel foco

Ardente incenerisco,

Tutti i peccati

Che per te commisi.

Poi d’improvviso

Ti desterai, amore,

E il piu bel sogno

Lo vivrai per sempre

Nella tua dolce,

Incantevole realta.

Dormi

( Fă nani)

Dormi, dragostea mea,

În timp ce eu sunt treaz

Şi aiurind,

Mă chinuie inima

În sublim mă duce

şi cu tine porţi

Visele tale

Acoperite cu dragoste,

În timp ce eu în foc

Presar cenuşa fierbinte

Toate păcatele

Care pentru tine sunt făcute.

Apoi pe neaşteptate

Te trezesti, dragoste

şi cel mai frumos vis

O să-l trăieşti pe veci

în dulce,- a ta, –

Fermecătoare realitate.

Trad. Elena Daniela Sgondea

şi Eugen Evu

Categorii:literature

NOTE LITERARE: MOREL ABRAMOVICI. „Uneori reverenţios, alteori hazos undeva între Păcală şi Tândală, între Iţic şi Ştrul sau alţi astfel de eroi, parafrazându-l disimulat chiar pe Bulă, pe care Călinescu l-a inclus în Istoria literaturii române …”


Text de Eugen Evu

Alte cărţi de Morel

ABRAMOVICI

Israel

Nici prea vesel, nici prea trist..

Nu dadaist, ci nunuist !?

   Negreşit, sunt de cuprins merituos numele şi scrisul lui Morel Abramovici, nu doar în literatura din Israel, ci şi în Dicţionarele noastre. Bunăoară, recent în masivul volum 2 al Dicţionarului Scriitorilor Români de azi, ed. Porţile Orientului, acest autor nu este inclus,

cu toate că în ele sunt cuprinşi numeroşi autori de expresie română din Basarabia, Bucovina de Nord, Banatul Sârbesc, Europa Occidentală, Israel şi America.

Poate alcătuitorii acestuia, Boris Crăciun şi Daniela Crăciun- Costin, o vor face la o actualizare. Despre Morel Abramovici am scris în Provincia Corvina cu ani în urmă, când ne-a fost semnalat direct de către publicistul notoriu în România şi ţara sa, dr. Achille Glauber. Acesta îi prefaţase cartea de aforisme „ Pe urmele călcâiului lui Achille”, un prim volum suculent, caleidoscopic, de aforisme, întrebări, texte misogine, parafraze satirice, definiţii de tip satiric- rebusist ( Ion Urda ar zice „redefiniri”) – ,etc. Morel Abramovici ne-a cucerit prin excelenta subtilitate a exprimării, pretabilă genului, deloc minor, al divertismentului recreativ.

   Propensiunea exprimării fulgurante, spontane, inspirate, în „ glazură” axiomatică şi impregnată de causticitate, de  sarcasme, le-am perceput ca „ reţete” rapide de leac pentru năravuri omeneşti, cu amarul mierii cuvântului iscusit încastrat în albul tiparului.

    Regăsirea noastră de la autor la lecturant- referent- opinent, mi-a adus propunerea d-sale de a citi şi savura şi alte cărţi ale sale, încă patru din cele opt promise în acest scop.

„Căzut pe gânduri” este o carte care continuă acribic, pasionat şi contaminant, seria cvasi- aforistică, un adevărat jurnal de bord al unui om de spirit, care pune pe răboj aşa zise „ blitzuri”care, bine observă dr. Sergiu Levin, sunt nuanţat lingvistice. Un simţ lingvistic, semantic aşadar, era remarcabil la autor, constant şi cu verva timbrului propriu, amintind de tradiţia scrierilor umoristice sau de can- can antebelic din România.

Repatriat în Israel, Abramovici a continuat aşadar a fi şi astfel fidel vârstei din exil, a talentaţilor scriitori evrei ce s-au perindat prin spaţiul cultural românesc. Cărţile sale deci sunt  un fel de jurnale conspectative, cu impact moral ( Morel, ai zice U- Morel dar şi U- Moral!) – de la umor, necum de la …umoare.

     Abramovici nu este „ nici prea vesel, nici prea trist”, cum avea o sintagmă Tristan Tzara. Nu este un DADAIST ci aş zice un NUNUIST!  Om fin, enciclopedic, el şi-a zidit cărţile cum i-a permis punga şi acum se poate delecta, ne poate delecta şi pe noi, retras în relativa acalmie a pensionării. Observând „ cap limpede”, ironic sau amar- înţelept, lumea imediată, dar şi pe unda memoriei lungi a culturilor clasice, universale, Morel Abramovici  nu „ cade pe gânduri”, ci înalţă prin gânduri…Uneori reverenţios, alteori hazos undeva între Păcală şi Tândală, între Iţic şi Ştrul sau alţi astfel de eroi, parafrazându-l disimulat chiar pe Bulă, pe care Călinescu l-a inclus în Istoria literaturii române …

.

                             Căzut pe…gânduri.. ( 1994)

 

   Mobilitatea intuitivă şi livrescă a autorului creşte de la o carte la alta. Dincoace de aforisme, dar şi de glume din condei cu şopârle, se precipită un simţ moral ascuţit, pus pe sfaturi ori consolat la „ înţepătura” de viespe a cuvântului grăbit…Microsioane, definiţii, descrieri, sentinţe oraculare moderniste şi post- moderniste, toate ne determină pe noi înşine, mai ales pe români (!)  să… cădem pe gânduri, dar nu sub gânduri. Resentimentul său faţă de ceea ce se cere atins, nu este unul discriminant, ci unul empatic, unul al coparticipării afective la „ mulţimile „ lui Gustave le Bon, turma care tinde mereu a se lăsa atrasă în prăpastia prostiei. Citabile sunt mai toate şi ar cere un volum antologic masiv. Repet, exprimarea în româneşte a acestor cărţi, este impecabilă şi speculează admirabil nuanţele subtextului, spiritul ludic via literatura psihedelică de ieri, resurecţia ei pe „ colaterale” de azi. M. A. cunoaşte subtilităţile persiflante – conspirative ale limbii române mai bine decât mulţi autohtoni, fapt care îl exersează în ceea ce N. Manolescu numea „ rezistenţa prin cultură”.

                               Papagalicisme, 2002

În această nouă carte, elegantă şi aerisită, Morel Abramovici este cel mai el însuşi. Ion Cristofor observă că autorul „are marele talent de a provoca gândirea leneşă prin asocierea insolită a unor idei care, logic, se bat cap în cap”…Aş conota că prin aceasta el aparţine paradoxiştilor din toată lumea, şi încă printre cei mai autentici. Acest simţi special, cultivat consecvent şi crescendo, al „ altoirilor lingvistice” cu scop de efecte inedite, sunt arta sa, fibra de rezistenţă: nu doar ce spui, ci şi cum spui. Luarea în răspăr de tip pamfletar, îi este ca o mănuşă din care gheara pisicii iese ascuţită, zgârie până şi oglinda în spatele căreia e ceva orb, ceva ce dezminte conceptul de cogito ( minte).

Personal nu accept că Achille Glauber are un hobby din a scrie prefeţe, dar nici Abramovici, din a scrie aforisme sau …afurisisme! Simţul civic este cel care dă impuls de a critica, de a scrie cu scop…lucrativ- moralist. Cartea este subtitrată „ papagali în cisme”, dar cred că exoticul papagal românesc, adică Pupăza (din tei ), ar fi mai potrivit acestui gen de umor itinerant…

 

                          Aparenţe şi transparenţe, 2003

 

Risc să încalc precizarea autorului „ copierea, compilarea şi critica negativă a acestui volum sunt strict interzise!”.  La aşa poantă, am scuze că nu recurg la citate semnificative, lăsând şansa cititorilor care vor ajunge la cărţile sale, – se pot obţine poştal ! – cheltuiala şi favorul de a citi pe cont propriu, ceea ce eu – neavând cont propriu! – am savurat aproape gratis. Mă dezic şi zic : aceasta este cea mai semnificativă carte a sa!  E de fapt o pre- antologie, salutată pe merit de exegeţi mai frecvenţi ai săi: Iosef Eugen Campus, Ion Cristofor, Marius Mircu,  Al Mirodan, Achille Glauber, reviste ca Minimum, Tribuna, Rebus Flacăra etc.

   …Închei, zicând ce zicea moşu’ Ioachim: „ Măi nepoate, bine că îi rău”!

 Eugen Evu

                               Morel Abramovici despre sex

Sunt femei care te scot din minţi şi sunt femei care te scot din pantaloni.

*

Bătrânii, ca şi îngerii, n-au sex.

*

Adam şi Eva au făcut sex fără să-şi dea seama, la fel cum domnul Jourdain făcea proză fără să ştie.

*

Ce este benzina pentru automobil, ar fi alcoolul pentru sex.

*

Moartea sexului este începutul morţii individului.

*

A face sex este un efort de la care nici leneşii nu se eschivează.

*

Viaţa este îmbunătăţită de două lucruri: banii şi sexul.

  n. red. sau viceversa, ca şi scrisul ! ( e. evu).

Categorii:literature

PFA, IF SI II AU DREPTUL SA ANAGAJEZE PERSOANE PE BAZA DE CIM! MODIFICAREA OUG NR. 44/2008!


PFA, IF SI II AU DREPTUL SA ANAGAJEZE PERSOANE PE BAZĂ DE CONTRACT INDIVIDUAL DE MUNCĂ

S-au modificat anumite prevederi ale Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 44/2008 privind desfasurarea activitatilor economice de catre persoanele fizice autorizate, intreprinderile individuale si intreprinderile familiale.

Astfel PFA isi poate desfasura activitatea individual si independent sau poate angaja, in calitate de angajator, terte persoane cu contract individual de munca, incheiat in conditiile legii.

De retinut ca in Monitorul Oficial al Romaniei, partea I, nr. 350 din data de 19 mai 2011 a fost publicata Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 46/2011 pentru modificarea si completarea art. 17 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 44/2008 privind desfasurarea activitatilor economice de catre persoanele fizice autorizate, intreprinderile individuale si intreprinderile familiale.

Categorii:PRACTIC

PALIA DE LA ORĂŞTIE (3). Serial de Ştefan Nemecsek


PALIA DE LA ORĂŞTIE (3) –

–          Fragment din CARTE, LITERATURĂ ŞI PRESĂ LA ORĂŞTIE (de la început până în 1944) Volumul I –  de Ştefan Nemecsek

Din Palia de la Orăştie se cunosc până astăzi cinci exemplare.

Singurul exemplar complet a fost descoperit în Biblioteca Fundaţiunii „N. Jiga” de la Oradea şi se găseşte în prezent în Biblioteca Academiei Române.

Din adnotările făcute cu mâna, atât în limba maghiară, cât şi în româneşte, afl ăm că a aparţinut unui săpunar din Oradea, care se iscăleşte când Tomă David, când David Toăs. Pe prima pagină se

arată că înainte această carte „a fost a părintelui David Tomă, sfinţii sale, moşul dedesubtului subscris”. Pe ultimele patru pagini sunt notate, fără o ordine cronologică precisă, evidentele mai importante dintre anii 1769-1809 cu privire la fenomenele naturii (cutremur, ploi, eclipsă de

soare etc.) sau diferite întâmplări (foc, calamităţi provocate de lăcuste etc.). De o altă mână sunt adnotări din anul 1847. Palia de la Orăştie a apărut într-o regiune căreia nu-i aparţine niciun alt text din secolul al XVI-lea. Ea prezintă particularităţi lingvistice, mai ales lexicale, dar şi fonetice, morfologice şi sintactice, neîntâlnite în alte manuscrise şi tipărituri contemporane. Acest fapt explică importanţa unui studiu asupra limbii textului, cât şi necesitatea publicării lui integral. Despre Palia de la Orăştie putem spune că este unul dintre cele mai vechi monumente literare româneşti. Importanţa culturală a Paliei e mare.

Oricine şi-a luat osteneala să răsfoiască istoria literaturii vechi s-a putut convinge cât de mult a contribuit Palia la unifi carea cugetului şi graiului românesc. Locul Paliei în literatură, împrejurările istorice în care a apărut calitatea traducerii, autorii, grafi ca, lexicul Paliei, au fost obiectul unor îndelungate studii.

Completând cercetarea făcută cu informaţiile dintr-un material publicat în revista „Mitropolia Banatului” nr. 7-9 anul XXIII apărut în anul 1973, semnat de Preotul prof. dr. Nicolae Neaga, consider important a prezenta un studiu privind relaţiile Paliei cu textul original ebraic. Pentru aceasta am consultat Palia, în exemplare ale căror text este acelaşi, atât în cel de la Alba Iulia, la Cluj, apoi Budapesta, şi în reproducerea din 1968, îngrijită de dr. Viorica Pamfil, pe baza exemplarului de la Academia României din Bucureşti, care este un exemplar complet şi le-am confruntat cu textul ebraic, ultima ediţie critică cea din 1968.

Numeroase sunt ipotezele privind prototipul Paliei. Judecând după titlul slavon al cărţilor Bitia şi Ishod, adică Facerea şi Ieşirea, Moses Gaster susţine în Grundriss der romanischen Philologie, că Palia s-a tradus din limba slavonă. Luând în considerare afirmarea din Prefaţă că s-a „scos de pe limba evrească, grecească şi sârbească”, Nicolae Iorga reprezintă chiar atribuţiile fi ecărui traducător: „cunoscător de greceşte trebuie să fi fost Achirie, cel de sârbeşte dascălul Zacan, cărturarul

de evreeşte a putut fi cu greu un român”. Ce-i drept argumentul din prefaţa Paliei că s-a tradus „de pe limba evreească şi sârbească”, nu este îndestulător. Formula aceasta era tipică. Ea urmărea, de obicei,

asigurarea cititorilor că doctrina nu e alterată, ci este cea care decurge din izvoarele originale. Pe aceeaşi linie se axează şi afirmația lui Nicolae Drăgan, pe care o întâlnim şi la Nicolae Cartojan, în: Istoria literaturii vechi, din 1942, vol. II, în sensul că: „textul s-a tradus de pe limba slavonească este o mistificare menită să amăgească pătura populară, care ştie că izvoarele lor spirituale sunt de limbă slavonă, pe care o apucaseră din moşi strămoşi”, deşi unii literaţi, bunăoară Ovid Densuşianu, dau o interpretare verbală cuvintelor din Prefaţă. Slavistul Iosif Popovici, autorul francez Mario Roques, Dr. Viorica Pamfi l etc. aduc argumente pentru traducerea Paliei din limba maghiară. Iată însă temeiuri care ne fac să admitem că Palia a avut între izvoare, pe planul întâi, textul ebraic. În onomastica Paliei, multe substantive proprii sunt ebraice sau ebraizante. Ele au nu numai forma de plecare originală, ci

prezintă toate particularităţile limbii ebraice. Aşa este cazul cu Iubad din Bîtie 4,21, Tuvacain din Bîtie 4,22, Ivan din Bîtie 10,2, Aşchenan din Bîtie 10,3,Miţraim din Bîtie10,6, Sapta din Bîtie 10,7, Siba din

Bîtie 10,26, Ruven din Ishod 1,2.  Numeroase substantive toponimice evocă raporturi cu termenii ebraici. În această categorie intră Vavel din Bîtie 10,10, cetatea Ai, de la Bîtie 12,8, Moav de la Bîtie 19,37, Horev de la Ishod 3,1, muntele Meriva de la Ishod 17,7. Uneori numele proprii prezintă caracteristici proprii fl exiunii evreeşti de ex. acuzativele terminate în „t”, „th” ori „ot”. Este vorba despre numirile geografi ce, de localităţi, de râuri, care în limba ebraică sunt de genul feminin. În limba ebraică caracteristica genului feminin este final „t”, „th”, „ot”. Aşa este numele de cetate Rehobot (terminaţia „ot”) din Bîtie 10,11 un feminin de Rhb, sau Timnat, Bîtie 38,13. Palia traduce pe ebraicul dudaim cu mandragoră. Bîtie 30,14, dacă colectivul Paliei n-ar fi cunoscut limba ebraică ar fi lăsat cuvântul netradus, cum obişnuiesc unii traducători din secolul Paliei.

Ştefan Nemecsek

Categorii:CARTEA

CIORAN 100 – MURIM IN JOS…


 PROPUNERE EUGEN EVU:

                    CIORAN O SUTĂ DE ANI DE LA NAŞTERE

 

 

“Murim în jos”

 

Pentru un sărut vinovat de sfântă, aş accepta ciuma ca un leagăn.

*

Frecventarea  sfinţilor, ca şi a muzicii sau biblitecilor, este desexualizantă. Instinctele încep să servească o altă lume.

*

Extazul distruge roadele pământului.

*

Nu se poate suferi pentru altul.

*

Totul depinde de nivelul tristeţii, de frecvenţa vibraţiilor.La un anumit nivel. Ea este poetică, la altul muzicală, iar în expresie ultimă religioasă.

*

Sub deliciul şi teroarea creştină, omul nu aspiră decât la un beneficiu: perfecţiunea.

*

Sfinţii trăiesc în flăcări. Înţelepţii, alături de ele.

*

Pentru fiecare om, Dumnezeu e întâia amintire.

*

Orice act de extaz suplineşte sexualitatea.(…) El n-ar avea nici un sens fără mediocrtitatea fiinţelor…Sexualitatea le salvează temporar din animalitate. Actul sexual îşi depăşeşte la orice fiinţă semnificaţia biologică. Este un triump asupra animalităţii, căci sexualitatea e singura poartă spre cer din toată biologia.

*

Frica este o moarte de fiecare clipă. (…) .Nu există poet care să fi murit numai odată.

*

Triumful creştinismului îşi are originea în lipsa de orgoliu a unei virilităţi. Imaculata concepţie pleacă din pietatea unei lumi întregi şi din laşitatea unui bărbat.

*

O conştiinţă se măsoară după dilatarea ei cosmică.

*

Ameţelile rare ale individului au devenit religie de stat.

*

Regresiunea în memorie te face metafizician.

*

Murim în jos.

*

Paradisul nu este posibil fără o boală a memoriei.

*

Trebuie să mai fi trăit alte vieţi. De unde altfel atâtea groază? Existenţele anterioare sunt singura justificare a terorii.

*

Orice poezie din Baudelaire, spune omului modern mai mult decât excesele sublime ale sfinţilor.

*

Scepticismul este mirarea genialităţii în faţa vidului problemelor şi, desigur, şi a realităţii.

*

Crearea lumii nu-şi are altă explicaţie în afară de frica de singurătate a lui Dumnezeu.

*

O fiinţă armonioasă nu poate crede în Dumnezeu. Lepra asta de criminali, de sfinţi şi de săraci, l-a “ lansat” pentru uzul amărăciunii lor.

*

Peste tot nu există soluţii, ci numai laşităţi.

*

Slăbiciunile pentru absolute îţi dau gustul autodistrugerii. Şi atunci îţi apare deodată în minte imaginea mănăstirii şi a bordelului.  “ Celule”, de-o parte şi de alta. Femei, tot aşa. Dezgustul de viaţă creşte atât în umbra curvelor. Cât şi a sfintelor.

*

Apetitul ceresc şi pofta de Dumnezeu se nasc pe ruina tuturor apetiturilor vitale şi a poftelor pământene.

*

Oamenii vorbesc de Dumnezeu nu numai pentru a-şi “ plasa” demenţa, ci şi pentru a o masca. Cum  nu-i mai pronunţi numele, ţi se demască goliciunea nebuniei.

*

“ Absolutul” este o prezenţă dizolvantă în sânge. Leucemia e grădina în care înfloreşte Dumnezeu.

*

Sănătatea este cea mai bună armă împotriva religiei.

*

O neurastenie organică, fatală. Prezenţa ei în conştiinţă este un surmenaj continuu, o febră ascunsă şi epuizantă, un principiu destructiv.

*

Numai starea de  cădere a dat naştere chinului divin al muritorului. Fără o Vină, nu este posibilă conştiinţa existenţei divine.

*

Istoria omenească este de fapt o dramă divină.

 

                                                      Din “ Lacrimi şi sfinţi”, editura Humanitas, 1992.

Categorii:CARTEA
%d blogeri au apreciat asta: