Arhiva

Archive for 11 aprilie 2011

MODEL DE CERERE PENTRU ACORDAREA PENSIEI DE URMAŞ. NORMELE LA LEGEA PENSIILOR


ANEXA Nr. 8:

Nr. ……………… din ………………

CERERE pentru acordarea pensiei de urmaş

(1)_

Către Casa Teritorială/Sectorială de Pensii ……………………

Subsemnatul(a) …………………………………., în calitate de soţ supravieţuitor/fiu/fiică/tutore/curator, având codul numeric personal ……………………………, domiciliat(ă)în localitatea ……………., str. ……………. nr. ………., bl. ……., sc. ……, et. ……., ap. ………..,judeţul ………………………, posesor(posesoare) al(a) actului de identitate seria …….. nr. …………………, eliberat(ă) de ……………………….. la data de ………….., născut(ă) la data de …………………. în localitatea/judeţul ………………….., fiul (fiica) lui …………. şi al(a) ………………,solicit înscrierea la pensie de urmaş după susţinătorul ……………….., decedat(ă) la data de ……………, în calitate de asigurat/pensionar, având codul numeric personal ………………………./dosar pensie nr. …………….., pentru titularii (numele şi calitatea):

1…………………………………………………………………………;

2…………………………………………………………………………;

3…………………………………………………………………………;

4…………………………………………………………………………;

5………………………………………………………………………..

În acest scop depun următoarele acte:

– carnet de muncă seria ……….. nr. ……….., în original şi copie;

– carnet de asigurări sociale seria ……….. nr. ………., în original şi copie;

– livret militar seria ……………. nr. …………., în copie;

– diploma de studii şi foaia matricolă, în copii, sau adeverinţa de certificare a perioadelor de studii învăţământ superior nr. …………….. din ………………;

– adeverinţa privind sporurile la salariu …………………;

– adeverinţa privind grupa superioară/condiţii de muncă ………………….;

– act doveditor din care să reiasă cauza decesului;

– FIAM, pentru decesul cauzat de accident de muncă, în copie;

– BP2 şi certificat medical constatator al decesului, pentru decesul cauzat de boală profesională/în copie;

– certificat de deces seria ………… nr. …………., în copie;

– act de stare civilă (buletin/carte de identitate, certificat de naştere, certificat de căsătorie);

– adeverinţa de studii;

– decizia medicală asupra capacităţii de muncă;

– talon de plată a pensiei sau copia deciziei de pensie.

(2)_

DECLARAŢIE

Declar pe propria răspundere, sub sancţiunile prevăzute de Codul penal pentru declaraţii neadevărate, că:

– nu am săvârşit infracţiunea de omor sau tentativă de omor asupra susţinătorului decedat;

– nu sunt asigurat;

– nu realizez venituri lunare mai mari de 35% din câştigul salarial mediu brut;

– primesc/nu primesc indemnizaţii prevăzute de legi speciale – dosar nr. …………;

– primesc/nu primesc o altă pensie sau ajutor social – dosar nr. ……………;

– primesc/nu primesc indemnizaţie de şomaj;

– nu s-a desfăcut căsătoria cu susţinătorul decedat;

– după decesul susţinătorului nu m-am recăsătorit.

Mă oblig ca la împlinirea vârstei de 16 ani şi la începerea fiecărui an şcolar/universitar să prezint, în termen de 10 zile, casei teritoriale/sectoriale de pensii dovada continuării studiilor (în cazul copiilor urmaşi).

Mă oblig a anunţa, în termen de 15 zile, casei teritoriale/sectoriale de pensii orice schimbare ce va surveni în cele declarate mai sus.

În cazul în care nu îmi voi respecta declaraţia asumată prin prezenta cerere, mă oblig să restitui integral sumele încasate nelegal, suportând rigorile legii.

Am completat şi am citit cu atenţie conţinutul declaraţiei de mai sus, după care am semnat.

Data …………………..

Semnătura …………….

Categorii:PRACTIC

CERERE PENTRU ACORDAREA AJUTORULUI DE DECES. NORMELE LA LEGEA PENSIILOR


ANEXA Nr. 11: CERERE pentru acordarea ajutorului de deces

Se aprobă

………………

(semnătura)

Înregistrată sub nr. …………. din ……………..

Viza pentru controlul financiar preventiv

Către Casa Teritorială/Sectorială de Pensii …………………….

Subsemnatul(a) …………………, având codul numeric personal …………………., domiciliat(ă) în ………………….., str. ………………. nr. ………, bl. ……, sc. ……., et. ……., ap. ……, judeţul (sectorul) ……………, posesor(posesoare) al(a) buletinului/cărţii de identitate seria ………. nr. ……….., eliberat(ă) de ……………., în calitate de …………………….., vă rog ca, în baza dosarului de pensie nr. …………… şi a celorlalte acte, să aprobaţi plata ajutorului de deces pentru ………………, având calitatea de pensionar/membru de familie, conform certificatului de deces nr. …………. din …………., eliberat de Primăria ………………

Odată cu prezenta cerere depun şi următoarele acte:

a)certificat de deces – copie şi original;

b)act de identitate – copie şi original;

c)documente din care să rezulte că s-au suportat cheltuielile de înmormântare;

d)cupon de pensie;

e)adeverinţă de studii, după caz;

f)act medical emis/vizat de medicul expert al asigurărilor sociale, prin care se atestă boala care l-a făcut inapt pentru muncă în cazul copilului în vârstă de până la 16 ani, după caz.

În susţinerea cererii mele, declar pe propria răspundere şi sub sancţiunile prevăzute de Codul penal referitoare la falsul în înscrisuri oficiale că am suportat cheltuielile ocazionate de deces, că nu am încasat şi nu voi încasa ajutorul de deces de la nicio altă unitate.

Data …………….

Semnătura ………………

Categorii:PRACTIC

CARTEA CA SPOVEDANIE, MĂRTURII, GÂNDURI, SPUNERI, ŞOAPTE, POEZIA CARE LEAGĂ TIMPULUI, OAMENII, CUVINTELE, REGRETUL SCRIITORULUI, PREZENŢA INSPIRAŢIEI…


Categorii:CARTEA

SPOVEDANII TÂRZII LA GLIGOR HAŞA. „Poezia spovedaniei, a mărturisirii, se vădeşte cea mai fidelă muză şi la anii senectuţii…”


   PRIMIM  DE LA EUGEN EVU:                                     

                                                          GLIGOR HAŞA

                                                      Hiperion în Nocturnalia

     Poetul unei juneţi ( prelungit şi recuperativ) romantice, după un lung itinerar al scrierilor pe tematică istorică, studii sau ficţiune, se întoarce la uneltele delicate ale liricii, cu o carte sugestiv titrată evanghelic „Spovedanii târzii”, (editura „ Gligor Haşa/ Publishing House”). Nu voi opina critic asupra acestui registru, din „ orga” prolificului autor care, alb de acel timp interior, a rămas un înnăscut moralist, în virtutea clasicismului care i-a sculptat cultura şi i-a cizelat patosul irepresibil al comunicării elevate. Deoarece înţeleg târziu că un poet nu poate scrie „ obiectiv” despre un altul, – ceea ce acribia criticului pretinde fariseic că face…, motivul meu fiind o îndelungă cunoaştere a omului Haşa, a dascălului Haşa, a animatorului cultural Haşa, în Cetate. Gligor dedică cititorilor virtuali ceva ce nu trebuie explicat, ci luat ca un cod, anume se îmbie lecturii celor asemeni lui, spirite agitate şi fecunde, întrebătoare şi ale nesaţiului de a „ fi”, a transcende, afirmând că sufletul cel cu preaplin vieţuieşte pe pământ ca într-un  Rai, aşadar nu se simte alungat din starea paradisiacă, ci o poartă în Sine, căutându-şi perechea…Sigur, unele elegii aduc vorba despre suferinţa eminesciană a „ geniului pustiu”, despre lucifericul Nocturn al metafizicii eminesciene, despre propriile avataruri: cel mai chinuitor- eliberator, paradoxal, fiind cel al Iubirii…

  Am scris „ juneţe romantică”, aluziv la spiritul Junimii, cu toate că Gligor Haşa este statornic discipol şi apologet al Şcolii de la Blaj.  Nici nu se poate altfel, după multe şi numărate cu dublă măsura risipei energiilor creative, uneori cu revărsări patetice, specifice duhului din cetatea Paliei, cultivat odinioară de  Sebastian Bornemisa. Haşa este omul imersiunilor în mitos, în eposul arhaic, în sub-straturile Arheofiinţei- dacă vreţi ale Memoriei ce se încarcă şi se descarcă ciclic pe canalele „ reveriei”, „ visului”, şi în melosul ce se converteşte baladesc, în expresie modernă, ci nu modernistă, excesivă.

   Poezia spovedaniei, a mărturisirii, se vădeşte cea mai fidelă muză şi la anii senectuţii,

Când Haşa conclude: „ şi chiar dacă te crezi nemuritor/ Suflet să pui în serbede cuvinte”…Un anume eroism al culturii în meandrele ei, ale vieţii finelui de mileniu şi pragului altuia, prins ca trecere şi petrecere, o primă lectură a acestei cărţi antologice de autor, ne sugerează mai mult îndemnul la meditaţie. Una retrospectivă, în „ dulce stil clasic”, în care zodia este constrânsă a pulsa în forma prozodică tradiţională, fără asimilări post- moderniste. Acesta nu e o trădare, ci gravitatea unui crez filozofic şi a unui sens mereu regăsit, în tezaurul cunoaşterii de la eleni, prin daci şi suspendată undeva în protocronismul aparent dezavuat. În lirica lui Gligor Haşa, semnificaţia de „ tezaur”, revine ca o cheie de boltă, aşa cum odinioară se găsea şi în romanele lui „ cu măşti de septembrie”, ori cele evocatoare ale datinii ( datului) şi a „ răbdării pietrelor”, ori în mitologia originară a Arhetipului uman, a Gemelarilor ( Fârtaţi şi nefârtaţi), dacă vreţi Cain şi Abel, dacă vreţi însă şi marile iubirii eminesciene, nocturne, uranice. Metafizica acestei lirici este categoric una în sorginte hiperionică, eminesciană, ontologic şi axiologic zicând…Acest dualism al umanului ce pare a fi stigmă ( dar şi enigmă sieşi ascunsă…) – este provocat cum am spus „ eroic”, patetic, de Gligor Haşa- poetul deopotrivă dinspre Juvenal ( „ Indignarea face poezia” …), dar şi Diogene. Dar şi Socrate. Obsesiile scrierilor haşiene sunt de fapt

ale sfetnicului de taină, ale iniţiatului ( nu doar empiric) – şi chiar ale apostolului, fără habotnicia canonicului. Uneori hirsut, alteori cinic în sensul diogenian, cel mai adesea în spiritul predecesorului Octavian Paler…Desigur, preferinţa pentru forma fixă,dăltuirea migăloasă a cuvântului, sincronia sa cu ideea şi Starea, sunt semne ale „ omului vechi”, respingător al decadenţei prin pârloagele pseudo- curenţilor ce fac ritmic deliciul pervers al criticilor- grafomani…

    Credinţa în cuvântul poetic, impregnat de mantra unei  paideume ce aparţine Genomului,

Este fibra de rezistenţă a poeziei lui Gligor Haşa.

 Un singur poem dintre cele ce conţin, cum spuneam, sfaturi ale experienţei vieţii, intelectului, ajunge a releva cele mai sus enunţate: „ Sfaturi”, este de fapt „ Ars poetica” lui Gligor Haşa, amintind de sonetele lui Skakespeare şi de Francois Villon:

 „ Ca Sfinxul neclinit să iei aminte/ La timpul vieţii iute trecător/ Şi chiar dacă te crezi nemuritor/ Suflete să pui în serbede cuvinte! / În cel mai tainic colţ al minţii tale/ Ce este taină în taină să ascunzi/ Chiar de vei fi înferecat în zale/ În mintea altora, de poţi, pătrunzi!/ Aşa vei stăpâni semeţ peste nătângi/ În loc să mi te vaieţi ţi să plângi…”( Sfaturi).

          Lăsând cititorului dreptul de a primi de unul singur cuminecarea şi…spovedania( astfel investit şi de preot al eucharistiei?!) – închei cu lapidara consideraţie faţă de cel ce de fapt se trans- scrie prin metafore : Sufletul….” Poezia- i şoaptă de la om  la om” scria grecul Vretakos. Dar parcă tot Lucian Blaga spune ceva mai aproape inimilor noastre: „ O boală învinsă / e orişice carte”…Poezia lui Gligor Haşa este spovedanie, catarsis şi suferinţă a vindecării. Prin aceea că poetul înainte de a lecui eventual sufletul altuia, şi-l vindecă şi pe al său, spre a îmblânzi Orfic nu doar fiarele, ci şi sălbăticia naturii oarbe..

Cu o sintagmă sugerată de titlul cărţii, să zicem : fie primită! Opera lirică a poetului ( acum) devean, întregeşte la timp un travaliu plurivalent, al fascinantei arte literare, căruia i s-a dăruit ca profesor şi într-un fel elev sieşi lui, o viaţă.

                                                                                                        Eugen Evu

Categorii:CARTEA

INTERVIU FULGER CU FLORENTIN SMARANDACHE, PARADOXUL DURATEI- RĂSPUNSURILE SCURTE AU BĂTAIE LUNGĂ


Interviu instantaneu!

Constantin Stancu:

  1. De-a lungul vieţii, ce aţi considerat că vă lipseşte cel mai mult ?

 

Florentin Smarandache:

Timpul, răbdarea.

CS:

  1. Ce aţi învăţat de la adversarii sau duşmanii dumneavoastră ?

 

FS: Lupta continuă.

CS:

  1. O întrebare clasică: ce înseamnă dragostea pentru dumneavoastră, la modul practic, de zi cu zi ?

 

FS: Pasiune.

CS:

4.       Care sunt cărţile pe care le preferaţi şi de ce le preferaţi pe acestea şi nu altele ?

FS: Prefer una pentru o perioadă, apoi mă satur de ea şi prefer alta…

CS:

5.       Care este locul în care vă simţiţi cel mai bine ?

FS: Paradoxal… locul în care nu sunt.

CS:

6.       Ce înseamnă pentru dumneata gândul acesta: acum ?

FS: Prezent continuu, format din trecut şi viitor.

Categorii:literature

ANTONIA ILIESCU- DORA/DOR


         

   PRIMIM DE LA EUGEN EVU:                          

Antonia Iliescu en francaise

 

„ Antonia est un esprit sensibile, une artiste, une chanteuse folk de talent. Elle vit dans wallone et son coeur est pur. J’ai un grand plaisir a l’entendre, une voix chaude, authentique…” mais tendre, la voix d’une douce, un baume qu’il convient de sentir” ( D. Grama) Lucian Hetco, Germania

 

  Poetesă, prozatoare, eseistă, aceeaşi pe registre diverse, cu patos fosforescent, al  meditaţiei şi confesiunii colocviale, elegante, metafizice, dar mai ales a smereniei şi rostirii psalmice, Antonia Iliescu, rezidentă în Belgia, a rămas româncă cu toată fiinţa ei, aşa cum se face auzită şi prin cântecele nostalgic- medievale, de menestrel amintind de  colindele laice,  „ la curţile Dorului”…Antonia Iliescu, am spus, este un flaut care cântă ca o orgă, şi nu se putea să nu se exprime şi grafic, în vignete şi schiţe de gravuri- semne- grafeme ale lumii interioare, prefirate în fantaziile textelor: toate impregnate de o rară sensibilitate şi senzualitate feminină, cum altfel ? Ceea ce admir în special la această doamnă este cultul prieteniei literare, puntea de curcubeu, cum ar spune chiar ea, vezi „ Curcubeul cu oameni”( ed.  Libra Vox”)…Într-adevăr, chiar cărţile, şi nu doar glasul molcom timbrat şi chitara de trubadur modern, au o „ voce”, au sunetul amplu al unui spectru de lumină inimoasă, generoasă, şarmantă… „ Sunt o clepsidră vie”, este un poem într-un vers splendid, care cugetă mai subtil ca un haijin! A concentra într-o sintagmă- definiţie, nici nu cerea verbul, atributul este al sferei magice, al monadei lui Goethe.

  Recenta carte nu întâmplător este titrată „ Dora- Dor”, ( inedită împerechiere semiotică a  misterului gemelar, mito- poetic, ca un tril al melopeei inefabile din Basmul român.  Cartea  se perindă nuanţând  monoton şi mantramic, lecuitor şi catarsic, acele „ oratio- vechio” originare în spaţiul vechi european, sau mai clar, dainele şi doinele românilor, transpuse pe griful chitarei şi cu flautul vocii, în versiune franceză, una impecabilă, nuanţată, sintonică arpegiului tematic mistic, cu fervoare şi vocaţie ecleziastică. Cartea este sensibil salutată de  criticul Al. Nemoianu, ( din S.U.A.), de Lucian Hetco8 din Germania, şi de Artur Silvestri, care a şi edita-o cât trăia.

Mereu cu acea stare a empatiei  înduioşate dintre noi şi scrierile noastre ( !), remarcate de dsa într-un elogiu ce mi l-a dăruit într-o carte despre „ predania fratelui mai mare „ o simţim aproape de departe, o recitim redescoperind-o.

Eugen Evu

Categorii:CRONICĂ
%d blogeri au apreciat: