Arhiva

Archive for 6 mai 2011

NU SE PETRECE NICIO MINUNE. ION HOREA, SCRIBUL.


 TEXT DE EUGEN EVU:

Enkomion la Ion HOREA

Semne

Nu eşti alesul,

Orice s-ar spune,

Nu se petrece

Nici o minune

Crucea căzută,

Orice s-ar zice,

Nimeni nu trece

S-o mai ridice.

Fiul de tablă

Zace-n rugină…

Norii deasupra

Toarnă lumină.

Gata culesul,

Orice s-ar spune,

Nu se petrece

Nici o minune !

   Am primit cartea recent editată la „ Ardealul”, de venerabilul poet şi prieten prin vitregia memoriei noastre, Ioan Horea. Când era redactor şef la „ România literară”, mă „ răsfăţa” cu pagini în care, oglinditor cumva, regăsea probabil aceleaşi sunete care-l mâncau şi pe dsa ca pe o pită la marginea holdei. Dacă acest volum este nuanţat în elogiul cuvântului de o vagă undă melancolică, a unui reproş ritmat în stiharul său pravoslanic, Poetul Ion Horea se perindă în ondulaţia deal- vale ca Duh cumpătat şi umblător prin spaţiul cetăţilor  încă ale noastre, la Deva, la Orăştie, la Hunedoara, la Moţi, la Sanctuare, la Densuş…a avut  îndelung a dărui din preaplinul harului său harnic,cu atingeri  şi ningeri din Nichifor Crainic, Arune Cotruş  sau Octavian Goga, dar numai prin dolorismul clasic ardelenesc,-iar bruşul de suflet care se cuminecă, adică se comunică în împărtăşania Poeziei. Şi apoi drumurile  ni s-au răsucit prin pădurea de semne; lemnul de rezonanţă al diferitelor cruci, sau mai bine zis, troiţe, a fost să fie de fiecare purtat altfel, nimic mai omeneşte, fie şi ( mai ales) pentru scribi. Doar scribi suntem domnu’ Horea ? Din acel „ pom cu scribi” ( titrat de Constantin Stancu), al unei genealogii ai unei paideume pe care „ parcă o ştiam de undeva”, ca visată ? Vă îndemn cu îndemnul lui pentru mine, cetiţi-mi cartea! Ci nu cu despresurata metaforă a poemului de mai sus, care s-a deschis de singur, în palme. Iar pentru mine, Ioan Horea rămâne de ţinut minte aşa, ca un domn, ca un iconar la cuvânt, ca un fântânar cu secreta cunoaştere- din părinţi- a radiesteziei nuielei de alun. Ca scrib ce-mi sunt, aşa consider, aşa îi exprim fugar şi eu, răzleţul, recunoştinţa. Astfel, oglinditoare din Melos.

     

Categorii:ESEU

FEMINITATEA CA JOC IN PALATUL LUI SOLOMON


Text de Eugen Evu

 

 

 

Hanna BOTA

Maria din Magdala, roman

Editura Limes, 2007

Pentru mine prima iubire. Trebuie să fie şi ultima. Am să mor dacă va mai fi să fie. E prea devastator. E prea unic. De-aceea am început să risipesc departe de casă, să mă risipesc. Cine eşti tu? Dăruitor şi puternicdominator, dur şi tăios,vai de cei care ajung să fie ciopârţiţi ( horribile dictu,n) de tine, dar bun şi statornic. Cui fiecare gest îţi simt dorul de a mă ocroti, de-a mă învălui în linişte, de-a proteja ceea ce e atât de duios iubeşti”.

         Eşantionul de mai sus, este o cheie răsucită în interiorul unui amplu de fapt monolog al feminităţii de tip Sulamita,din “Cântarea Cântăriilor” a lui Solomon. În peste 212 pagini evangheliare, în sensul pretextual apocrific, construit epistolar- eseistic, personajul Hannei Bota răsare şi se retrage într-o mai degrabă esoterică, gnostică, din perindarea prin “ odăile” unui palat-labirintic, pejorative zicând. Autoarea fiind licenţiată în teologie pastorală şi teologie – litere, face din carte un studiu aplicat echivalent cu un doctorat cu brio.Disciplina hermeneutică, verva cu aplomb poetic tragic, Hanna Bota este egală sieşi, cea din registrul poetic care trenase între generaţia două -miistă şi pe contrasens polemic cu agonismul – acest sub- curent devastator, al violenţei de limbaj ca simptom al suferinţelor induse din căderea sistemului totalitar. Cartea este şi un “ manual iniţiatic”, în ceea ce aş numi metodologie nouă, neoprotestantă în speţă, însă gravitând pe orbita biblică vechi- testamentară. Tipologia personajului central este reproiectată modern, Maria Magdalena revine într-un spaţiu centrifugal, la extrema celei deformată de literature en vogue a “ codurilor” Da Vinci-ene şi mai ales de scriitura catolică.

     Recursul la originismul  topologic biblic, limbajul “ arhaic”, re- racordat în prezentul imediat, este sistematic condus într-o naraţie cu ţintă soteriologică.

  Cu fineţe şi minuţiozitate laborioase, dar şi cu o inflexibilitate ce aparţine crezului, până la “ metalizarea” timbrului profetic, psihanaliza unui obsedant “ dincolo de sine” explorează zonele subconştientului agitate de spirit, şi pare-se că admiratoare în parte a poeziei Voiculesciene din perioada sa de detenţie, Hanna Bota impregnează liric “ închipuit” ( parafrazic şi colocvial) o epică foarte comunicabilă prin şarmul de “ love story”. Numai că procedeul ei de semiotician practicant, sau de teolog pragmatic, redă un experiment transparent propriu, aşa cum lasă a se-nţelege segmental sus- citat. Negreşit, din asaltul fără precedent al literaturii religioase de la noi, romanul Hannei Bota se distinge prin forţa conspectativă şi ţinta “ punct ochit, punct lovit” a redimensionării “  spirituale într-o paradigmă nouă, evenatual înnoitoare. Maria din Magdala se simte “ captivă” în templele bărbatului- devastator, posesiv, oscilând între primitivismul “ regal” al castei aşa cum îl “ conservă” memoria arhaicei psihologii iudaice ( Jahweh cel gelos şi cuceritor- devenitor…) – răsărind din deşertice nadiruri ( telurice – nocturne) strivite de orizontul “ ceresc”. “ Dominator şi puternic”, eventual orb la tandreţe şi sigur al gestului posesiunii paternale, de ce nu incestuoase? – însă paradoxal “ bun şi statornic”, ocrotitor dar numai atunci când are resurse consumabile de înduioşare: ale egoului faţă de sine? Ale sinelui platonic, androginic, efemer pe orizontala în cruce culcată, conjugală? Un eros estompat în sardine ronamntice, stilistice, dublat de dialogurile ce par ale unei  interiorităţi “ reci”, chiar sceptice, ale sfintelor cioraniene, refac traseul misticii precreştine şi neo- creştine, în zona încă obscură a post- modernismului resurect, via America  reformistă- evanghelizantă. Tonusul vag feminist– cerebralitatea feminităţii revărsată în text ne induce un fior antimetafizic, anihilant, neutral !-)  nu devine sentenţios – inflexibil, cu toate că se simte un curent rece, de peste apele memoriei primordiale…

    Dacă ar fi să aflu o formulă  apparent gnostică pentru cartea aceasta, aş scrie : divergenţă negru- purpuriu, paradoxal complementară, în război recuperator pe o arhetipală dilemă a dualităţii umanului”.Însă acetsa este  desigur,doar un artificiu…poetic.

                

 

Categorii:ESEU

HERTA MULLER ŞI MEMORIA DIN ŢINUTURILE JOASE. SCURTĂ NOTĂ.


Biografie

Herta Muller s-a nascut intr-o familie de svabi din Banat, dar a emigrat in Germania in 1987, dupa ce legaturile ei cu studentii si scriitorii de limba germana din Aktionsgruppe Banat intra in atentia Securitatii. Mama scriitoarei a fost deportata intr-un lagar din Uniunea Sovietica, astazi pe teritoriul Ucrainei.

Herta Muller a debutat cu „Niederungen” („Tinuturi joase”), care a aparut insa incomplet in editia din romana din 1982. Comunitatea academica germana a nominalizat-o de doua ori pentru Nobel si i-a acordat premiul orasului Berlin. Herta Muller a fost distinsa cu Premiul european pentru literatura „Prix Aristeion” si cu Premiul international pentru literatura IMPAC Dublin, pentru cartea „Animalul inimii”, tradusa si in limba romana de editura Polirom, in 2006.

Tema comunismului si cea conexa, a opresiunii individului se regasesc ca leitmotive in cartile scriitoarei, dar si in constiinta acesteia. In luna iulie 2008, Herta Muller publica o scrisoare deschisa, in Frankfurter Rundschau, in care isi exprima indignarea ca fosti colaboratori ai aparatului represiv din Romania, Andrei Corbea-Hoisie si Sorin Antohi, sunt invitati la Scoala de vara ICR din Germania. In aceeasi zi in care scriitoarea publica scrisoarea, Richard Wagner scrie articolul „A invata de la turnatori”, cu subtitlul „Institutul Cultural Roman adreseaza invitatii colaboratorilor Securitatii. Ar putea fi o intrunire interesanta – sau totul va fi din nou ca si cum nu s-ar fi intimplat nimic?”, in Der Tagesspiegel.

Intrebata, in 2007, daca premiul Nobel este semnificativ pentru creatia unui scriitor, Muller spunea ca singurul atu al acestei distinctii este suma mare de bani pe care laureatul o primeste, nicidecum recunoasterea literara.

Categorii:PRESA

ARTISTUL ŞI VREMURILE. Adrian Botez: „Harul (pentru că vine de la Dumnezeu, iar nu de la… benzinărie!) nu se numără şi nu se cântăreşte, cu cântar omenesc: doar îngerii, peste veac, vor da seamă Lui Dumnezeu, despre cât de buni sau răi au devenit oamenii, citind (sau, mai probabil, …necitind!) scrierile lui Cutare…!”


ARTISTUL – ŞI…: ”INFERNUL SUNT (mereu…) CEILALŢI”!

 

…De la Zoil încoace (…ba, probabil, şi în peşterile de la Altamira, va fi existând vreun „peşterit” fără har şi „iute la pizmă”, care i-a dat cu bâta-n cap…Artistului Autentic, celui care, visător, abia trezit din somnul neguros şi fără…blană pe el, zugrăvea cai sălbatici şi mamuţi, pe pereţii „igrasioşi” ai peşterii, uitând până şi să-şi păzească spatele…), au existat, există şi vor exista indivizi lipsiţi de talent, care-s nervoso-invidioso-veninoşi, pe cei cărora (…li se pare lor, pentru că adevărul e altul: pe Artist nu-l mai ia nimeni în seamă, demult…decât, eventual, ca să-l aresteze, când calcă dincolo de zebră, sau când huiduie Guvernul…) li se oferă prea multă atenţie şi…”zgâială”, din partea…publicului („peşterit” sau…”despeşterit”!).

…Dacă Arta, Literatura – s-ar măsura în „câte şuruburi pe oră face, la strung, Cutare”…măcar ar exista „argumentul”, „partea fieroasă” (vorba lui Marin Preda!), pe masă! Dar aşa…fără masă şi fără „parte”…: Harul (pentru că vine de la Dumnezeu, iar nu de la… benzinărie!) nu se numără şi nu se cântăreşte, cu cântar omenesc: doar îngerii, peste veac, vor da seamă Lui Dumnezeu, despre cât de buni sau răi au devenit oamenii, citind (sau, mai probabil, …necitind!) scrierile lui Cutare…!

…Poate că, azi, să mai fie şi altceva: inversându-se scara valorilor de Duh, există două posibilităţi:

1-ori, un neavenit, oportunist din cale-afară, enervează până la…inervare, pe cei care-i ştiu…”biografia” şi „geografia”-traseul prin/pe care a ajuns, din ober-chelner sau măcelar-şef, prin „datul din coate” şi „făcutul din pleoapă”, din buzunar şi din…TIR! – „mare sculă cu basculă”, Orfeul din Curtea Blocului…

…Ce-i drept, dacă ar exista mai multă atitudine creştinească, cel cu Har ar lăsa să cearnă timpul şi Duhul Lui Dumnezeu, din sufletul de oameni şi din lume…şi s-ar vedea, peste o mie-două de ani, ce s-a ales, de „înfigăreţ” …Dar, cum omul nu trăieşte cu mileniul, ci (cel mult!) cu deceniul, eu zic că asanarea (cât mai rapidă şi fermă!) a „spaţiului de Duh”, dintr-o ţară/dintr-un Neam, de „ciocoii condeiului” –  trebuie să se facă energic şi fără prea multe fasoane şi temenele! Din păcate, la acest capitol, criticii (nu doar în România!) sunt extrem de deficitari, rămânând datori vânduţi, „publicului” cititor…!

2-…Sau, invers: neavenitul, văzând că trece timpul şi el, încă, nu i-a bătut la puncte pe Shakespeare, Goethe  şi Eminescu, laolaltă!  – se burzuluieşte, măi frate! Păi, cum adică! El dă bani cu împrumut (sau…nu!) pe la şefii de filiale USR, dă de băut „confraţilor” (fie că n-a intrat, încă, în vreo ligă sau uniune, fie că a intrat deja, dar vrea şi „Premiul Cel Mai Tare Din Parcare”!) …face „gălăgia de cuviinţă”!

…Şi, de obicei, dacă este suficient de OBRAZNIC (iar şefii USR suficient de corupţi şi slabi de înger – …şi SUNT! – , sau au făcut prostia să tot amâne înscrierea în PDL, precum a făcut descurcăreaţa „lichea literoasă”! – …în aşa hal ajunşi, încât să se uite, şefii cu pricina, cu teamă, la orice poliţai, pe lângă care trec…) – respectivul „păturică” al Culturii Româneşti…”mănâncă praznicul”!

…Ar mai fi încă o variantă…a treia! Unii scriitori se mai dau şi…”loviţi” –  sperând că, autovictimizându-se, le va creşte „cota la bursa Valorii”…şi li se va da mai multă…”ţâţă”, decât celor discreţi!!! Nicio speranţă… – …dar, iarăşi, mult, mult prea mult penibil!

…Vorba ceea: „Mult penibil, puţină Artă!”

…Dar, în privinţa răspunsului la întrebările noastre, diurne şi nocturne, privind cauza…”dihoniilor profesional-artistice” , sunt şi destule …”imponderabile”…

Se zice (eu n-am fost de faţă!) despre un scriitor român, bine cunoscut mie (vorbesc de morţi, aşa că nu dau nume!)  – că, atunci când a intrat în casa unui confrate proaspăt „trecut la cele veşnice” (şi care, până atunci, tare îl mai „încurcase”, prin celebritate…”superioară”!) şi a văzut, pe o măsuţă, fotografia răposatului (şi concurentului!) întru Parnas… –  ar fi rupt fotografia „concurenţei”, vorbind cu imaginea (tot mai micşorată, prin îmbucătăţelire…) a celui „dus la îngeri”: „Gata! De azi, EU îs primul!

…Nu degeaba zic mulţi filosofi că spiţa umană se trage, integral, din Cain („sămânţa Cain”, îi zice Eminescu!) – …iar eu adaug, de multe ori, exasperat de zarva infernală din lumea „orfeilor”, că Scriitorul Contemporan (Artistul, în genere) are ascendenţă nu în maimuţă, nu în Adam Protogonos…ci pe undeva,  prin Borneo…printre canibali…!

                                                                                        Adrian Botez

Categorii:ESEU

CUTIA DE REZONANŢĂ – CUM GÂNDESC OAMENII DE AFACERI!


„Într-o lume cu adevărat democratică, oamenii comunică. Afacerişti, bancheri, politicieni, profesori, se strâng la un loc, virtual sau real şi discută. Think-tank-uri, ONG-uri, lobby-işti reprezintă cele mai diverse interese, idei, direcţii de gândire. Din analize rezultate din unghiuri diferite de vedere, subiective şi divergente de cele mai multe ori, rezultă imagini sintetice şi soluţii inteligente. Politica este o cutie de rezonanţă. „ –  Dinu Patriciu, Adevărul, vineri 06.05.2011

Categorii:PRESA

CODUL MUNCII: MOTIVELE PENTRU CARE ANAGAJATORUL NU POATE DISPUNE CONCEDIEREA SALARIATULUI


CODUL MUNCII: MOTIVELE PENTRU CARE ANGAJATORUL NU POATE DISPUNE CONCEDIERE

SECŢIUNEA 2: Concedierea

Art. 58

(1)Concedierea reprezintă încetarea contractului individual de muncă din iniţiativa angajatorului.

(2)Concedierea poate fi dispusă pentru motive care ţin de persoana salariatului sau pentru motive care nu ţin de persoana salariatului.

Art. 59

Este interzisă concedierea salariaţilor:

a)pe criterii de sex, orientare sexuală, caracteristici genetice, vârstă, apartenenţă naţională, rasă, culoare, etnie, religie, opţiune politică, origine socială, handicap, situaţie sau responsabilitate familială, apartenenţă ori activitate sindicală;

b)pentru exercitarea, în condiţiile legii, a dreptului la grevă şi a drepturilor sindicale.

Art. 60

(1)Concedierea salariaţilor nu poate fi dispusă:

a)pe durata incapacităţii temporare de muncă, stabilită prin certificat medical conform legii;

b)pe durata suspendării activităţii ca urmare a instituirii carantinei;
c)pe durata în care femeia salariată este gravidă, în măsura în care angajatorul a luat cunoştinţă de acest fapt anterior emiterii deciziei de concediere;

d)pe durata concediului de maternitate;

e)pe durata concediului pentru creşterea copilului în vârstă de până la 2 ani sau, în cazul copilului cu handicap, până la împlinirea vârstei de 3 ani;

f)pe durata concediului pentru îngrijirea copilului bolnav în vârstă de până la 7 ani sau, în cazul copilului cu handicap, pentru afecţiuni intercurente, până la împlinirea vârstei de 18 ani;

h)pe durata exercitării unei funcţii eligibile într-un organism sindical, cu excepţia situaţiei în care concedierea este dispusă pentru o abatere disciplinară gravă sau pentru abateri disciplinare repetate, săvârşite de către acel salariat;

i)pe durata efectuării concediului de odihnă.

(2)Prevederile alin. (1) nu se aplică în cazul concedierii pentru motive ce intervin ca urmare a reorganizării judiciare, a falimentului sau a dizolvării angajatorului, în condiţiile legii.

Categorii:PRACTIC

UN EXPERIMENT NASA CONFIRMĂ DEVIEREA SPAŢIU/TIMP


DEVIEREA DE SPATIU SI TIMP CONFIRMATA DE EXPERIMENTUL INITIAT DE NASA

Misiunea NASA a sondei spatiale Gravity Probe B (GP-B) confirma doua dintre predictiile-cheie desprinse din celebra teorie a relativitatii. Experimentul a inceput in 2004 si a folosit patru giroscoape de mare precizie pentru a masura ipoteticul efect geodezic al devierii de spatiu si timp in jurul unui corp gravitational, precum si suma spatiului si a timpului deplasate de catre un obiect aflat in rotatie, informeaza NASA

In timp ce se afla pe orbita polara in jurul Pamantului, GP-B a analizat aceste efecte cu o precizie fara precedent, luand ca punct de reper o singura stea, IM Pegasi, din constelatia Pegas, aflata la 329 de ani lumina distanta de Pamant.

In situatia in care spatiul si timpul nu ar fi fost afectate de gravitate, giroscoapele GP-B aflate pe orbita polara ar fi aratat in aceeasi directie tot timpul, insa, confirmand teoriile lui Einstein, giroscoapele au experimentat schimbari masurabile in minute pe directia lor de rotatie, in timp ce erau atrase de gravitatia Pamantului.

Misiunea GP-B a confirmat doua dintre cele mai profunde previziuni ale lui Einstein cu privire la Univers, revolutionand intreaga cercetare in domeniul astrofizicii. De asemenea, prin zeci de ani de inovatie tehnologica, ce au facut posibile aceste descoperiri, ea va lasa o valoroasa mostenire de durata atat pa Pamant, cat si in spatiu”.

Inovatiile aduse de GP-B au fost folosite si in noi tehnologii GPS care permit aterizarea avioanelor fara ghidaj de la sol. De asemenea, tehnologii suplimentare GP-B au fost aplicate si in alte misiuni NASA de determinare cu exactitate a radiatiilor din Univers. Masurarea cu precizie a acestora este fundamentala in teoria Big Bang-ului.

Aplicarea noilor concepte ale aceastei misiuni de pionerat a facut posibila crearea unui nou tip de sateliti, care pot oferi cele mai exacte masuratori cu privire la forma Pamantului, de o importanta majora pentru deplasarea si navigarea cu precizie pe uscat, pe mare si in aer, contribuind si la o mai buna intelegere a relatiei dintre circulatia curentilor oceanici si tipurile de schimbari climatice.

Categorii:PRESA
%d blogeri au apreciat asta: